Despre relația dintre stabilitate, infrastructură și incluziune financiară

Actuala criză provocată de Coronavirus, face din nou necesare cercetările în domeniul stabilității financiare. Pandemia a condus la aplicarea distanțării sociale, care, la rândul ei, implică o serie de blocaje la nivelul economiei, blocaje care treptat pot duce la o criză economică. Efectele pot avea impact major asupra stabilității, infrastructurii și incluziunii financiare. Început aproximativ doi ani în urmă, proiectul de cercetare „Relația dintre accesul la finanțare și stabilitatea financiară: Rolul infrastructurii financiare” – PN-III-P1-1.1-TE-2016-1855, finanțat de CNCS –UEFISCDI, aduce la final un set de cercetări întreprinse care se fac foarte utile în contextul actual. Studiile au fost făcute cu precădere la nivelul Uniunii Europene, având ca perioadă de referință 2000 – 2018.

Pe scurt, vom sistematiza principalele rezultate ale cercetării, valorificate prin publicare în diverse jurnale de specialitate din țară și străinătate, precum și prin alocuțiuni la conferințe științifice internaționale de prestigiu:

1. Cum au reacționat piețele financiare la publicarea listei altor instituții importante din punct de vedere sistemic (Other Systemically Important Institutions) de către Autoritatea Bancară Europeană? Cu un studiu de eveniment al prețurilor acțiunilor bancare, se demonstrează că reacția imediată a pieței bursiere este negativă, sugerând că instituțiile financiare incluse sunt percepute ca fiind mai puțin profitabile, deoarece sunt supuse unei reglementări mai stricte. Cu toate acestea, în câteva zile, investitorii își schimbă percepția atât în cazul băncilor din zona euro, cât și a zonei non-euro, ceea ce poate fi atribuit statutului lor prea mare pentru a eșua.
2. Impactul diversității consiliului de administrație asupra performanței și riscului băncilor din țările Europei Centrale și de Est (CEE). Analiza arată mai întâi că băncile cu președinte femeie și o proporție mai mare de femei printre membrii consiliului de administrație al băncii înregistrează un nivel mai ridicat de rentabilitate și tind să aibă un nivel mai scăzut al creditelor neperformante. În plus, rezultatele sugerează că, în medie, cu cât există o pondere mai mare de femei între membrii consiliilor băncii, cu atât este mai mare stabilitatea băncii în timpul crizei financiare. Rezultatele noastre dezvăluie, de asemenea, că reglementările din țara gazdă afectează relația dintre diversitatea de gen și bordul performanței și riscul băncii.
3. Evaluarea impactului guvernanței corporative asupra comportamentului de investiții la risc al firmelor și implicațiile sale asupra ratei de creștere a firmelor, folosind un eșantion de companii nefinanciare din 10 țări într-o perioadă care a dus la criză financiară globală din 2007, a demonstrat că guvernanța corporativă are un impact neliniar (în formă de U) asupra riscului de investiții al companiei. Pentru modelele de creștere a vânzărilor și de creștere a activelor, se arată că riscul de investiții prevăzut are un efect pozitiv asupra măsurilor de creștere ale firmelor.
4. În Uniunea Europeană, competiția a avut un impact pozitiv semnificativ asupra diversificării activității bancare. Astfel, băncile cu putere de piață mai redusă s-au focusat mai mult pe diversificare în scopul obținerii de venituri și a îmbunătățirii poziției pe piață. În schimb, liderii de piață au fost mai conservatori, urmărind prezervarea rezultatelor financiare prin implicarea în operațiuni tradiționale, mai puțin riscante.
5. Există o relație pozitivă și semnificativă între transparența băncilor centrale din Europa Centrală și de Est și contribuția instituțiilor financiare la riscul sistemic. Pe de altă parte, o transparență crescută a băncilor centrale reduce semnificativ riscul idiosincratic al băncilor. Relația este influențată de caracterul restrictiv al cadrului de reglementare. O bancă centrală mai transparentă este benefică pentru sectorul bancar din perspectivă microprudențială. Cu toate acestea, poate crea stimulente pentru instituțiile financiare să se angajeze în activități riscante, crescând contribuția individuală la riscul sistemului bancar.
6. Politicile macroprudențiale, adoptate pentru a consolida rezistența sistemului financiar și a reduce acumularea de riscuri sistemice, contribuie la creșterea economică prin asigurarea unui sistem financiar stabil și, prin urmare, a unei relații financiar-macro-sănătoase.