Ştiu, mulţi dintre Dvs. îmi veţi spune că nu putem discuta despre postpandemie întrucât acesta încă îşi face de cap nestingherită pe întreg mapamondul, iar undele noului val au creat deja frisoane în China. Nici Europa nu poate spune că are un cer senin. Despre bravii americani, de la nord, sau din jungla amazoniană, şi preşedinţii lor ce par că trăiesc pe alte planete, ce ar mai fi de comentat.
Nu asta este însă ideea: ceea ce îmi propun să analizez acum este situaţia economică postcriză. De această dată nu vă voi preumbla prin cine ştie ce indicatori economici structurali ci voi insista pe chestiuni simple.
Ce am observat până acum? Ţările care au reuşit să scape cel mai bine din tentaculele pandemiei au fost cele cu o organizare mai bună şi cu o rigurozitate şi responsabilitate mai ridicate. Una peste alta, trecerea peste acest prag al evoluţiei umane ţine de fiecare dintre noi. De ce spun asta? Să ne uităm puţin la Germania. Şi nu vom privi în ansamblu, luând la numărat pachetele de salvare pentru companii în valoare de zeci de miliarde. Vom analiza punctual: nu vi se pare puţin ciudat faptul că, în fermele nemţeşti, probleme de infectare apar tocmai acolo unde au ajuns la muncă sezonieri din est? O să îmi spuneţi că nu li se pun la dispoziţie condiţii similare de trai. Parţial, poate aveţi dreptate. Doar parţial pentru că mulţi alţi români, în condiţii similare, muncesc şi reuşesc să se protejeze. Dar de ei nu se scrie, pentru că întotdeauna *Good News, No News*!
Vă asigur că aruncând vina în alte curţi, ne furăm singuri căciula. Şi o să vă împărtăşesc câte ceva din experienţa proprie trăită în primele zile de relaxare. Am făcut câteva preumblări prin ţară: primele contacte le-am avut cu benzinăriile. Dacă în Capitală lucrurile mai sunt cum mai sunt, în Curtea de Argeş sau Braşov, spre exemplu, nici urmă de măşti de protecţie la clienţii din interiorul staţiei. Şi nimeni nu i-a întrebat de ce nu au, darămite să le interzică accesul în incintă. Mai departe, pe Transfăgărăşan, la o terasă unde am cumpărat ceva de mâncare, nici vorbă de mască nici la cea care livra alimentele şi nici la cea care făcea încasările (cea din urmă, aflată în incintă închisă)!
Mai departe, atât în Braşov, în zona centrală, cât şi în Sinaia, la un celebru restaurant, măştile erau or decor pentru barbă, or deloc! Nu am îndrăznit să ridic problema în cauză, întrucât şi aşa spiritele în rândul ospătarilor abia întorşi la muncă erau încinse. De ce? Cei în cauză se simt extrem de neapreciaţi de către clienţi şi vor să ne arate cu tot dinadinsul cât de rău ne va fi fără ei. Efectiv atitudinea lor a fost revoltătoare, de parcă i-am fi deranjat din vacanţă! Cum se spunea: *clientul nostru, stăpânul nostru*? Aiurea! Poate *Clientul nostru, fraierul nostru* de pe care trebuie să luăm pielea! Iar câteva zile mai târziu, situaţia s-a repetat la o terasă dintr-un mall proaspăt redeschis din Capitală.
Cu asemenea atitudine faţă de reguli şi faţă de muncă, sigur nu ajungem prea departeŞi sigur nu vom avea cum să ne aliniem lângă Germania, în tabăra învingătorilor postpandemici. Mai mult, aş mai sublinia un lucru. Am citit şi eu cu atenţie presa internaţională şi, nicăieri nu am văzut acest război politic la care asistăm în România. Peste tot, partidele aflate la Guvernare sunt lăsate să tragă economiile din depourile în care au fost garate de criza sanitară. La noi, dimpotrivă, opoziţia aruncă în aer şinele de cale ferată pe care ar trebui să fie trasă economia. Trist, dar adevărat! Neproductiv, inconştient!
COMMENTS