Deficitul comercial al României în context european – câteva observaţii

Deficitul comercial al României în context european – câteva observaţii

Deficitul din schimburile de mărfuri ale României s-a majorat în primele două luni ale anului curent cu 32% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, de la 1.259,3 milioane euro la 1.657,4 milioane euro. În contextul ţărilor UE similare cu noi din regiune nu suntem singurii a căror situaţie s-a înrăutăţit dar suntem singurii care au obţinut un rezultat mai slab în comerţul intracomunitar.

Presiunea din zona extracomunitară, pe cale competitivităţii relative şi a creşterii preţurilor la resursele energetice s-a vădit la şi alte ţări din regiune, cu un avans al deficitului similar în Cehia (economie cu o dimensiune aproximativ egală cu a noastră) şi chiar mai mare, dacă ţinem cont de dimensiunea relativă a economiilor în Bulgaria, Polonia şi Slovacia.

Evoluţia comerţului cu mărfuri în câteva state membre UE (miliarde euro, cumulat pe primele două luni)

Stat Sold balanţa comercială
Total Intra-UE Extra-UE
feb.18 feb.17 feb.18 feb.17 feb.18 feb.17
România -1,7 -1,3 -1,1 -0,9 -0,7 -0,3
Ungaria 1,1 1 1,9 1,7 -0,8 -0,7
Cehia 2,9 3 4,2 4 -1,4 -1
Polonia -0,9 0,2 3,4 3,4 -4,2 -3,1
Bulgaria -0,8 -0,5 -0,2 -0,3 -0,6 -0,2
Slovacia -0,1 0,3 1,1 1 -1,2 -0,7

Sursa: Eurostat

Ungaria este singura ţară din regiune care a reuşit să fie şi pe plus şi cu un rezultat mai bun la începutul lui 2018 faţă de 2017, dar până şi ea a înregistrat un mic recul pe relaţia cu statele din afara Uniunii ( Cehia a ratat de puţin păstrarea rezultatului de etapă din anul precedent, tocmai din cauză că a scăzut mai mult pe segmentul extra-UE decât a urcat pe intra-UE).

De reţinut, totodată, că doar 8 din cele 28 de state membre UE au consemnat după primele două luni un rezultat din schimburile de mărfuri cu exteriorul. Dintre acestea, numai patru ( Germania, Irlanda, Italia şi, marginal, Slovenia) au avut rezultate mai bune per total şi numai primele trei şi-au îmbunătăţit poziţia atât pe relaţia intra-UE cât şi pe relaţia extra-UE.

Vă prezentăm, pentru referinţă, şi situaţia după primele două luni din câteva state occidentale, dintre care primele trei sunt şi principalele partenere comerciale ale României. Se poate observa că dintre marile economii ale UE (Marea Britanie are şi ea deficit dar va părăsi Uniunea şi nici nu are o poziţie chiar atât de importantă în comerţul României), Franţa este cea care încă un deficit pronunţat dar, în curs de ameliorare, inclusiv prin trecerea notabilă de la minus la plus pe relaţia non-UE.

Evoluţia comerţului cu mărfuri în câteva state membre UE (miliarde euro, cumulat pe primele două luni)

Stat Sold balanţa comercială
Total Intra-UE Extra-UE
feb.18 feb.17 feb.18 feb.17 feb.18 feb.17
Germania 36,6 35 12,3 11,3 24,3 23,7
Italia 3 1,3 1,6 0,5 1,4 0,8
Franţa -16,9 -18,5 -17,5 -18,1 0,7 -0,4
Olanda 9,9 11 32,2 33,2 -22,4 -22,2
Irlanda 9,4 7,9 2,5 1,7 6,9 6,2

Sursa: Eurostat

Interesant şi surprinzător pentru dispunerea internă a relaţiilor comerciale din UE, nu Germania este statul care vine cu cel mai mare excedent în schimburile de mărfuri cu alte state UE ci Olanda. Această ţară obţine excedentul pe o cale unică, cu deficit major din afara UE (-22,4 miliarde euro) din care, prelucrând mărfurile aduse, obţine excedent cu mult mai mare în interiorul UE (+33,2 miliarde euro).

De fapt, Germania obţine două treimi din megaexcedentul comercial ajuns la 36,6 miliarde euro în doar două luni din acest an în afara UE. Ceea ce, la fel ca şi situaţia din Olanda ( Rotterdam ar fi un fel de Constanţa mai bine poziţionată şi mai mare, dar şi cu mult mai multă inteligenţă utilizat) ar trebui să ne spună şi nouă ceva în privinţa soluţiilor de echilibrare a schimburilor comerciale. Implicit a balanţei de plăţi, implicit a reducerii presiunii pe cursul de schimb.

Asta mai ales că, aşa cum am amintit la început, chiar şi în condiţiile în care avansul PIB şi cele al producţiei industriale au fost foarte bune, suntem singurii din regiune care nu am mers mai bine în schimburile cu statele din interiorul UE. Desigur, decizia de optimizare a lanţurilor de producţie contează în cea mai mare măsură şi nu prea ne mai aparţine, dar nici nu putem asista complet pasivi la cronicizarea unui deficit, mai ales în ritmul în care se produce acest fenomen.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0