În anul 2022, România avea o capacitate instalată de producție de biogaz de 23 MW și nicio capacitate instalată de producție de biometan. Aceste cifre contrastează puternic cu obiectivele stabilite în documentele strategice naționale, care prevăd o creștere rapidă a sectorului biogazului. Ca urmare a Directivei privind energia din surse regenerabile (RED II), România a stabilit obiective minime pentru utilizarea biocarburanților avansați și biogazului în transporturi de cel puțin 1% în 2025 și 3,5% în 2030 (OUG 80/2018, art. 26). Recenta revizuire (septembrie 2024) a Planului Național Integrat în Domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) prevede un consum de biometan de 4,27 TWh până în 2030, iar Strategia Energetică Națională preconizează ca biometanul să acopere 5% din consumul de gaze până în 2030.
Se estimează că biogazul și biometanul vor juca un rol important în decarbonizarea României, deși unul mai limitat decât cel anticipat de unele scenarii. Materiile prime comune, precum culturile energetice și lemnul, alături de reziduurile din lemn, au fost excluse de RED III, în majoritatea circumstanțelor. Proiecțiile existente privind potențialul României în materie de biogaz și biometan se bazează pe aceste materii prime, prin urmare este necesară evaluarea unor traiectorii mai modeste. Politicile viitoare ar trebui să ia în considerare utilizarea optimă a acestei resurse pentru a maximiza potențialul său în sectoarele greu de decarbonizat.
Opțiunile de materii prime rămase se axează, în mare măsură, pe deșeuri, inclusiv reziduurile din culturi, gunoiul de grajd, fracțiunea organică a deșeurilor solide municipale și nămolul din apele reziduale. Apele reziduale reprezintă o resursă insuficient exploatată, deoarece beneficiază de standarde de durabilitate mai reduse, de o reducere semnificativă a nămolului și de rentabilitate dacă sunt utilizate la scară largă. Maximizarea utilizării apelor reziduale va necesita stimularea gestionării acestora pentru a asigura aprovizionarea constantă.
Producția de biogaz este încă prea costisitoare din punct de vedere al cheltuielilor de capital (CAPEX) pentru a fi viabilă din punct de vedere comercial și necesită economii de scară. Țările care și-au dezvoltat cu succes producția de biogaz și biometan au oferit stimulente specifice printr-un cadru de reglementare clar și o strategie coerentă. Aceste stimulente pot fi continue, cum ar fi tariful de alimentare, sau pot fi bazate pe CAPEX, precum subvenții pentru materiale, beneficii fiscale sau plafoane pentru tarifele de conectare la rețea.
Comerțul transfrontalier cu biometan va crește, probabil, în importanță. Chiar și atunci când utilizarea gazului va scădea conform previziunilor, sectoarele greu de decarbonizat care nu pot fi electrificate cu ușurință vor avea nevoie de gaz. Accesul la piața internațională poate crește competitivitatea biometanului pe măsură ce gazul natural este eliminat treptat, aducându-l mai aproape de condițiile comerciale ale tehnologiilor de energie regenerabilă.
Pentru a dezvolta sectorul biogazului în România și pentru a începe producția biometanului, recomandăm: (1) un cadru de reglementare unificat favorabil dezvoltării biogazului și a biometanului, (2) stimulente financiare pentru producătorii de biogaz, diferențiate în funcție de tipul de materie primă, pentru a stimula sursele neexploatate sau insuficient exploatate, (3) un sistem de garanții de origine pentru a permite comerțul transfrontalier și (4) sisteme mai bune de gestionare a deșeurilor la stațiile de epurare pentru a asigura o aprovizionare constantă cu materii prime
COMMENTS