PODCAST: https://www.youtube.com/watch?v=LlhWAvG8wwg&t=315s
Constantin Rudnițchi, jurnalist și analist economic. Când e cazul să mergem la bancă? Când putem spune că începe relația noastră cu o bancă?
VIDEO: https://www.youtube.com/shorts/0htqX8PwOqk
Doru Bulată, consilierul președintelui Exim Banca Românească: La bancă aleg să merg în două momente. În primul rând, când am bani. În al doilea rând, când am nevoie de bani. Activitatea bancară este definită ca atragerea de depozite de la public și oferirea de credite. Performanța activității de creditare este și performanța clienților, a celor care se împrumută.
Ultimele rapoarte ale Băncii Naționale scot în evidență că rata creditelor neperformante la nivelul sistemului bancar nu depășește 2,49% în luna iulie. Acest lucru dovedește câteva lucruri importante din perspectiva clienților. Dovedește că oamenii înțeleg produsele și serviciile, clienții înțeleg că deciziile privind angajarea unui credit le afectează securitatea pe termen mediu și pe termen lung. Și atunci aleg în mod responsabil. Pe de altă parte instituția de credit trebuie să se asigure că cei care cer credite își înțeleg nevoia și știu să administreze riscurile care derivă din acel credit.
Activitatea de atragere de depozite este mai senină, mai calmă, rar aduce nemulțumiri și neînțelegere. Dacă totalul creditelor populației în luna iulie 2024 este de 36,8 miliarde de euro, soldul depozitelor era de aproape două ori mai mare, de 71,6 miliarde euro, echivalent. Astfel, avem o imagine a relației dintre clienți și instituțiile bancare: o relație bazată pe încrederea dintre cele două părți, atât în activitatea de creditare cât și în atragerea depozitelor. Este drept că, uneori trebuie să fie verificată această încredere, iar acest lucru se poate întâmpla chiar aici la Centrul de Soluționare Alternativă a Litigilor în Domeniul Bancar. Dar este excepția și nu regula.
Vasile Nemeș, conciliator CSALB, profesor, avocat: În economia românească sunt resurse financiare suficiente. Observăm că economisirea este de două ori mai mare decât nevoia împrumutată. Dacă sistemul financiar este unul funcțional, al doilea motor al dezvoltării trebuie să fie sistemul de învățământ, educația. Am observat că sistemul bancar a început să-și diversifice produsele și să se adapteze la diferite profesii, categorii sociale, nevoi. Banca nu mai e percepută doar ca sursă pentru banii cu care să cumperi o casă.
Constantin Rudnițchi, jurnalist și analist economic: Deși statistica economisirii arată bine, tot cifrele ne arată că România nu este printre primele țări din Uniunea Europeană în materie de intermediere financiară, nici în materie de incluziune financiară.
VIDEO: https://www.youtube.com/shorts/fic-TXossoA
Doru Bulată, consilierul președintelui Exim Banca Românească: Incluziunea financiară reprezintă calea de a avea acces la serviciile și produsele furnizate de către sistemul financiar. Incluziunea se realizează atunci când ne deschidem un cont, facem o plată, economisim, credităm, accesăm produse de asigurare, toate livrate într-o manieră cât se poate de responsabilă și de durabilă. Consider că este nevoie de o abordare sistemică, o consolidare a relației între trei piloni extrem de importanță, pentru a crește această incluziune. Primul este bunăstarea economică. Al doilea, educația financiară. Și al treilea, accesul la sistemul financiar. Am avut oportunitatea să beneficiez de o bursă oferită de Departamentul de Stat al Statelor Unite în urmă cu mulți ani, în 2003. Atunci am avut oportunitatea să văd ce înseamnă o industrie bancară bine organizată. Sistemul financiar american oferea la acel moment accesul la produse și servicii simple, iar simplitatea poate fi un model. Oamenii trebuie să poată accesa un cont bancar, produse de creditare de valori mici pentru nevoi financiare pe termen scurt în cazuri de criză sau în cazuri de nevoi urgente și, mai ales, programe financiare pentru comunitățile defavorizate. Eu cred că putem să ne bazăm și în România pe acești piloni!
Accesul la un cont pentru derularea tranzacțiilor este un prim pas pe care noi îl facem în bancă. Un cont curent este o poartă de acces la toate celelalte produse. Cu un astfel de cont putem să ne programăm să facem economii, putem să luăm un credit și chiar să facem investiții. Dar nimic din aceste strategii nu se poate aplica fără educație financiară. Educație financiară începută în familie, continuată în școală și desfășurată pe întreg parcursul activității noastre.
VIDEO: https://www.youtube.com/shorts/kod8AnvjUNM
Vasile Nemeș, conciliator CSALB, profesor, avocat: Dintre cele trei componente al incluziunii, educația financiară ar trebui să fie pusă pe primul loc. Tot ca o componentă educațională, ar fi binevenită dezvotarea sistemului de intermediere bancară. Cred că ar chiar necesară extinderea concilierii și negocierii condițiilor unui credit înainte de acordarea acestuia, nu doar când consumatorul întâmpină probleme în rambursarea împrumutului. Eu, ca nevoiaș de credit, dacă-mi permiteți exprimarea, apelez la un broker de credite pentru că n-aș putea să verific și să compar toate ofertele băncilor din piață. De aceea, concilierea ar fi utilă și în acest proces de negociere pentru diferite servicii și produse bancare. În momentul în care suntem încă la partea de discuții, de naștere a produsului financiar, ar trebui să negociem și să anticipăm situațiile dificile care pot să apară. Astfel, termenii contractuali vor lua în calcul aceste situații și vor fi adaptați realității pe termen scurt și nevoilor pe termen lung ale consumatorului.
Constantin Rudnițchi, jurnalist și analist economic: Când ar trebui să înceapă educația financiară și cu ce anume?
Doru Bulată, consilierul președintelui Exim Banca Românească: Educația financiară trebuie să înceapă acasă, în familie, dar relația corectă cu banii trebuie să înceapă în școală, în cadrul unui proces pedagogic structurat și continuu. M-am născut la țară, într-un sat din Oltenia, agățat pe dealurile Mehedințului. Primul lucru pe care l-am învățat legat de bani este faptul că banii vin din muncă. Și am învățat un lucru extrem de important de la părinții mei, de la bunicii mei: banii nu cad din cer.
VIDEO: https://www.youtube.com/shorts/vahz5QPjyN0
Primul produs bancar pe care eu l-am avut când aveam 12 ani a fost carnetul de economii pentru elevi. Un carnet emis de Casa de Economii și Consemnațiuni. În care strângeam bani, după ce mergeam cu bunicul în târg să vindem vite sau mergeam cu părinții în piață să vindem varză – eram cultivatori de varză – și primeam o anumită sumă. Suma aceea reprezenta munca mea. Am realizat valoarea banului prin muncă. Spunem adesea că societatea a evoluat, lucrurile s-au schimbat. Dar, principiile rămân aceleași. De exemplu, să putem face diferența între ce sunt veniturile și ce sunt câștigurile.
VIDEO: https://www.youtube.com/shorts/8P8Bn7KUiFE
Mi-este foarte greu să nu aduc vorba și despre provocarea pe care o am eu în calitate de părinte. Avem doi băieți, unul de 17 și altul de 19 ani. Au fost interesați chiar de la vârste foarte mici să aibă acces la bani. Când au împlinit 12 ani, le-am deschis conturi. Conturi care, în conformitate cu legislația, sunt legate umbilical de contul părinților. Normal că de-a lungul timpului le-am dat sfaturi: Economisește banii! Pune banii deoparte, pentru că vei avea nevoie de ei! Cheltuiește cu înțelepciune, nu cheltui pe lucruri care nu sunt folositoare, care la rândul lor nu creează valoare. Este foarte important să ai bani tot timpul. Warren Buffett spunea că în domeniul financiar două reguli trebuie respectate. Prima regulă este ca niciodată să nu pierzi bani. A doua regulă este să nu uiți prima regulă.
Constantin Rudnițchi, jurnalist și analist economic: Am intrat deja în tema relației consumatorului cu finanțele personale. Ce alte particularități există?
Doru Bulată, consilierul președintelui Exim Banca Românească: În primul rând să-mi fac un buget. Ca să vedem cât câștigăm, cât cheltuim, cât putem să economisim și mai ales ce facem cu acești bani puși deoparte? Care sunt oportunitățile? Ne putem întreba dacă punem banii într-un depozit bancar sau să investim în titluri de stat, unde veniturile obținute nu sunt impozitate, de exemplu. Apoi trebuie să știm să ne gestionăm creditele, datoriile, să știm cum anume le prioritizăm și sfatul meu este să evităm să ne împrumutăm în exces și să ne plătim ratele la timp. Este o problemă de siguranță nu neapărat financiară, ci de siguranța familiei sau a afacerii.
Activitatea bancară, spuneam și mai devreme, este o activitate care se bazează întotdeauna pe încredere. Pierderea încrederii declanșează, practic, nevoia de conciliere. Sunt momente în viața unui client, sunt momente în viața unui credit când apar situații neprevăzute, neașteptate și, sincer vorbind, plata ratelor lunare devine împovărătoare, devine o presiune pe fiecare dintre noi.
Atât clienții, cât și băncile au la dispoziție mai multe forme de a rezolva litigile. În primul rând, negocierea directă: am o problemă, merg la bancă. Probabil că 80-90% din aceste probleme se rezolvă în relația directă dintre consumator și bancă. Dar mai există și negocierea, unde cel mai important rol îl are Centrul de Soluționare Alternativă a Litigilor Bancare, adică un organism independent care facilitează înțelegerea dintre client și bancă. Este foarte important ca băncile și clienții să găsească soluții amiabile înainte de a merge în fața instanței. Îndemnul meu este: Haide să lăsăm judecătorii să judece și noi să ne înțelegem în fața conciliatorilor în cadrul CSALB!
VIDEO: https://www.youtube.com/shorts/YQ_YYVfUpUI
Vasile Nemeș, conciliator CSALB, profesor, avocat: O relație de creditare, un contract de credit, are o specificitate care se mai întâlnește în instituția clasică a căsătoriei. Adică e pe viață. Știți că sunt anumite credite pe 25-30 de ani. Acest element creează uneori surprize neplăcute. După un anumit timp de la contactarea creditului este posibil ca împrumutatul să sufere o reducere a veniturilor, pierderea locului de muncă sau probleme de sănătate. De aceea spuneam că, încă de la început, solicitantul unui produs bancar ar fi bine să fie informat, inclusiv cu privire la alternativele sau soluțiile pe care le are când ajunge în astfel de situații, altele decât să meargă la instanță.
Este bine de știut că cel care a contractat un credit are această posibilitate să vină la o negociere cu funcționarul bancar și cu un conciliator pentru a găsi o soluție ca să depășească momentele dificile. Și atunci, Centrul de Soluționare este într-adevăr o alternativă, așa cum sugerează și denumirea, pentru că cel care întâmpină greutăți se poate adresa Centrul în mod gratuit și într-un timp rezonabil pe care nu-l va obține într-un demers judiciar, primește o soluție la problemele lui. Depășirea unei neînțelegeri o faci printr-o înțelegere. Pentru a consolida încrederea consumator-bancă, trebuie să venim cu soluții. Trebuie să fim prompți, operativi și inovativi, pentru că viața este într-o continuă mișcare, iar neprevăzutul poate să apară în orice moment.
COMMENTS