Oamenii de afaceri şi autorităţile, inclusiv reprezentanţii FMI, au devenit, pe bună dreptate, îngrijoraţi de situaţia creditării afacerilor în România, care a stagnat în acest an, după o creştere promiţătoare în 2012. Datele BNR certifică acest lucru: soldul creditelor acordate de bănci firmelor, cele mai multe fiind din categoria IMM-urilor, este în scădere în toate domeniile, inclusiv în agricultură, în timp ce împrumuturile pentru populaţie rămân, totuşi, pe teritoriu pozitiv, cu un avans de 1,8 miliarde lei în primul semestru din acest an.
Problemele părinţilor şi strategiile
Cauzele evoluţiei slabe a finanţării firmelor sunt multiple, o serie de factori dându-şi „concursul” la reducerea volumului de finanţări, după cum se arată şi în ultimul raport al FMI cu privire la situaţia din România. Principalii factori ai stagnării creditării în ţara noastră sunt problemele băncilor-mamă din străinătate şi schimbările în strategiile de finanţare ale subsidiarelor locale. Creditarea a fost împiedicată şi de alţi factori de partea ofertei, precum bilanţurile afectate ale băncilor locale şi înăsprirea normelor de creditare şi de supraveghere, alături de cererea de credit slabă.
Creşterea creditului privat a fost lentă după izbucnirea crizei, iar recent a intrat pe teritoriu negativ, se mai arată în analiza FMI. Împrumuturile pentru sectorul privat au scăzut cu 2% în termeni reali (creştere de 15% în termeni nominali) între trimestrul 3 2008 şi trimestrul 4 2011, iar ulterior s-au diminuat într-un ritm rapid, de 7% (creştere nominală de 0,5%) până în iunie 2013. Recentul declin al creditării coincide cu slăbirea finanţărilor băncilor-mamă. Până la sfârşitul anului 2011, creşterea slabă a creditului a reflectat parţial schimbarea în compoziţie a activelor băncilor dinspre împrumutul privat spre titlurile de stat. Deşi finanţarea de la băncile-mamă a scăzut cu 10% în euro în această perioadă, injecţiile solide de capital şi creşterea depozitelor cu 27% au susţinut un avans de 23% în totalul activelor brute ale sectorului bancar. Însă începând cu mijlocul lui 2012, activele bancare au început să scadă, deoarece creşterea creditării interne nu a mai fost compensată de finanţarea din străinătate, care a scăzut cu 24% între ultimul trimestru din 2011 şi iulie 2013, explică FMI. În aceste condiţii, reducerea de către BNR a dobânzii de referinţă cu 0,75 puncte pe perioada ultimului an pare mai mult decât justificată, costul mai mic al finanţărilor putând constitui un imbold pentru reluarea creşterii împrumuturilor.
Exploatarea slăbiciunilor
În consecinţă, s-a observat în mod clar cum unele instituţii de credit, precum CEC Bank sau UniCredit Ţiriac Bank, şi-au majorat semnificativ portofoliile de credite, profitând de reducerea expunerilor altor concurenţi nevoiţi să treacă printr-un proces de „deleveraging”, ca efect al schimbării strategiilor de piaţă sau pentru consolidarea bazei de capital, afectată puternic de pierderile cauzate de creditele neperformante.
Marius Vieru, director de proiect CEC Bank, spune că banca pe care o reprezintă, deşi a intrat în clubul băncilor universale relativ recent, a creat o serie de produse dedicate cu preponderenţă sprijinirii activităţii micilor întreprinderi. Reprezentantul băncii s-a referit în primul rând la cele destinate finanţării programelor cu fonduri UE. Banca oferă, de exemplu, creditul punte, pe termen scurt, până la 6 luni, destinat finanţării parţiale sau totale a grantului din proiect, rambursarea făcându-se într-o singură tranşă. CEC Bank are în ofertă şi creditul de investiţii, pentru prefinanţarea grantului, cofinanţarea cheltuieilor eligibile şi parţial a celor neeligibile, termenul de rambursare fiind de 10 ani, cu o perioadă de graţie de 3-12 luni. Banca finanţează până la 85% din valoarea proiectului, 15% fiind aportul propriu al clientului, întrucât trebuie să se vadă şi interesul investitorului în împărţirea riscului. Linia de credit are utilizări multiple: se pot face trageri, în perioada implementării unui proiect, având caracter revolving: pe măsură ce se încasează o parte din grant, creditul se completează şi se refoloseşte. Problema generată de garantarea facilităţilor se rezolvă cu fondul de garantare, care asigură până la 80% din valoarea proiectului: mai întâi vine clientul cu garanţiile sale, iar fondul le completează, astfel încât să se ajungă la o acoperire de 120%, respectiv 80% de la fond, iar cu 40% trebuie să vină beneficiarul. Acesta poate garanta inclusiv cu utilaje sau sau alte investiţii care fac obiectul creditului, fiind o chestiune ce ţine de analiza activelor. „CEC Bank este flexibilă şi poate lua în considerare orice tip de garanţie, inclusiv scrisori de garanţie de la parteneri externi”, precizează reprezentantul băncii. CEC Bank sprijină finanţarea IMM-urilor şi prin facilităţile oferite în colaborare cu ministerul de resort. Este vorba de linia de credit prin care se subvenţionează dobânda în proporţie de până la 100%, un credit pe maximum 12 luni cu posibilitatea de prelungire. O a doua facilitate este creditul SRL Bank, prin care statul asigură până la 80% din garanţie, valoarea fiind de maximum 80.000 de euro pentru microîntreprinderi şi tineri întreprinzători. Banca mai are în portofoliu şi creditul Start 2012, valabil până la sfârşitul acestui an, baza de la care s-a pornit creditul SRL, cu o valoare mai mică, de 50.000 de lei. „Întrucât CEC acordă cu precădere finanţări în lei, astfel ne-am cam limitat clientela, dar pentru a depăşi acest posibil handicap, ne-am orientat şi spre obţinerea de finanţări externe de la instituţii financiare internaţionale, cea mai recentă fiind facilitatea oferită de cu guvernul elveţian. Suntem onoraţi că am fost aleşi pentru derularea acestei facilităţi de finanţare şi ne vom strădui să fim la înălţimea aşteptărilor”, a precizat Marius Vieru. El a menţionat că prin CEC Bank se derulează şi facilităţile de finanţare oferită de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, destinate special pentru a dezvolta activitatea IMM-urilor. Este vorba de creditul de investiţii pentru IMM, pentru crearea şi menţinerea locurilor de muncă. „Pentru că multe IMM-uri se plâng de dobânzile mari, putem refinanţa în condiţii mai agreabile creditele deja acordate”, precizează Vieru. Perioada de acordare a creditului este de maximum 6 ani, perioada de graţie 12 luni, se finanţează maximum 50% din cheltuielile eligibile. CEC oferă, de asemenea, credite din surse atrase de la Banca Europeană de Investiţii (BEI). În afara acestor facilităţi, banca pune la dispoziţia clientelei IMM şi alte posibilităţi de finanţare, precum creditele pentru stocuri, cele pentru achitarea datoriilor la buget, pentru documente la încasare, creditul ipotecar, pentru activităţi de leasing, scrisori de garanţie bancară.
Ne-am însuşit „cultul” birocraţiei
Marius Radu, şef departament fonduri europene la UniCredit Ţiriac Bank, o bancă ce şi-a sporit substanţial portofoliul de credite pentru IMM în ultima perioadă, spune că în România există diverse soluţii de garantare a creditelor şi se apelează tot mai mult la alte structuri precum fonduri de garantare, EximBank, programul Jeremie, care este o garanţie din fonduri UE, gratuită, pentru care nu se plăteşte comision de garantare, întrucât garanţia provine din programul de competitivitate. Garanţia Jeremie, care acoperă 80% din valoarea unui credit, este astfel un alt fel de utilizare a fondurilor UE, ajută antreprenorii să obţină garanţii cu costuri mai mici.
O altă sursă de finanţare vine de la BERD, care are o facilitate de eficienţă energetică, pentru diverse destinaţii, de la achiziţia unui tractor la schimbarea unui boiler sau a sistemelor de iluminat, iar schema prevede că 10-15% din valoarea creditului se întoarce la întreprinzător. Valoarea finanţării poate ajunge până la 1 milion euro.
Marius Radu apreciază că România a făcut progrese, din 2007, în privinţa absorbţiei fondurilor europene şi a acumulat experienţă legată de instrumentele financiare. „Am observat că firmele s-au obişnuit cu documentaţia necesară unei finanţări europene, precum ajutorul de minimis, nu mai sunt speriate de birocraţia specifică fondurilor europene, s-a format deja un cult pentru acest gen de documente, astfel că le este mult mai uşor acum să apeleze la aceste instrumente”, a precizat el. Reprezentantul UniCredit a mai spus că România va beneficia de un nou instrument de finanţare prin intermediul băncilor, prin Fondul European de Investiţii, care presupune împărţirea riscului de finanţare în proporţie de 50%. „De aceea am avea nevoie şi de soluţii pentru partea de risc, întrucât pentru garanţii s-au găsit, iar statul să-şi ia jumătate din risc pentru acordarea unei finanţări”. El a precizat că s-a lansat deja apelul pentru instrumentul de risc sharing, care urmează a fi implementat şi în agricultură.
Credite garantate
Claudiu Stănescu, consilierul preşedintelui Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM), spune că, în ciuda aparenţelor, creditarea funcţionează, dar trebuie luate în calcul nişte elemente. Astfel, fondul a acordat în ultimii ani garanţii în valoare de 400 milioane euro, care s-au transpus în credite pentru IMM-uri în valoare de un miliard de euro, „un volum deosebit în actualul mediu economic”. Problema este că ponderea în investiţii a utilizării respectivelor garanţii a scăzut de la 27% în 2011 la doar 11% în prezent. O pondere de 35% din garanţii sunt acordate pentru credite refinanţate sau transferate la altă bancă. FNGCIMM derulează cu ARB un proiect prin care sunt organizate întâlniri cu mediul de afaceri şi cu băncile, primul desfăşurându-se la Braşov, întrucât este foarte important să se transmită către IMM-uri un mesaj de încredere. Pe de altă parte, spune Stănescu, există şi câteva probleme în funcţionarea fondului, care a fost introdus recent în bugetul de stat, astfel încât se află în imposibilitatea de a face proiecţii pe termen lung.
Ciclul finanţării
Sergiu Neguţ, decan asociat la Maastricht School of Management Romania, consultant de creştere de business antreprenorial, a reliefat, în cadrul unei conferinţe pe tema IMM-urilor organizată de FinMedia, că „este îngrozitor de greu să creşti afacerea când nu creşte economia, iar finanţarea e o problemă extrem de spinoasă”. Dacă ne uităm la modul în care se dezvoltă o companie, explică el, aceasta are nevoie de bani în fiecare etapă de creştere. Începi un start-up cu bani de acasă, de la „family friends and fools”, cum se spune. Dacă firma funcţionează, apare cineva, adică un „angel investor”, care constată că e o idee viabilă în care merită investit. După care mica firmă devine IMM, şi abia atunci poate să încerce să obţină nişte bani de la bănci. Apoi firma devine şi mai mare şi atrage atenţia fondurilor de investiţii, după care vine rândul listării la bursă.
„Noi suntem foarte vitregiţi la capitalul necesar pentru creştere: eu ştiu doar vreo 10 angel investors care investesc în firme care nu sunt în familia lor şi cam 1 fond de investiţii şi jumătate, astfel că băncile rămân singurele care dau finanţări. Mai ales că primim semnale că fondurile de private equity vor să se retragă din România, care nu mai este încadrată în categoria statelor emergente”, spune Neguţ. În privinţa finanţării pe piaţa de capital, adaugă el, IPO-urile le numeri pe degete, sunt doar câteva firme de stat care se privatizează şi nişte cazuri pentru analiză academică, dar nu IMM-uri. „Situaţia este din păcate dificilă şi dacă ar trebui făcut ceva, să ne gândim să ne facem propriile structuri de investiţii, care se pot face cu bani puţini”, consideră el. „Decât să dai direct fonduri gratis, mai bine creezi un fond de investiţii, ştiind că acesta va cere performanţă de la firma în care investeşte”, adaugă Neguţ. „Aveţi mare grijă cu fondurile gratuite! avertizează el. Ştiu cazuri în care oamenii aveau nevoie de 1 milion, dar au luat 5 milioane gratis, doar pentru că puteau, aşa că au făcut o capacitate de producţie de 5 ori mai mare decât aveau nevoie şi au umplut-o doar la 40% faţă de 60% necesarul minim pentru performanţă, astfel afacerea ajungând la insolvenţă. Mai ales că ştim că o insolvenţă face pagube colaterale”. În cazul unei investiţii de capital, adaugă el, când vii cu bani de la care vrei să vezi un câştig de 20% pe an, e clar că eşti mai atent cu modul în care sunt folosiţi acei bani decât atunci când dai bani care nu sunt ai tăi.
Nevoile IMM
Cristian Dima, Financial Adviser, membru în Asociaţia Consultanţilor în Management din România (AMCOR), ne explică de ce au nevoie IMM-urile de consultanţă în management. În viaţa fiecărei companii apar situaţii inedite pe care conducerea nu ştie cum să le abordeze, precum o criză de lichiditate sau nevoia de optimizare de costuri. Cu o privire din afară şi cu un mandat clar, consultantul deţine experienţă din activitatea în diverse industrii sau focalizarea pe o industrie şi învăţând din cele mai bune practici ale industriei respective. Companiile sunt reticente în a apela la consultanţi întrucât cred că cineva din afară nu poate cunoaşte mai bine cum funcţionează afacerea, sau din cauza costurilor, care nu sunt mici. Însă e important ca solicitarea ajutorului să nu vină prea târziu. El spune că în practică a văzut că multe firme au nevoie de finanţare, dar fără să conştientizeze că de fapt ele stau pe un munte de aur pe care nu-l pot exploata din cauza ineficienţelor interne. „Am văzut că multe lucruri pot fi îmbunătăţite în companii: reduceri de costuri, optimizări sau schimbare de strategie. Măsurile rapide de îmbunătăţire a activităţii trebuie urmărite constant. Multe afaceri eşuează mai degrabă din lipsă de lichidităţi decât din goana după profit. Dacă o companie ajunge să intre într-o relaţie cu un client rău-platnic, va trebui să vândă de 10 ori mai mult pentru a reveni la situaţia de dinainte”, spune Cristian Dima.
Virusul riscului s-a transferat
Valentin Preda, preşedintele Bursei Române de Afaceri, spune că, după cum a reieşit şi din discuţiile grupului de lucru de pe lângă premierul ţării, principala problemă a mediului de afaceri este finanţarea. „Dar în acest caz trebuie să vorbim şi de încrederea întreprinzătorilor, care a ajuns pasăre rară. Nu doar bancherii cer garanţii, ci şi noi, antreprenorii, ne uităm cu neîncredere la partenerii de afaceri, virusul riscului s-a transferat şi la noi, de aceea multora le e frică să ceară un credit”, spune el. De aceea, împreună cu ANERI şi ARB se pregăteşte crearea unui mecanism tip radar prin care compania care se apropie să intre în insolvenţă să poată fi analizată pentru a se identifica soluţii de salvare. Acestea pot fi atragerea de parteneri străini, care să facă injecţii de capital, pe care toţi le aşteaptă, atât antreprenorul cât şi banca. Este o ocazie şi pentru alţi investitori străini să intre pe piaţă, firma evitând astfel situaţia intrării în litigii prin care activele să se vândă după câţiva ani, la preţuri reduse. Preda spune că băncile au în proprietate diverse active ale firmelor, precum utilaje care ajung să ruginească pe câmpuri, nemaifiind vandabile, iar dacă problema se rezolva înainte de insolvenţă, gradul de recuperare era mai mare. „Noi oferim această legătură între investitori şi firmele care au nevoie de aceştia”, a precizat Preda, care este consilier personal al ministrului IMM-urilor, Maria Grapini.
COMMENTS