Dimensiuni teritoriale ale depopulării României

Prezentăm în continuare în paginile revistei gravele probleme ale depopulării, ale declinului populației României provenit atât din scăderea naturală a populației cât și, deopotrivă, din imensa emigrație a românilor. Acest articol al profesorului Vasile Gheţău este dedicat cunoașterii mărimii creșterii/scăderii naturale a populației rezidente pe localități (comune, orașe, municipii) și a celei prin migrație internă cu schimbare de reședință permanentă (domiciliu) în anul 2017. „Se poate elabora o strategie de dezvoltare durabilă pentru o populație care a intrat în cel de al 30-lea an consecutiv de declin iar perspectivele prevăd continuarea și amplificarea dimensiunii declinului?”, se întreabă retoric distinsul profesor. Pentru că redresarea situației demografice a țării și diminuarea dimensiunii declinului și a amplorii depopulării s-ar cuveni să constituie cel mai important și vital proiect național pe care îl poate avea România.

Cu notabile excepții, gravele probleme ale depopulării țării sunt tratate în presă dar și în firava literatură de specialitate cu predilecție la nivel național. Există suficiente argumente pentru a privilegia această abordare, datele vehiculate de presă punând accent înfricoșător pe declinul populației țării provenit din scădere naturală a populației și, deopotrivă, din imensa emigrație a românilor. În plus, aprecierile comparative la nivel internațional sunt favorizate de multitudinea de date disponibile asupra populațiilor naționale, din spațiul european în mod deosebit. Datele demografice la nivel național sunt agregări ale celor înregistrate la nivel de localitate: nașteri, decese, căsătorii, divorțuri, schimbări de domiciliu / reședință în țară, emigrare și imigrare. O radiografie a scăderii naturale a populației și a migrației interne cu schimbare de domiciliu la nivel de localități reliefează dimensiuni dramatice ale fenomenului de depopulare, cea din urmă componentă neapărând în tabloul general al declinului la nivel național, prin migrație netă (sold) nulă. Pentru a determina întreaga schimbare (creștere sau scădere) a numărului populației rezidente pe localități este necesară și contribuția migrației externe cu schimbare de reședință obișnuită (loc de ședere de cel puțin 12 luni), numărul de imigranți și de emigranți. Din păcate, Institutul Național de Statistică nu are instrumente statistice de înregistrare a acestei migrații la nivel de localități. Există doar estimații la nivel de județ, ceea ce permite determinarea populației rezidente pe județe, cu un grad de exactitate necunoscut. Doar viitorul recensământ al populației (din anul 2021) va permite cunoașterea cu exactitate a numărului populației rezidente pe localități, județe, regiuni și la nivel național (admițând o pregătire și o desfășurare diferite de cele ale recensământului din anul 2011). Având însă numărul estimat al populației rezidente pe județe la începutul anului și, pe de altă parte, creșterea /scăderea naturală și cea prin migrație internă la nivel de județ, se poate estima dimensiunea migrației externe nete, cu destule semne de întrebare asupra fiabilității datelor. Acest articol este dedicat cunoașterii mărimii creșterii / scăderii naturale a populației rezidente pe localități (comune, orașe, municipii) și a celei prin migrație internă cu schimbare de reședință permanentă (domiciliu) în anul 2017. Această reședință este și reședința obișnuită (unde locuiește persoana), conceptul populației rezidente fiind cel general aplicat în țările Uniunii Europene după anul 2010. Nu cunoaștem deci numărul populației rezidente pe localități dar se poate determina creșterea sau scăderea acesteia pe cale naturală și prin migrație internă, ceea ce este expresia direcției și dimensiunii evoluției populației rezidente. La această evoluție o contribuție are și migrația externă, necunoscută la nivel de localitate dar negativă în numeroasele localități afectate de fenomen, ceea ce majorează de fapt dimensiunea anuală a scăderii numărului populației rezidente rezultată din scădere naturală și migrație internă negativă.

Dimensiunile și caracteristicile depopulării țării la nivel teritorial se referă la anul 2017 și vor putea fi mai bine evaluate prin prezentarea în prealabil a fenomenului la nivel național în întreaga perioadă 1990-2018 și datele din tabelul 1 (preluate din alt studiu al autorului) oferă acest cadru.

       Tabelul 1. Scăderea numărului populației rezidente în perioada 1990-2018 și componentele scăderii

Câteva aprecieri sunt reținute:

• imensul declin al populației rezidente, ajuns la 3,8 milioane în perioada 1990-2018 și așteptat să atingă 4 milioane în anul 2020;
• predominanța netă a declinului cauzat de migrația externă la nivelul întregii perioade, prin imensele valuri de emigranți din primele două sub-perioade;
• diminuarea dimensiunii declinului prin migrație externă după anul 2010, majorarea paralelă a dimensiunii declinului prin scădere naturală și instalarea acestei componente drept motor principal al depopulării țării;
• scăderea naturală a populației are factori și mecanisme cauzale mult mai complexe decât migrația, cu origini în economic, social, cultural, medical și mediu, factori și mecanisme care modelează în timp natalitatea și mortalitatea populației și fiind caracterizate prin acțiune etalată în timp și rigiditate la schimbări;
• o scădere naturală a populației care a depășit 1 milion de locuitori și căreia i se adaugă după anul 2015 un recul natural anual ajuns la 70 de mii locuitori este mai mult decât îngrijorătoare pentru viitorul populației țării; o reducere a scăderii naturale prin potențială redresare a natalității și diminuare a mortalității populației este un obiectiv extrem de dificil de realizat și implică mari costuri financiare.

 Creșterea naturală și migrația în profil teritorial

 Datele Institutului Național de Statistică asupra mișcării naturale și migrației interne cu schimbare de domiciliu pe localități (comune, orașe, municipii) permit cuantificarea contribuției a două componente asupra dinamicii numărului populației rezidente pe localități în anul 2017: creșterea / scăderea naturală a populației (diferența dintre numărul de născuții-vii și de decedați) și migrația internă cu schimbare de domiciliu între localități. Cea dea treia componentă – migrația externă, nu este cunoscută la nivel de localitate, Institutul Național de Statistică neavând instrumente statistice de înregistrare a acestei componente. Cu alte cuvinte, nu cunoaștem numărul populației rezidente pe localități. Există doar estimații ale migrației externe la nivel de județ, cu un grad relativ de precizie. Aceste estimații ne furnizează însă anumite informații care pot fi utile conturării profilului demografic al localităților prin evaluare a corelații între creșterea / scăderea naturală și migrația internă netă, pe de parte, și migrația externă a tuturor localităților dintr-un județ, pe de altă parte.

Tabloul general al evoluției populației rezidente pe județe în anul 2017 și al contribuțiilor pe care le-au avut cele trei componente asupra creșterii / scăderii din cursul anului este prezentat în tabelul 2. Nu am folosit mărimi relative ori rate, pentru a conferi celor trei componente valori dependente de numărul populației și am preferat valorile absolute, pentru a evidenția doar dimensiunea declinului numărul de locuitori în anul 2017 prin cele trei componente. Declinul populației este aproape generalizat, doar în 6 județe și în Capitală constatându-se progres al numărului de locuitori – Brașov, Cluj, Iași, Sibiu, Timiș și Ilfov. Creșterea din primele 5 județe provine numai din migrație internă pozitivă, în toate existând scădere naturală a populației. Și în Municipiul București a existat scădere naturală, depășită însă de migrația internă și cea externă pozitive.

Tabelul 2. Creșterea / scăderea numărului populației rezidente pe județe

în anul 2017 și componentele schimbării numărului – în mii locuitori

În județul Ilfov, cu marile sale particularități economice, imobiliare și de așezare geografică, creșterea populației provine masiv din migrație internă pozitivă (14 mii locuitori) dar și din creștere naturală (aproape 850 de persoane), singurul județ având această din urmă caracteristică. Migrația externă a fost și în acest județ negativă și printre cele mai importante din țară dar inferioară migrației interne pozitive.

Privirea generală asupra evoluției numărului populației rezidente duce la următoarea sinteză:

• în 33 de județe populația a fost în declin atât prin scădere naturală cât și prin migrație internă negativ;
• în alte 2 județe cu migrație pozitivă, scăderea naturală a fost mai mare decât migrația pozitivă și populația a scăzut – Arad și Giurgiu;
• în 5 județe și în Capitală a existat o scădere naturală dar migrația internă pozitivă a fost mai mare decât scăderea naturală și populația a crescut (Brașov, Cluj, Iași, Sibiu, Timiș);  
• doar în județul Ilfov populația rezidentă a fost în ascensiune numerică atât prin creștere naturală cât și prin migrație internă pozitivă (mai mare decât cea externă negativă).

Datele din tabelul 2 oferă imaginea generală a schimbărilor survenite în evoluția populației și a celor trei componente, o imagine necesară cititorului dar prezentând un exces de informație statistică și dificultate în reținerea particularităților județelor după cele trei componente și sesizarea ierarhiilor. Trei figuri ne oferă informația sistematizată și, mai ales, amploarea depopulării țării în profil teritorial.

Scăderea naturală a populației a depășit 2000 de locuitori în jumătate dintre județe și are dimensiunile cele mai mari în județe din sudul țării și din Moldova (Figura 1). Declinul natural este mai mic de 1000 locuitori în județe din Transilvania, preponderent, dar și în câteva din Moldova (Suceava, Iași). În județele din Transilvania întâlnim județe mici (Harghita, Covasna, Sălaj), care au creștere naturală similară, dar și județe mai mari și mai dezvoltate (Sibiu, Brașov, Timiș, Cluj) în care natalitatea a fost în ușoară redresare prin efecte pozitive mai vizibile decât în alte regiuni ale măsurii concediului și indemnizației de creștere a copilului. Au o populație feminină activă economic (căreia i se adresează măsura) mai numeroasă. Generalizarea scăderii naturale a populației (județul Ilfov reprezintă o insulă) și amplificarea mărimii acesteia în ultimii ani este rezultatul consolidării acțiunii factorilor economici, sociali și culturali favorabili unei natalități scăzute.

Rolul migrației interne cu schimbare de domiciliu (reședință permanentă, fiind și reședință obișnuită la majoritatea locuitorilor din țară) în evoluția numărului populației rezidente pe localități este extrem de important într-un context în care și-au schimbat domiciliul în anul 2017 un număr de 380 mii locuitori (număr apropiat de cel din anii anteriori). Cei care au migrat în altă localitate din județ (ori și-au schimbat domiciliul in aceeași localitate) au reprezentat 57 la sută din întreaga migrație internă (216 mii persoane), ceea ce înseamnă că fenomenul migrației interne este unul preponderent intra-județean. Migrația intra-județeană are proporțiile cele mai ridicate, depășind două treimi, în județele aflate în expansiune economică prin apariția și dezvoltarea unor poli de creștere economică și care atrag forța de muncă din localitățile mai puțin dezvoltate economic din județ. Iată aceste județe: Bihor, Cluj, Timiș, Mureș, Arad, Satu Mare, Sibiu. Sunt din regiunile de dezvoltare economica Nord – Vest, Vest și Centru. Vom vedea, sunt și regiunile care atrag în cea mai mare măsură și forță de muncă din alte județe, îndeosebi din sudul și nord-estul țării, rezervele din propriile județe (afectate și de migrația externă) neacoperind nevoile.

În tabelul 2 se poate observa că în anul 2017 migrația a fost pozitivă doar în 9 județe și în Capitală. Această migrație pozitivă a fost mai mare decât scăderea naturală și a asigurat deci o creștere a populației rezidente în Capitală și în județele Brașov, Cluj și Iași. Nu a depășit însă scăderea naturală în județele Arad, Bihor, Giurgiu, Sibiu și Timiș iar populația acestor județe a fost în declin. Pozițiile județelor în ceea ce privește nivelul migrației interne nete sunt cele din figura 2. Județele din sudul țării, în primul rând, și apoi cele din Moldova sunt furnizorii majori de migranți pentru județe mai dezvoltate economic și îndeosebi pentru cele din Transilvania, la care se adaugă Capitala și, în mare parte surprinzător, județul Iași. Soldul migrației nete pozitive din acest județ a fost în anul 2017 de 1855 locuitori dar provine în cea mai mare parte (1243 locuitori) din persoane care și-au stabilit reședința, în diverse modalități, într-o localitate din Zona Metropolitană Iași, venind din Republica Moldova.

O migrație internă predominant negativă la nivelul județelor se adaugă la scăderea naturală a populației și amplifică dimensiune scăderii populației și în figura 3 se poate examina contribuția celor două componente la declinul populației rezidente.

Depopularea prin contribuție cumulată a celor două componente a depășit 4 mii de locuitori în județele Botoșani, Buzău, Dolj, Galați, Olt, Prahova și Teleorman. Pe de altă parte, contribuția ambelor componente a anihilat declinul prin scădere naturală (prin migrație netă pozitivă mai mare) și a dus la creșterea populației rezidente în județele Brașov, Cluj, Iași, Sibiu, Timiș și în Capitală.

Nu este lipsit de interes și semnificație faptul că în   31 de județe având în anul 2017 o scădere naturală de 68 mii locuitori se înregistrează și un declin al populației prin migrație internă de 32 mii locuitori, amplificând dimensiunea depopulării în profil teritorial.

Migrația internă la nivel regional

Am văzut că migrația intra-județeană este componenta majoră a migrației interne, cu 216 mii migranți, reprezentând 57 la sută din întreaga migrație internă. La nivel regional, migrația intra-regionala este în mod firesc superioară celei intra-județene, 273 de mii de migranți schimbându-și domiciliul in aceeași regiune, proporția în întreaga migrație internă (de 380 mii persoane) urcând la 72 la sută, net superioară celei intra-județene. Cu alte cuvinte, doar 109 mii persoane și-au schimbat domiciliul dintr-o regiune în alta. Fluxurile migratorii inter-regionale sunt expresie fidelă a gradului și ritmului de dezvoltare economică, socială și culturală. În tabelul 3 poate fi examinată balanța inter-regională a migrației, flagrantele dezechilibrele și dimensiunea  regională a depopulării prin migrație internă.

Tabelul 3. Migrația netă (sold) inter – regională în anul 2017 – număr migranți

Datele din tabel permit o bună radiografie a migrației inter-regionale. Din cele 4 regiuni mai puțin dezvoltate economic – Nord – Est și cele 3 regiuni din Sud, au plecat în anul 2017 spre celelalte 4 regiuni mai dezvoltate – Vest, Nord – Vest, Centru și București-Ilfov, 24 de mii de locuitori. Dintre aceștia, aproape 17 au ajuns în regiunea București-Ilfov și, în măsură considerabil mai redusă, în celelalte trei regiuni cu migrație pozitivă – Nord – Vest, Vest și Centru. Regiunea Nord – Est are migrație netă negativă cu toate celelalte 7 regiuni. Regiunea Sud – Est are migrație negativă cu 6 regiuni dar migrație pozitivă față de regiunea Nord – Est. Și regiunea Sud-Muntenia are migrație netă pozitivă cu regiunea Nord – Est dar și cu vecinele sale – regiunile Sud – Est și Sud – Oltenia, rămânând însă furnizor de populație pentru toate cele 4 regiuni mai dezvoltate. Din cele 4 regiuni mai dezvoltate 3 au migrație netă negativă cu regiunea București-Ilfov. În fine, tot între regiunile mai dezvoltate, cu migrație netă pozitivă, regiunea Vest are migrație netă negativă față de Nord – Vest, iar regiunea Centru are migrație netă negativă și față de Vest și față de Nord – Vest. Doar regiunea Nord – Vest are migrație netă pozitivă față de celelalte regiuni mai dezvoltate, mai puțin față de regiunea București-Ilfov.

Harta migrației nete în cele 8 regiuni de dezvoltare, în figura 4, ilustrează diferențierile nete ale fenomenului iar plasată alături de harta Produsului intern brut pe locuitor în anul 2016 (Figura 5) evidențiază strânsa corelație dintre dezvoltarea economică și migrație. Cele 4 regiuni mai dezvoltate se află în plină expansiune economică și vor atrage și în viitor forță de muncă din regiunile mai puțin dezvoltate, amplificând depopularea la nivel regional prin migrație internă. Rezervele de emigrare din cele 4 regiuni mai puțin dezvoltate sunt însă în constantă diminuare atât prin efectele natalității scăzute de după anul 1990, cât și prin masiva migrație externă. Criza forței de muncă, accentuată în ultimii ani, va avea dimensiuni din ce în ce mai mari iar multiplele consecințe sunt puțin cunoscute astăzi. Nu și cea mai importantă dintre ele: declinul populației prin scădere naturală și migrație își arată consecințele pe termen lung și se va adăuga constant stării lamentabile a infrastructurii rutiere și feroviare, devenind al doilea factor majori ai descurajării investițiilor.

Câteva remarci finale

Datele din tabelul 1 se referă la dimensiunea declinului populației în toată perioada 1990-2018 și la contribuția scăderii naturale și a migrației externe, la nivel național. Datele din tabelul 2 cuantifică contribuțiile a trei componente – creșterea / scăderea naturală, migrația internă și migrația externă – la creșterea / scăderea numărului populației rezidente pe județe în anul 2017. În tabelul 4 cititorul poate vedea adevărata întindere a depopulării țării în anul 2017, coborând la nivel de localități.

Tabelul 4. Distribuția localităților după dinamica numărului populației rezidente

în anul 2017

Mor demografic comunele și orașele țării în indiferența celor care au gestionat și gestionează bogățiile țării, cea mai importantă fiind populația. Imensa emigrație din anii 1990 și din primul deceniu al acestui secol le-a sărăcit continuu de populație tânără și adultă iar o scădere naturală ajunsă în ultimii ani la 70 de mii de locuitori pe an a însoțit masiva emigrație, amplificând dimensiunea declinul și a depopulării iremediabile a țării. În primele zile ale lunii februarie dezbateri aprinse au avut loc între asociațiile municipiilor și orașelor din România și guvern asupra finanțării administrației publice locale și nevoii includerii în Legea privind bugetul de stat pe anul 2019 a fondurilor care vor fi atribuite pentru fiecare comună, oraș, municipiu și județ. Apare surprinzător faptul că în problemele finanțării administrației locale se iau decizii într-un context în care nu se cunoaște numărul populației rezidente pe localități. Se cunoaște doar numărul populației cu reședința permanentă (domiciliul) pe localități, o populație care la nivel național este, după datele oficiale, cu 2,7 milioane locuitori mai mare decât populația rezidentă. Probabil, diferența este considerabil mai mare, însemnând o populație rezidentă apreciabil inferioară celei oficiale. Cât de realiste pot fi toate programele de finanțare / dezvoltare la nivel de localitate fără cunoașterea numărului populației rezidente? Cui se adresează aceste programe? În anul 2017 în 80 la sută dintre comunele, orașele și municipiile țării populația rezidentă a fost în declin (tabelul 4).

În luna septembrie 2017 la Camera Deputaților s-a respins o propunere legislativă privind majorarea alocației de stat pentru copii, propunere inițiată de un partid din opoziția parlamentară. Președintele Camerei Deputaților a explicat: “În perioada imediat următoare, vom veni cu un proiect de lege care să ne atingă acest obiectiv și nu numai asta, adică alocații mai mari pentru copii. Va fi un proiect puțin mai complex, care să ajute și copiii, în primul rând, dar și părinții”. Era în septembrie 2017 și suntem în luna februarie 2019. Anunțatele măsuri pentru copii și părinți nu au venit. În schimb, în contextul recentelor dezbateri agitate asupra bugetului de stat pe anul 2019 Parlamentul a adoptat, la propunerea unui partid de opoziție,  un amendament   ( apreciat drept demagogic de Președintele Camerei Deputaților) prin care alocaţiile de stat pentru copii vor crește consistent începând cu data de 1 martie 2019.

Se pregătește Strategia “România 2040”. Va constitui ea prima strategie care să ia in considerare continuarea declinului demografic și elaborarea de programe și strategii pentru o populație în declin ori se va alătura celorlalte trei-patru strategii elaborate până acum fără fundamentare pe evoluțiile reale ale populației țării (cel mai important factor al dezvoltării)? Cui, cărei populații rezidente a României i se va adresa această strategie? De fapt, se poate elabora o strategie de dezvoltare durabilă pentru o populație care a intrat în cel de al 30-lea an consecutiv de declin iar perspectivele prevăd continuarea și amplificarea dimensiunii declinului? Nu redresarea situației demografice a țării și diminuarea dimensiunii declinului și a amplorii depopulării s-ar cuveni să constituie cel mai important și vital proiect național pe care îl poate avea România?

Articol publicat de Contributors (21 februarie)

Notă. Opiniile exprimate în articol sunt cele ale autorului și nu reprezintă un punct de vedere instituțional

Vasile Gheţău, Ph.D. Profesor Asociat, Facultatea de Sociologie, Universitatea Bucureşti Director, Centrul de Cercetări Demografice al Academiei Române