O creştere de 143% a preţului gazelor naturale indigene în următorii doi ani pentru consumatorii non-casnici, aşa cum este stabilită în calendarul pentru liberalizarea preţurilor la gazele naturale, ar putea duce la o reducere a contribuției la PIB de 6,3 miliarde de euro şi afectarea a 525,7 mii de locuri de muncă, a declarat domnul Valeriu Binig, director pe probleme de energie în cadrul companiei de consultanță Deloitte, într-o conferinţă de presă.
Estimările sunt cuprinse în studiul „Evaluarea strategică a impactului liberalizării pieței gazelor naturale asupra consumatorilor industriali din România”, realizat de compania de consultanță Deloitte, la cererea Confederaţiei Patronale din Industrie, Agricultură, Construcţii şi Servicii din România – CONPIROM.
“Luând în considerare o rată de reducere/încetare a activităţii de 50% în sectorul industrial, ca urmare a majorării preţurilor la gaze naturale, s-a calculat impactul direct în termeni economici și de ocupare a forței muncă în sectoarele industriale, precum şi impactul indirect asupra restului economiei, ca urmare a cererii de produse şi servicii care se va pierde. Analizându-se impactul în şase subsectoare industriale care ar întâmpina dificultăţi în transmiterea costurilor de producție, impactul total constă într-o reducere a contribuției la PIB de 6,3 miliarde de euro şi afectarea a 525,7 mii de locuri de muncă. Adică o scădere de aproximativ 5% a PIB-ului şi o creştere a ratei şomajului de la 5,4% la 9,1%”, a explicat Valeriu Binig. Putem vorbi despre întoarcerea României în recesiune, a spus reprezentantul Deloitte, răspunzând unei întrebări.
În scenariu de reducere a activităţii industriale cu 25% s-ar pierde 220.000 de locuri de muncă şi o reducere a contribuției la PIB de 3,5 miliarde de euro.
Reprezentantul Deloitte a amintit că, în România, industria are o contribuție de 32% la Produsul Intern Brut. “Piața nu este suficient de matură pentru liberalizarea dublă, atât pe segmentul angro, cât și pe cel cu amănuntul”, a precizat Binig. Potrivit acestuia, Uniunea Europeană trebuie să țină cont că România este o piață de frontieră, supusă unor riscuri politice și, în plus, avem o singură sursă de import, respectiv Federația Rusă.
Studiul de impact realizat de Deloitte arată că România are la dispoziţie o singură sursă de import, în vreme ce Germania are patru surse, Franţa are 13 surse, Italia are 12 surse, iar Marea Britanie are 10 şi că preţul de import al gazelor naturale pentru România este mai mare decât cel la care importă statele occidentale.
Eşalonare pe 8 ani a scumpirilor
„În cazul în care prețul gazelor naturale ar creşte ca urmare a unui eventual abuz de putere de piață al furnizorilor internaționali de gaze naturale de import, economia românească ar fi puternic afectată”, a spus Binig, precizând că este nevoie de un interval de timp de 8-14 ani pentru a pune în aplicare măsuri care să permită obținerea unei dependențe energetice mai redusă de importuri sau diversificarea surselor de aprovizionare. „Această perioadă de tranziție ar fi necesară pentru a permite industriei românești să se adapteze treptat la creșterea prețurilor materiilor prime, având în vedere că gazul indigen va continua să acopere cel puțin 60% din consumul național”, a subliniat reprezentantul Deloitte.
Mihai Ivașcu, secretarul general al CONPIROM, a arătat că „așa-zisa liberalizare a pieței gazelor naturale din România” va avea ca efect reducerea la jumătate a contribuției industriei la Produsul Intern Brut, prin închideri de companii sau relocări în țări cu o legislație care sprijină activitatea economică.
Ionel Borş, country manager al ArcelorMittal România, a subliniat că piaţa oţelului este globalizată iar „competitorii din industria oţelului din Estul Europei beneficiază de un preţ mai mic cu 40% la gaze, ceea ce le da din start competitivitate în plus”. El a mai arătat că problema este la nivel european, ca urmare a politicilor privind reducerile de emisii, energie regenerabile şi gaze naturale, astfel că industria din Europa nu poate face faţă competiţiei cu SUA, de exemplu, sau cu alte ţări care nu respectă aceste politici de reducere a emisiilor.
Spyridon Vamvakas – directorul general al producătorului de sticlă Stirom, a afirmat că nu înţelege care mai este nevoia de a extrage gaze neconvenţionale în România, dacă preţul la care gazul va fi preluat va fi cel de import.
Omul de afaceri Ioan Niculae, patronul grupului InterAgro, a declarat că a închis deja cinci combinate chimice şi acum acum mai funcţionează doar cu două combinate de îngrăşăminte chimice.
“Încercăm să ne menţinem afacerile investind, dar când vii cu astfel de creşteri fabuloase de preţuri, nu se mai poate face nimic. La noi, gazul metan înseamnă 75% din costul de producţie. Orice investiţii ai face, orice reducere de personal, dacă statul, prin măsuri guvernamentale, creşte acest procent de 75%, putem face orice şi nu nu putem ţine această industrie în viaţa”, a explicat Niculae.
Potrivit calendarului de liberalizare a pieței industriale a gazelor agreat de Guvernul României cu FMI, liberalizarea totală pentru industrie este prevăzută pentru 31 decembrie 2014, însă, la ultima vizită a delegației FMI, autoritățile române și-au asumat liberalizarea pieței industriale cu șase luni mai devreme, respectiv la 31 iunie 2014.
COMMENTS