Cel mai important administrator de fonduri de investiţii din România marchează la începutul lunii octombrie câteva momente remarcabile. La cinci ani de la înfiinţare, Erste Asset Management se poate lăuda cu cel mai mare fond de investiţii din zona ECE (şi din cadrul grupului) şi a reuşit, învingând birocraţia, să rebranduiască tot portofoliul de produse (după ce a făcut pionierat, schimbând din temelii modelul de business). Am discutat despre toate acestea şi despre viitorul pieţei de profil cu preşedintele Erste AM, dar şi al Asociaţiei Administratorilor de Fonduri din România, Dragoş Neacşu.
Domnule preşedinte, v-aş ruga să vă referiţi în primul rând la momentul aniversar care se apropie. Cum au fost cei cinci ani?
Într-adevăr, începutul de octombrie marchează pentru Erste Asset Management 5 ani de existenţă. În toamna lui 2008, când am pornit la drum, auspiciile nu erau foarte bune pentru piaţa de capital şi piaţa fondurilor de investiţii. Am fost printre primii în cadrul grupului care au mers pe ideea că este benefic să schimbăm modelul de business existent şi în cadrul grupului Erste, dar şi în pieţele din Europa Centrală şi de Est: atunci când exista o activitate de administrare de fonduri în mai multe ţări, forma organizatorică era o subsidiară a băncii care era şi principala forţă de distribuţie a produselor respective. Împreună cu un grup de oameni valoroşi din cadrul grupului, ne-am gândit încă din 2007 la o schimbare. Am mers pe ideea că este bine să punem la un loc toate resursele pe care le avem dedicate administrării de active, să facem un hub, un centru specializat şi să simplificăm structura de acţionariat (în multe ţări însemna şi acţionariat persoane fizice cu miile). La BCR Asset Management aveam 7000 de acţionari minoritari la momentul 2007, ceea ce aducea risc operaţional provenit din încetinirea luării deciziilor sau blocarea unora. Am fost prima societate care a făcut pasul înregistrând noua structură de acţionariat, fiind deţinuţi direct de către compania mamă, hotărâtă a fi hub, la Viena. În următorul an şi jumătate, pe parcursul lui 2008-2009 şi chiar 2010, celelalte societăţi din ţările din regiune au făcut acelaşi demers. Noi am făcut pionierat.
Un număr de circa 300 de specialişti în administrarea de active din şapte ţări şi-au construit o identitate de grup, corporativă, cu standarde de grup, plecând de la politicile de investiţii, de la administrarea procesului investiţional şi trecând apoi la lucrurile care capătă o tot mai consistentă dimensiune în ultimii ani – procesele de management al riscului, automatizarea în back office, posibilitatea de a lucra cu mai mulţi distribuitori, un lucru prin care poţi decide şi poţi „împacheta” inclusiv în aspect de proceduri şi de operaţiuni atunci când ai acces la toate resursele. Iar timpul în care ai acces la resurse, la orice idee, la orice propunere este scurtat foarte mult.
Iar rezultatele nu au întârziat să apară…
La momentul în care înfiinţam SAI Asset Management, numărul de investitori în fondurile administrate de BCR Asset Management era undeva până în 20.000, iar acum vorbim de circa 110.000 de investitori! Este un indicator extrem de important nu numai pentru noi, ci şi pentru stadiul de dezvoltare a pieţei, pentru că este extrem de necesar să ai o masă critică de investitori şi o diversificare a tipurilor de plasamente pe care ceştia le fac, ca să poţi vorbi de o maturizare a pieţei fondurilor în contextul pieţei de capital.
Nu suntem încă o piaţă matură, ci una adolescentină, dar care evoluează bine. Nu a plecat pe picior greşit la drum şi merge într-un ritm pe care i-l permit celelalte sectoare ale pieţii financiare. Nu poate exista o creştere autarhică, de sine stătătoare a pieţei fondurilor în opoziţie cu piaţa bursieră şi piaţa monetară, piaţa obligatară. Acestea sunt strâns legate şi evoluţia pozitivă a uneia depinde într-o mare măsură de evoluţiile pozitive ale celorlalte. Există şi posibilitatea să investeşti pe pieţe externe, dincolo de dimensiunile româneşti ale pieţei financiare, ceea ce noi facem fie din nevoia de diversificare, fie din nevoia de a găsi produse atunci când fluxurile de intrări sunt mai puternice decât ceea ce putem găsi pe piaţa locală. Dar, în tot acest timp, noi ne-am făcut un obiectiv asumat din a împinge înainte dezvoltarea pieţei de capital şi am făcut o presiune pozitivă pentru diversificarea tipurilor de plasamente. Am cerut continuu, în toate modalităţile, şi formale şi informale, să vină cât mai multe companii să îşi diversifice mixul de finanţare prin emisiunea de obligaţiuni corporative. Sunt şi câteva reuşite din punctul acesta de vedere, dar puţine ca număr şi destul de modeste ca dimensiune. Îmi păstrez însă credinţa că vom putea să ajungem la un număr mai mare de emitenţi în următorii 2-3 ani şi volume mult mai consistente, astfel încât să putem vorbi despre o piaţă obligatară la nivelul companiilor româneşti, fie ele de stat sau private. Companiile româneşti vor trebui să facă acest demers pentru că există o tot mai mare reţinere a sistemului bancar de a finanţa sectoare economice întregi sau un număr de companii din cadrul unui sector. Mă aştept să putem vorbi de o piaţă obligatară mai bine reprezentată în următorii trei ani.
La ceas aniversar aţi atins şi un alt mare obiectiv: Erste AM are în administrare cel mai mare fond din zona ECE…
Ne bucurăm şi ne gândim cu generozitate că ne putem asuma mai mulţi această realizare – nu doar cei care ne-am ocupat efectiv de lansarea şi administrarea fondului cu pricina, care ajunge cel mai mare fond de investiţii deschis din ECE. Suntem foarte mândri că am reuşit să construim pe această piaţă în criză un fond performant, care a ajuns să fie cel mai mare din regiune, dar şi din cadrul grupului. Ne propunem ca în următoarea perioadă să aducem cât mai multe fonduri la o dimensiune critică, pentru a le face vizibile nu doar la nivel naţional, ci şi pentru fluxurile internaţionale. În următorii 5 ani, una dintre ţintele noastre este să ajungem să avem în administrare fluxuri tot mai importante dinspre banii instituţionali, dinspre investitorii instituţionali, acolo unde există capital care are o perioadă mai lungă de investire şi un grad mai mare de sofisticare. Asta fără să uităm că succesul acestor primi 5 ani se datorează componentei de retail pe care o vom dezvolta în continuare şi că trebuie să consolidăm ideea de portofoliu.
Este un lucru important pentru întreaga piaţă. Chiar dacă nu ne putem lăuda cu ritmuri în care autorităţile de reglementare au catadicsit să reglementeze, să legifereze, să aducă la zi reglementări vechi, care sunt depăşite şi necesită într-un ritm mult mai rapid de acum încolo o reacţie şi o putere de decizie. Am putut fructifica cele mai multe dintre oportunităţile oferite de toate aceste evoluţii din ultimii 4-5 ani cu frica de risc, cu nevoia de stabilitate, de repere mai sigure. La un moment dat au fost ieşiri masive ale unor investitori străini de teama riscului de piaţă, a riscului politic românesc şi am putut achiziţiona acele titluri aruncate peste geam, în goană, cu un discount bun. Şi nu e un eveniment singular. Pe următorii ani, lucrurile nu vor mai evolua neapărat în aceeaşi zonă, pentru că ne îndreptăm spre altă categorie de risc. Deja în ultimii ani, din punct de vedere al instrumentelor cu venit fix, al obligaţiunilor, ieşim din zona de frontieră şi am intrat în zona de piaţă emergentă. Suntem în indici globali ai pieţelor emergente, începem să avem şi o alocare în aceşti indici globali, ceea ce însemnă că începem să contăm, să figurăm în portofolii, nu numai în rapoarte de analiză, şi este extrem de important. Trebuie să consolidăm acest lucru, să fie mai multe maturităţi, să ne putem duce şi în zona de maturităţi lungi. Atunci putem miza pe fluxuri mai constante decât cele foarte speculative cu care am fost obişnuiţi.
Ce aşteptaţi de la autorităţi, de la Autoritatea de Supraveghere Financiară?
Avem acum o miză mare: e necesar să se încheie cu succes exerciţiile prin care statul iese pe piaţa de capital pentru a face privatizări, fie prin ofertă secundară, fie primară – Nuclearelectrica, Romgaz. Sunt lucruri pozitive care, odată finalizate, există şanse bune de a îmbunătăţi riscul de ţară, care va avea nişte efecte pozitive asupra modalităţii prin care statul se îndatorează.
Vrem să intrăm într-un dialog instituţional continuu, să ne întâlnim cu regularitate, să ne putem expune punctele de vedere şi unii şi alţii, să putem iniţia demersuri de schimbări la nivelul pieţei, dar privindu-ne în ochi. Cred că ne putem ajuta reciproc să facem faţă acestui val de reglementări venit dinspre Europa. Cred că şi unii şi alţii, de vreme ce trebuie să ne adaptăm, trebuie să traducem eficient aceste reglementări în practica românească. Suntem în urmă cu reglementările, regulamentul de bază pentru activitatea fondurilor deschise de investiţii datează de dinainte de intrarea în UE. Avem şase ani de activităţi continue cu diferite forme ale autorităţii – CNVM, ASF – pe care este nevoie să le închidem şi să avem un regulament actualizat. Sper ca în trimestrul patru să avem un regulament publicat în monitorul oficial. Un nou val de reglementare există la nivel internaţional. Multe dintre reglementări nu au intrat încă în vigoare pe piaţa românească. Încercăm să ţinem pasul cu aceste reglementări, deşi nu este deloc uşor pentru nimeni, nici pentru cei mari, nici pentru cei mijlocii şi cu atât mai puţin pentru cei mici. Este posibil ca un efect cumulat al acestor reglementări să ducă la ieşirea din piaţă a multora dintre jucătorii mici.
Să nu uităm că, din punct de vedere al unei reprezentativităţi la nivel european, deşi suntem o piaţă foarte mică, în ciuda procentelor anuale de creşteri, care în contextul românesc sunt spectaculoase, ca pondere în total active la nivel european încă figurăm cu 0,0… încă nu am reuşit să fim prima zecimală de după zero. Dar ne apropiem, cred că anul viitor vom trece la 0,1% din totalul activelor. Să nu uităm că acolo vorbim de aproape 7.000 de miliarde de euro investiţi în fonduri deschise de investiţii şi alte 6.000 de miliarde în fonduri închise sau speciale sau alte tipuri de fonduri. Avem o industrie care se duce la peste 13.000 de miliarde de euro în administrare, care sunt investiţii pe termen scurt, mediu şi lung. Industria la nivel european este foarte mare, a doua după SUA, cu câteva procente în urma pieţei americane, care este ceva mai veche. Cele mai mari pieţe din Europa sunt cele din zona de paradisuri, pentru că sunt facilităţi de taxare. Luxemburgul şi Irlanda sunt cei mai mari poli, au atras cele mai mari sume. Noi ne propunem să ajungem undeva între poziţiile 18-20, din 26 de afiliate. Acum suntem undeva pe 23-24, dar sperăm ca anul acesta să ne desprindem de Slovacia. Esenţial este să rezolvăm lucrurile şi să avem incluse în total active şi pe cele de la Fondul Proprietatea.
Am câştigat o anumită reprezentativitate şi, îndrăznesc să spun, şi un anumit respect în relaţia cu partenerii. Aşa am putut obţine ca anul viitor, în iunie, adunarea generală a EFAMA să se ţină în premieră într-o ţară fostă comunistă, la Bucureşti. Din această perspectivă, mă aştept să avem o colaborare foarte bună cu ASF, pe care îl vom implica, dacă va fi doritor, în activităţile de organizare şi ar trebui să fie un win-win, să câştigăm împreună, pentru piaţă, vizibilitate şi recunoaştere. Şi poate că asta va duce în timp inclusiv la nivelul de reprezentare în conducerile fie la nivelul reglementatorilor, fie la nivelul pieţei, fie în ambele. Important este să jucăm toate aceste cărţi.
Cum se vede viitorul din perspectiva proaspăt rebranduitelor fonduri?
Momentul rebranduirii este un moment important pentru noi: este un sfârşit de etapă şi un nou început. Încă din vara lui 2008, când am aflat de primul efort de clasificare europeană a fondurilor la nivelul EFAMA, am considerat că una dintre principalele acţiuni pe care le-am putea avea la nivelul asociaţiei profesionale este să încercăm să convingem atât reglementatorul, cât şi membrii asociaţiei şi marele public, până la urmă, că mergând pe un drum al unui standard european, toată lumea are de câştigat. La finalul anului 2009 am reuşit la nivel de Asociaţie a Administratorilor de Fonduri, printr-un vot majoritar, să avem adoptate aceste standarde. Şi în trecut, şi în prezent, nici CNVM, nici ASF nu îşi asumă ideea de a reglementa clasificările de fonduri. Nu cred însă că este departe vremea când reglementările europene vor impune standarde aşa cum deja există în zona fondurilor de piaţă monetară. În momentul de faţă noi administrăm singurul fond care şi-a asumat acest standard european.
În primele luni din 2010 am introdus standardele în prospectele noastre şi ne-am asumat să respectăm standardele EFAMA. Odată cu apariţia unei forme revizuite în aprilie 2012, am luat decizia la nivelul societăţii să continuăm demersul şi să ne adaptăm la noua formă a standardului, care venea cu mai multe precizări în zona fondurilor monetare, cât şi a celor de obligaţiuni, dar şi în zona fondurilor diversificate. A trecut un an până am reuşit să modificăm prospectele în această direcţie… Una peste alta, suntem fericiţi că acum, la ceas aniversar, am reuşit să finalizăm această etapă şi suntem primii din România, dar şi din interiorul Erste Group care facem lucrul acesta.
Miza importantă a următorilor ani sunt fondurile de investire în acţiuni. Ne dorim ca în următorii trei ani să putem vorbi de un fond de acţiuni Equiy România care să aibă în administrare active în valoare de cel puţin 100 de milioane de euro. Este un obiectiv îndrăzneţ şi am putea vorbi de maturizare în condiţiile în care în aceşti trei ani vom păstra o normalitate a cadenţei pentru toate exerciţiile de piaţă, fie emisiuni de obligaţiuni corporative, fie listări din sectorul privat, din sectorul de stat. Şi acum pare ceva foarte îndrăzneţ, dar în urmă cu trei ani, când vorbeam despre un fond de obligaţiuni în România de 1 miliard de euro, era doar un vis.
Faceţi şi multă muncă de educaţie financiară, componenta CSR fiind bine dezvoltată la Erste AM...
Ne bucurăm de parteneriatele pe care le-am început şi pe care le-am gândit pe termen lung, de aceea nu le-am zis doar contracte sau colaborări punctuale. Avem împreună cu edituri de top un plan editorial care să ajute în acest proces de educaţie, pentru că toată lumea are de învăţat la ritmul în care se întâmplă lucrurile în pieţele globale, în care modelele de business sunt redesenate ca urmare a valului uriaş de reglementări care apare de 4-5 ani încoace.
Tot în zona parteneriatelor, am încheiat un parteneriat cu Federaţia Română de Tenis, în premieră. Nu este întâmplător că un administrator de fonduri face lucrul acesta, pentru că suntem în categoria oamenilor care au răbdare, avem încredere, credem în valori. Activitatea noastră are la bază valori şi investim întâi de toate în ideea de mişcare. Sprijinim copiii şi juniorii în susţinerea unor competiţii, în campionatele naţionale pe categorii de vârstă, în turneele de circuit naţional şi în turnee din categoria Tenis Europe din circuitul european al Federaţiei Europene de Tenis. Am susţinut în ultimii 3-4 ani peste 100 de turnee la nivelul începătorilor, circuitul Tenis 10 în peste 30 de oraşe din ţară. Toate aceste eforturi pe care le facem noi spunem că ajută la dezvoltarea caracterului acestor micuţi jucători, dintre care probabil că în anii următori vom vedea nişte juniori cu reuşite la nivel internaţional. Poate peste 10 ani vom avea jucători şi jucătoare în primii 100, atât la fete cât şi la băieţi. Dar, dincolo de performanţa câtorva, vor fi sute, mii care vor descoperi plăcerea de a juca tenis, de a se antrena în aer liber, de a ieşi din faţa ecranelor, de a face mişcare, a socializa şi, nu în ultimul rând, de a se forma ca personalităţi.
COMMENTS