Ne mai despart puţine zile de prima confruntare electorală din acest an. De parcă nu am fi avut şi aşa parte de prea mult circ, la final de toamnă ne mai aşteaptă încă una. Între timp, cu ochii cât cepele pe fotoliile de primari sau consilieri, diferite personaje nu contenesc să ne uimească. Nume sonore cu procese pe rol se dau de ceasul morţii să îi mai votăm o dată spre a ne planta pansele cumpărate la preţuri de palmieri. Moralitatea e subiect tabu, goana după semnături se face în viteza lui Usein Bolt (să nu spunem în ritm de Xerox sau Copy-Paste). Partidele fac socoteli, de frica DNA caută să se finanţeze prin platforme de crowd-founding. Coana Justiţica e implicată şi ea până peste urechile sale lungi de iepure – sunt puse pe rol dosare pentru potenţiali candidaţi care au trenat de prin negura istoriei. Departe de mine gândul că nu ar fi trebuit lansate – întrebarea mea e doar: de ce tocmai acum?
Agitaţia e mare şi în Parlament. Prima miză e „plantarea” oamenilor în administraţia locală pentru că, după cum ştim, în toamnă e foarte important cine organizează alegerile (şi cine numără). Iar tehnobirocraţii par insensibili la strigăte şi schimbă prefecţi (mai nou şi miniştri) pe bandă rulantă. Măcar atât! În rest, de-abia însămânţatele măsuri de relaxare fiscală riscă să fie pârjolite de focul incapacităţii crase de colectare a impozitelor. Iar când spuneam, fără a avea vreo simpatie personală, că cifrele lui Ponta ar trebui puse în ramă, întrucât nu ne vom mai întâlni cu ele, parcă nici eu nu eram convins 100%. Realitatea însă pare decisă să mă valideze. Cum am început anul? Întârzieri mari la colectări, ping-pong la impozitul pe clădiri, întârzieri la cheltuielile de investiţii (CNADNR consideră că avem infrastructură suficient de bună), dezastru la atragere de fonduri europene etc.
Revenind la „aleşii noştri ca brazii”, au terminat săracii toate problemele naţiei de legiferat, aşa că s-au pus pe macrostabilitate ca minerii pe Palatul Victoria prin anii ‘90. Şi dă-i cu darea în plată, dă-i şi cu conversia creditelor în valută la curs istoric. Şi sunt convins că ciclul „aleşii votează lucruri trăsnite” va continua până la finalul anului. Vorba ceea: jos cu economia de piaţă, trăiască bunul plac şi statul sistaţilor social. Totul într-o frenezie demnă de Marea Adunare Naţională. Disconfortul îl aduce tot coana Justiţica, scrupuloasă cum o ştim, care mai trânteşte câte o condamnare, fie ea şi cu suspendare, când te aştepţi mai puţin. Şi de parcă nu ar fi de ajuns, se mai trezeşte câte unul de la tine din partid să-ţi scoată de la sertar niscaiva criterii de integritate asumate de ochii lumii şi ţi le flutură pe la nas. Ruşine să-i fie! Aşa că afară cu el şi din partid şi din funcţiile cu care l-am împovărat! Doar nu degeaba gura lumii spune că un catindat nu are şanse dacă nu are un dosar cât de mic. Pe la DNA, nu la cadre!
Gluma-i glumă, joaca-i joacă, dar cine plăteşte pentru acest spectacol care din comic devine grobian? Păi cum cine? Contribuabilul, coane Fănică! Pentru că a girat aceste personaje şi, mai mult, s-a lăsat „ambetat” de circul lor. Căci numai astfel îmi pot explica cum personaje care înţeleg perfect legile economiei de piaţă şi sistemul de drept şi pe care numai de prostie nu le pot bănui aplaudă la scenă deschisă iniţiative parlamentare care vor usca bugetul pe viitor după ce se vor transforma în sentinţe la tribunalele internaţionale. Dacă ne-au plăcut integrarea şi globalizarea, trebuie să acceptăm şi rigorile lor.
COMMENTS