Datele publicate de Comisia Națională de Strategie și Prognoză relevă păstrarea unor mari disparități de dezvoltare inter și intraregionale. Astfel, în România anului 2024, cinci județe (inclusiv municipiul București) sunt situate peste pragul de 20.000 euro/locuitor și cinci județe sub limita de 10.000 euro/locuitor.
Capitala are o valoare a PIB/locuitor aproximativ dublă față de Cluj sau Timișoara și cam de două ori și jumătate comparativ cu Brașov sau Constanța, cele patru județe care urmează în clasament. La un diferențial favorabil de 7% ar fi nevoie cam de un deceniu pentru ca Timișoara să ajungă la nivelul de azi al Bucureștiului iar la o dezvoltare în ritm cu 3,5% mai mare de două decenii.
Mai problematic e, însă, că exact același lucru este valabil dacă ar fi ca Suceava sau Călărașiul să ajungă din urmă Brașovul sau Constanța. După care să prindă din urmă, în cel mai fericit caz, Bucureștiul peste vreo jumătate de secol. În cazul în care acesta va mai temporiza până să vină provincia din urmă.
Problema e că oamenii nu au timp să aștepte și intuiesc situația, motiv pentru care cele mai importante resurse de muncă și creative se duc tot spre centrele care concentrează bugăția națională (dacă nu cumva se duc direct în străinătate, că tot am devenit cetățeni europeni). De unde un cerc vicios al subdezvoltării în profil regional și pesimismul care transpare din proiecția indicilor de disparitate față de media națională până în anul 2027.
Regiunile din est se află pe o traiectorie divergentă în loc să recupereze, cu regiunea Nord-Est în scădere pe intervalul 2022 – 2027 de la 61,9% la 60,8% din media națională și Sud-Est, blocată și ea la 79,3%. Simultan cu modificări marginale în rest, oarecum mai semnificativ exact în regiunea Vest, de altfel singura aflată peste nivelul de referință național.
Ceea ce conturează o problemă cronică, fără să se întrevadă vreo soluție pe termen lung. Iar aici nu e vorba despre mici ajustări ci despre proiecte ample, cu impact major pe nivelul de trai. Care să aducă Occidentul spre est, în loc să caute cetățenii români locuri la periferia zonelor europene deja dezvoltate.
Semnificativ și de luat aminte, trei din cele cinci județe mai puțin dezvoltate reprezintă jumătate din regiunea Nord-Est iar celelalte două sunt cât se poate de aproape de București, ceea ce creează un contrast izbitor. Prima situație nu poate fi rezolvată fără un efort național, cu implicarea statului (atât cât va permite legislația europeană) iar a doua ține de dezaglomerarea unei capitale deja sufocate, inclusiv prin politica fiscală. În care este evident că „one size doesn`t fit all”.
La o analiză mai atentă, se poate vedea că sunt necesare măsuri de atenuare a disparităților inclusiv în plan intraregional. Unde regula pare a fi de dublu față de simplu în cazul regiunilor din jumătatea de est a țării, vezi Iași față de Vaslui și Botoșani, Constanța față de Vrancea sau Prahova relativ la Călărași.
Mai la stânga, cum ne uităm pe hartă, situațiile diferă net, cu 1,4:1 între Gorj și Olt (un soi de unitate în sărăcie relativă), un palier de 1,6:1 între Brașov și binomul Harghita-Covasna și 1,7:1 între Timșoara și Hunedoara și un excesiv 2,4:1 între Cluj și Bistrița-Năsăud, provenit din dezvoltarea impetuoasă a capitalei Ardealului, care se îndreaptă spre acel 3:1 dintre București și Ilfov.
Prin urmare, deciziile uniforme luate la nivel național și chiar regional nu prea au cum să funcționeze în condiții mult diferite în plan local și pot afecta coeziunea unităților administrative. Corecții se fac, inevitabil, pe calea unor ecarturi mult mai mici pe partea de salarii și prețuri, dar nu sunt suficiente. Mai degrabă ar trebui oferite stimulente în sănătate și învățământ. Domenii care țin de buget și de mărimea populației, nu de rezultatul economic.
Una peste alta, chiar dacă se întâmplă și la alții (nota bene: verișoarele noastre latine, Italia, Spania sau Franța au disparități regionale mult mai pronunțate decât, să spunem, Germania sau Olanda) asta nu înseamnă că nu trebuie să avem în vedere măsuri cât se poate de concrete și eficiente pentru atenuarea perceptibilă a diferențelor de nivel de trai, în profil inter și intraregional.
COMMENTS