Decarbonizarea producției de ciment și var din România: pași esențiali pentru atingerea neutralității climatice

Decarbonizarea producției de ciment și var din România: pași esențiali pentru atingerea neutralității climatice

În contextul politicilor climatice ambițioase asumate la nivel european, următorii 10 ani sunt decisivi pentru transformarea profundă a industriilor de ciment și var, astfel încât să rămână competitive într-o economie cu emisii reduse. 

În prezent, aceste sectoare energo-intensive din România beneficiază de suport și finanțare limitată în procesul de decarbonizare, spre deosebire de situația acestora în state precum Bulgaria sau Polonia, unde proiecte de captare și stocare a carbonului – vitale pentru decarbonizarea deplină a acestor industrii –  se află deja în fază de implementare. 

Cu toate acestea, industriile de var și ciment vor continua să joace un rol important în dezvoltarea țării, ținând cont de investițiile planificate de România pentru următorii zece ani atât în infrastructură, cât și în construcții. 

Având în vedere că aceste sectoare se confruntă cu provocări unice în procesul de reducere a emisiilor de carbon, este important ca guvernul și industria, în egală măsură, să dea dovadă de implicare și angajament deplin în implementarea celor mai bune soluții disponibile pentru atingerea neutralității climatice. 

Potrivit experților EPG, pentru a susține, în următoarea decadă, planurile complexe de transformare durabilă ale producătorilor de ciment și var, dar și pentru a menține facilitățile de producție ale acestora în România este esențial ca autoritățile competente să implementeze, printre altele, următoarele recomandări:

  • Extinderea capacităților de energie regenerabilă: Pe măsură ce aceste industrii se vor decarboniza, cererea de energie este proiectată să crească, cu precădere, datorită înlocuirii combustibililor fosili și implementării tehnologiilor de captare a carbonului. În acest context, vor fi necesare cantități semnificative de energie cu emisii reduse, precum și capacități suplimentare de energie regenerabilă, astfel încât să fie susținut nu doar consumul propriu al industriei, ci și alimentarea rețelei naționale de energie electrică.
  • Accelerarea procesului de dezvoltare a infrastructurii de transport și stocare a CO2: Barierele legislative și lipsa de ambiție în dezvoltarea tehnologiilor CCS/CCUS trebuie redresate cât mai curând, iar autoritățile publice este recomandat să accelereze procesul de reglementare și implementare a soluțiilor CCS.
  • Consolidarea dialogului între industriile de ciment și var și producătorii de hidrocarburi: Potențialul semnificativ al României pentru stocarea geologică a CO2, precum și obligația de captare și stocare a 9 Mt de CO2 anual până în 2030, așa cum reiese din Regulamentul privind Industria Zero Net, scoate în evidență nevoia pentru dialog și cooperare între companiile care dețin zăcăminte epuizate de petrol și gaze și industriile care depind de tehnologia CCS (ex. industriile de ciment, var, fertilizanți și rafinare). Dialogul este esențial, cu precădere, în contextul discuțiilor privind adoptarea Strategiei Naționale privind Gestionarea Carbonului.
  • Accelerarea investițiilor private și lansarea fondurilor publice: CCS este o tehnologie costisitoare, însă necesară pentru reducerea emisiilor de proces în aceste industrii. Mobilizarea finanțării private și a fondurilor publice este, prin urmare, esențială pentru inițierea investițiilor masive în decarbonizare.
  • Dezvoltarea unor mecanisme de finanțare complementare: Suplimentar față de lansarea obligațiunilor verzi pentru atragerea de finanțare, este important ca noi mecanisme, cum ar fi Contractele pentru Diferență de Carbon să fie dezvoltate. Acestea  asigură operatorilor industriali un preț stabil al carbonului, prin încheierea unui contract între operator și guvern, și pot sprijini financiar costurile operaționale asociate reducerii emisiilor.
  • Adoptarea unui Plan de Achiziții Publice Ecologice ambițios, dar fezabil pentru materialele de construcții: Implementarea unui sistem de APE bine definit și ambițios reprezintă un instrument complementar care, indirect, poate compensa costurile de decarbonizare și stimula crearea unei piețe pentru materialele de construcții verzi, cum ar fi cimentul sau varul.

Industriile cimentului și varului din România pot deveni un model de succes în tranziția către neutralitatea climatică, însă acest lucru depinde de un angajament ferm atât din partea autorităților publice, cât și a sectorului privat. Prin aplicarea acestor măsuri, România își poate consolida poziția pe piața europeană a materialelor de construcții și poate contribui la dezvoltarea unei economii mai reziliente, durabile și competitive” a declarat Sabina Strîmbovschi, expert EPG și autoarea lucrării High-Level Roadmap for Decarbonising Cement and Lime Production in Romania.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0