România a înregistrat anul trecut al treilea cel mai mare deficit bugetar dintre statele UE, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu o valoare de -6,6% (după -6,3% anterior), calculată potrivit normelor de contabilitate armonizate, ne-am situat după Italia (-7,6%) și Ungaria (-6,7%), printre cele doar 11 state care au depășit pragul Maastricht de -3% din PIB.
În context, merită remarcată combinația între contextul socio-cultural latin (Franța și-a majorat și ea deficitul de la -4,8% la -5,5%, în timp ce Italia s-a plasat între -9,4% în 2020 și -8,6% în 2022, valoarea de anul trecut constituind cea mai mare ajustare recentă) și poziția în regiune, printre state din fostul bloc estic.
Fără a constitui o scuză pentru noi, se poate observa cum UE în ansamblu a performat în premieră mai slab decât Zona Euro, contribuția venind, desigur, din partea statelor ce nu au adoptat moneda unică. Aflate în regim valutar similar cu noi, Cehia, Ungaria și Polonia au avut toate execuții bugetare mai problematice.
Cel mai mult s-a înrăutățit situația din Polonia, care reușise în 2021 să obțină o ajustare notabilă (-1,8% din PIB), dar aceasta din urmă are scuza majorării puternice a cheltuielilor pentru apărare, în contextul războiului din Ucraina. Ale cărui ecouri sunt vizibile și pentru celelalte state din Europa Centrală.
În ce ne privește, se poate face o legătură directă între angajamentul de a utiliza 2,5% din PIB pentru apărare cu plăți efective de la buget de 1,6% din PIB și cea mai mare diferență între datele cu care s-a încheiat exercițiul bugetar. Respectiv de la -5,60% pe contabilitatea națională (pe date operative era 5,68% dar ulterior s-a anunțat un PIB majorat de la 1.583,5 miliarde lei până la 1.605,6 miliarde lei, valoare utilizată și în analiza Eurostat) până la -6,64% pe contabilitatea europeană ESA care include sumele angajate la plată. Diferența de peste un punct procentual este relativ însemnată și nu se regăsește în anii anteriori.
Practic, porniți de la o realitatea unui deficit bugetar structural major (noi eram în procedura de deficit excesiv ÎNAINTE de a criza Covid ce a suspendat aplicarea sancțiunilor) am nimerit într-o conjunctură internațională defavorabilă, combinată cu perioada preelectorală și cu încetinirea creșterii economice în termeni reali.
Totuși, dacă ne uităm la vecinii din Balcani (tehnic nu suntem acolo decât ca mentalitate), observăm ajustarea colegilor de val de aderare din Bulgaria, iar asta la valori mici de deficit ( să zicem că au atrâns cureaua pentru a putea să atingă ținta de a intra în Zona euro, dar asta s-a lăsat cu instabilitate politică).
Dar și performanța Croației, ajunsă chiar la un excedent marginal în 2022 (totuși, în nota generală de creștere a deficitului anul trecut), precum și reușita Greciei, plecată de la o situație financiară mai grea decât a noastră dar reintrată în parametrii impuși de stabilitate macroeconomică. Ceea ce ne arată că se poate acolo unde există voință și ar fi bine să luăm aminte. Adică să învățăm de la alții fără să mai repetăm și experiența lor negativă.
Una peste alta, ajustarea bugetară la români se poate face dacă se discută cinstit și se separă factorii de influență, de la cei internaționali până la politica socială internă. Pentru că nu încap în buget și creșterea sumelor pentru pensii și pentru armament sau majorări simultane în învățământ și sănătate.
Inevitabil, vom plăti mai mult ca impozite și taxe, pentru că nu nivelul de 40,2% din PIB al cheltuielilor bugetare e problema ci nivelul ridicol din perspectivă europeană al încasărilor, de doar 33,6% din PIB anul trecut. Concret, nu se poate continua să ne mirăm de ce nu ajung cheltuieli de 81% din media UE (49,4% din PIB), la un PIB de 78% din media UE și venituri de 73% din media UE (45,9% din PIB).
Știți unde am fi fost anul trecut cu deficitul bugetar dacă am fi fost „în linie” cu încasările și cu cheltuielile față de media UE ? Un calcul simplu arată că rezultatul bugetului public ar fi fost de -2,93% din PIB, adică de puțin în limita permisă pentru echilibru macroeconomic. Concluzia ar trebui aplicată măcar pe viitor: nu sunt surse, nu prevedem cheltuieli. Alminteri, echilibrarea bugetară va rămâne asociată cu eternul refern „ o să” din multiple strategii economice uitate.
COMMENTS