Eugen Rădulescu, BNR: Lumea nu mai arată la fel, deci trebuie să ne așezăm în partea bună a evoluției

*Șocul generat de pandemia COVID-19 a fost unic în istoria recentă prin rapiditate, impact asimetric, modificarea modelelor de afaceri, schimbări structurale etc. Comparativ cu șocul generat de criza financiară globală, șocul COVID-19 este exogen cadrului macro-financiar ce reprezintă o oportunitate pentru sectorul financiar de a contribui la atenuarea impactului inițial și la revenirea economică, pe baze sustenabile* a apus Eugen Rădulescu, şeful Direcţiei de Stabilitate din cadrul BNR în conferinţa de presă organizată de FinMedia şi Piaţa Financiară, Anul Financiar 2021. Iată în rândurile de mai jos cele mai importante elemente prezentate de distinsul lector.

*De la primele semnale de creștere a volatilității au fost implementate măsuri de către Comitetul de Supraveghere al BNR (24 martie 2020), în linie cu cele la nivel european: amânarea la plată, dictată de situația pandemiei, nu trebuie asociată noțiunii de dificultate financiară a debitorului, utilizarea temporară a amortizoarelor de capital constituite până la acel moment (10 state la nivelul UE) şi respectiv neîncadrarea temporară în nivelul minim al indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate (12 state din UE). La acestea s-au adăugat măsuri de politică monetară (scăderea ratei de referință, achiziții titluri de stat), stabilirea liniei repo cu BCE, stabilitatea sistemelor de plăți și de decontare etc.

Capitalizarea sistemului bancar se menţine robustă, capitalul social crescând din 2008 până în 2020 cu 17.983 milioane lei. Indicatorii de lichiditate se menţin la niveluri confortabile în timp ce raportul credite/depozite a continuat să scadă. Deși în scădere, profitabilitatea bancară se menține consistentă din perspectivă europeană și contribuie decisiv la consolidarea bazei de capital. Anul trecut sistemul bancar a încheiat cu un profit de 5,2 miliarde lei (6,3 miliarde în 2019), ROA de 1% (1,3% în 2019) şi ROE de 8,9% (12,2% în 2019).

Soluția amânării la plată în contextul crizei COVID-19 a fost utilizată la scară largă în Uniunea Europeană. Gospodăriile din România au fost pe locul 5 în UE ca şi pondere a creditelor ce au beneficiat de moratorii în total împrumuturi. Până la sfârşitul lui 2020, 550000 de debitori îşi amânaseră creditele (13,9% din total împrumuturi). Valoarea totală a acestor credite era de 41,3 miliarde lei. 75% dintre amânări au fost pe moratoriul public şi 25% pe moratorii private individuale. 57% dintre cei ce au amânat la plată au fost persoane juridice şi 43% persoane fizice.

Procesul de digitalizare a sectorului bancar, pornit înainte de criza COVID-19, a cunoscut o accelerare pe fondul măsurilor de restricție a mobilității. Între 2008 şi 2015 numărul de unităţi bancare a scăzut cu 22% iar între 2015 şi 2020 cu 15%. Între 2008 şi 2015 numărul de angajaţi în bănci a scăzut cu 22% iar între 2015 şi 2020 cu 6%. A crescut însă eficienţa acestora: între 2008 şi 2015 cu 57% iar între 2015 şi 2020 cu 55%. Totuşi încă nu am atins media europeană la acest parametru.

Publicul se orientează către mijloacele de plată electronice în contextul recomandărilor privind evitarea utilizării numerarului, contribuind la avansul digitalizării în acest sector. La finele lui 2020, numărul tranzacţiilor a crescut la 20.769 milioane iar valoarea acestora la 33.035 milioane lei.

Băncile centrale au demarat procese de integrare a acestor instrumente în analizele curente, ca urmare a avantajelor pe care le prezintă: Granularitatea datelor, Relevanța statistică (volum semnificativ de informații), Rapiditatea colectării (comparativ cu datele statistice clasice).

Spre exemplu, se pot construi indicatori de incertitudine pe baza datelor colectate din platformele de social media sau indicatori privind activitatea economică, din tranzacțiile efectuate cu mijloacele electronice.

La nivelul BNR, astfel de instrumente sunt deja utilizate în diverse lucrări de cercetare – estimarea probabilității de apariție a unei crize bancare sau în cadrul modelelor de prognoză pentru evoluția epidemiei COVID-19.

Bloomberg New Energy Outlook 2020 a arătat că reducerea emisiilor pentru păstrarea încălzirii globale sub 2 grade Celsius ar necesita un volum semnificativ de investiții la nivel mondial, cuprins în intervalul 78-130 trilioane dolari, de la momentul actual până în anul 2050.

Atât economia românească, cât și portofoliul bancar, sunt expuse riscurilor schimbărilor climatice: aproape 40 la sută din valoarea adăugată este produsă de firme din sectoare carbon-intensive;  aproape 50 la sută din creditarea către companii este către firme din sectoarele carbon-intensive

Ponderea creditelor verzi este modestă în portofoliul sectorului bancar – estimările preliminare sunt în jur de 4,4 miliarde lei, respectiv doar 3,5 la sută din totalul creditelor acordate firmelor.

Avem resursele (33 mld. euro prin fondurile Next Generation EU) iar acestea trebuie fructificate pentru a converge către partea dezirabilă a economiei.

Un exemplu ilustrativ – minele de lignit din România:

1. Mai sunt câteva mii de mineri care lucrează în minele de lignit din România,
2. Costurile de fabricație sunt foarte mari, în condițiile scăderii dramatice a calității cărbunelui extras deci este practic imposibil ca această producție sa devină eficientă economic,
3. Energia electrică produsă pe cărbune este de departe cea mai scumpă, chiar în condițiile utilizării unei materii prime de calitate ,
4. Ansamblul condițiilor de exploatare, transportul până la centralele termice, depozitarea cenușii, fac centralele electrice pe cărbune o aberație ecologică,
5. Minerii care doresc să continue activitatea în domenii similare pot lucra în sectoare precum construcțiile – spre exemplu, tunelurile pentru autostrăzi.

Eforturile trebuie îndreptate către închiderea cât mai rapidă a minelor de lignit și îndreptarea resurselor către industrii ale viitorului.

Radiografia sectorului bancar la un an de la declanșarea crizei COVID-19 ne arată că evoluția pozitivă a fost peste așteptări DAR incertitudinile sunt în continuare ridicate, inclusiv din perspectiva creșterii ratelor creditelor neperformante.

Amânarea la plată a creditelor a fost utilizată la scară largă în UE pentru a diminua presiunile pe termen scurt asupra debitorilor; distribuția în funcție de debitor indică faptul că sectorul IMM a fost afectat mai puternic de șocul indus de pandemie.

Criza COVID-19 aduce o schimbare de paradigmă în multe domenii – printre schimbările structurale din era post-COVID:

• Tranziția către o economie verde – România are capacitatea de a se poziționa pe o nișă care să atragă ISD legate de investiții verzi: a înregistrat cea mai mare reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în ultimii 30 de ani din regiune și comparativ cu media UE27, respectiv și-a propus planuri ambițioase legate de ponderea energiei regenerabile în totalul surselor de energie.
• Accelerarea procesului de digitalizare atât în sectorul bancar, cât și în cel al plăților, cu efecte benefice multiple.
• Tranziția către o economie verde – România are capacitatea de a se poziționa pe o nișă care să atragă ISD legate de investiții verzi: a înregistrat cea mai mare reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în ultimii 30 de ani din regiune și comparativ cu media UE27, respectiv și-a propus planuri ambițioase legate de ponderea energiei regenerabile în totalul surselor de energie.*

[/dropcap]