Deficitul din comerţul cu produse alimentare – persistent dar stabilizat în 2018

România a reuşit în primele zece luni din 2018 să stabilizeze deficitul din comerţul exterior cu produse alimentare la nivelul de circa 1,3 miliarde de euro, potrivit datelor oficiale communicate de INS. Pe fondul expandării minusului general din schimburile de mărfuri cu alte ţări, ponderea grupei „produse agroalimentare, băuturi şi tutun” a scăzut, chiar, la mai puţin de 11%, înapoi spre nivelul din 2016.
În intervalul 2014 – 2017, după ieşirea din criza economică, România a evoluat de la echilibru la un minus în creştere rapidă în schimburile externe de produse agroalimentare. În 2018, ritmul de creştere al exporturilor pe intervalul ianuarie – octombrie a fost de 3,1%, uşor peste cel de 2,1% al avansului importurilor, ceea ce a fost suficient pentru stabilizarea de moment a deficitului sectorial în cifre absolute.
Evoluţia schimburilor externe la grupa „produse agroalimentare, băuturi şi tutun” pe primele zece luni ale anului (2014 – 2018, milioane euro)

Sursa: INS, calcule proprii
De la un mic excedent, de 0,6% raportat la soldul schimburilor de mărfuri cu străinătatea în anul 2014, se ajunsese, în octombrie 2015, pe segmentul de ”produse agroalimentare, băuturi şi tutun” la un minus de -5,4% din deficitul total, dublat îngrijorător la 10,4% în 2016 şi cu un maxim de 12,4% consemnat în 2017.
Suprapunerea între creşterea rapidă a veniturilor populaţiei şi scăderea taxării produselor alimentare a pus presiune pe capacitatea de adaptare a industriei alimentare la creşterea cererii din partea populaţiei. Nu doar cantitativă dar şi, foarte important, calitativă, de unde şi o influenţă importantă pentru deteriorarea rapidă a soldului sectorial al schimburilor cu alte ţări.
Astfel, pe fondul unui efect de bază defavorabil, evoluţia din sectorul produselor alimentare a fost mai slabă decât la trendul general şi a fost nevoie de un interval de patru ani pentru stabilizarea tendinţei în termeni nominali şi pentru a încerca acum inversarea ei, demarată ( fără merite deosebite pentru sectorul de profil) prin deteriorarea soldului total al schimburilor de mărfuri.
Necesarul de alimente din import rămâne, aşadar, o problemă semnificativă pentru balanţa de plăţi, care anulează lejer singurul excedent sectorial semnificativ al României, cel obţinut şi consolidat cu greu (dar aflat în pierdere de viteză) pe zona de maşini şi echipamente de transport (de la 12% în plus în 2017 s-a ajuns la 47% mai mult ca deficit pe alimente decât excedent pe maşini).
Soluţia ar putea veni cel mai bine nu atât prin substituirea produselor importate cu produse locale ( cum se vehiculează destul de frecvent) ci prin majorarea exporturilor agroalimentare cu valoare adăugată relativ ridicată către pieţele occidentale, unde puterea de cumpărare este mai ridicată. Astfel, am putea şi ar cam fi cazul să stopăm scăderea ponderii mâncării la export, evidentă în datele furnizate de INS.
Evoluţia ponderilor livrărilor de produse agroalimentare, băuturi şi tutun în total exporturi şi importuri ( la 10 luni)

De remarcat că statistica ar fi arătat mai rău dacă nu am fi inclus pe segmentul mare alimentar grupa de băuturi şi tutun. La care figurăm pe primele zece luni din 2018 cu un plus de circa 125 milioane euro, obţinut exclusiv pe baza schimburilor de profil cu ţările membre UE ( cu care avem un excedent de 160 milioane euro).
Per total, ar fi utilă dezvoltarea în teritoriu a unor unităţi de producţie care să prelucreze cu utilaje moderne materiile prime locale şi să le orienteze controlat şi fiscalizat către marile pieţe de desfacere. Ar fi, totodată, cea mai scurtă cale pentru creşterea productivităţii în mediul rural şi aducerea nivelului de trai mai aproape de uzanţele europene.