Evoluţia coşului de consum românesc în ultimii patru ani

Am încercat să vedem care au fost evoluţiile din ultimii patru ani în ponderile pe diverse mărfuri şi servicii în structura de consum a românilor şi care este poziţia noastră în context european. La nivel naţional, am găsit datele necesare şi vă vom prezenta cum s-au transferat procentele dinspre produse alimentare spre cele nealimentare şi servicii.

Banii rămaşi de la mâncare s-au împărţit aproape egal între produse nealimentare şi servicii

Urmare a combinaţiei dintre generalizarea cotei reduse de TVA la alimente începând cu iunie 2015 şi creşterea veniturilor populaţiei odată cu avansul robust al PIB, cheltuielile cu mîncarea s-au diminuat semnificativ pe parcursul ultimilor ani, ritmul de circa un punct procentual şi jumătate consemnat an de an fiind unul relativ ridicat.

De reţinut, însă, diminuarea cotei standard de TVA de la 24% la 20% de la 1 ianuarie 2016 şi la 19% de la 1 ianuarie 2017, a mai redus din diferenţa de taxare între alimente şi celelalte produse din coşul de consum, ceea ce a diminuat într-o oarecare măsură regimul mai favorabil aplicat produselor alimentare.

Evoluţia ponderilor utilizate la calculul IPC pe marile categorii din coşul de consum (%, 2015 – 2018)

Repartizarea sumelor rămase ca urmare a reducerii costurilor cu alimentele s-a făcut cam în proporţie de 45% pentru produse nealimentare şi 55% pentru servicii. Ceea ce corespunde cu deplasarea economiei în direcţia expansiunii sectorului serviciilor şi cu necesitatea de îmbunătăţire a condiţiilor materiale de trai.

Cele mai mari scăderi ale ponderilor consemnate succesiv în Anchetele Bugetelor de Familie efectuate de INS au fost cele de la pâine şi carne, urmate de cele de la lapte şi produse lactate şi legume, cu scăderi sistematice de la an la an. Situaţia s-a regăsit şi la ouă (produs cu preţ extrem de volatil, care a avut o creştere spectaculoasă de preţ anul trecut – peste 43%, care se va regăsi de-abia în ponderile utilizate la calculul inflaţiei din 2019).

Evoluţia ponderilor produselor alimentare utilizate la calculul IPC (%, 2015 – 2018)

De remarcat, pe zona de produse alimentare, păstrarea aproape neschimbată a ponderii fructelor, alt produs cu preţuri volatile. Excepţie notabilă, mai ales că de-bia reducerea de TVA a oprit tendinţa de creştere a ponderii în coşul de consum ( desigur, e mai dificil de decelat cât revine creşterii dezirabile a cantităţilor şi cât creşterii nedorite a preţurilor).

Mai multe electrocasnice, îmbrăcăminte şi încălţăminte

Simplificat, repartizarea creşterii de ponderi pe categorii de produse nealimentare s-a făcut pe trei direcţii destul de clare şi relativ echidistant: mai multe electrocasnice, îmbrăcăminte şi încălţăminte. Ceea ce a permis o creştere perceptibilă a nivelului de trai şi deplasarea structurii de consum mai aproape de uzanţele occidentale.

Evoluţia ponderilor produselor nealimentare utilizate la calculul IPC (%, 2015 – 2018)

Din păcate, ponderea combustibililor s-a păstrat relativ ridicată, la fel ca şi cea mult prea mare a tutunului şi ţigărilor (singurul produs care 90% se arde şi 10% se aruncă, cum glumea cineva). A rămas cam la acelaşi nivel şi cheltuiala cu gazele naturale, care a ţinut pasul cu creşterea veniturilor, spre deosebire de energia termică, care a coborât spre un neverosimil 0,82%.

În context, se pare că trecerea dinspre încălzirea centralizată spre centrale termice şi-a spus tot mai clar cuvântul dar pariul cu arderea locală a gazului în locul retehnologizării încălzirii centralizate s-ar putea dovedi unul pierzător odată cu creşterea preţurilor la această resursă energetică limitată.

Contrar tendinţei din trio-ul electroscanice ( plus mobilă) – haine – pantofi, unde „pofta a venit mâncând”, creşterea veniturilor şi interesul păstrat constant, puţin sensibil la creşterea veniturilor, pentru medicamente şi cosmetice au adus şi cele mai mari scăderi de ponderi din coşul de consum pe zona non-alimentară.

Desigur, cu excepţia frânei puse brusc în 2016 la escaladarea costului energiei electrice, care încorpora tot mai multe subvenţii acordate pentru creşterea rapidă a ponderii energiei din surse regenerabile ( efectul pozitiv de moment este discutabil pe termen mediu şi lung, prin falimentarea unor investiţii făcute pe baza legislaţiei presupus stabile).

Dinspre cultură spre stomac

În fine, diversificarea şi dezvoltarea serviciilor a luat „partea leului” din redistribuirea banilor „disponibilizaţi” prin scăderea costurilor cu alimentele. Scădere ce s-a dovedit şi se va dovedi ( din păcate) reversibilă, dacă ne uităm la evoluţia preţurilor din 2017 ( +4,07% pe parcursul anului faţă de numai +0,22% în cazul serviciilor)

Evoluţia ponderilor serviciilor utilizate la calculul IPC (%, 2015 – 2018)

Rămâne să vedem dacă se confirmă tendinţa menţionată şi unde se va transla la nivelul serviciilor creşterea costurilor cu alimentele. Să sperăm că nu la nivelul îngrijirii medicale sau ale chiriilor, poziţii critice aflate în expansiune destul de clară. Expansiune prin care abonamentele TV ( ceva mai neconcurenţiale) au preluat cu brio din cota lăsată de telefonie ca urmare a înteţirii concurenţei.

Deplasarea dinspre cultură (cinematografe, teatre, spectacole) spre stomac (restaurante) a fost şi ea destul de evidentă pe parcursul ultimilor patru ani. Dacă nu cumva mâncatul în oraş a mai redus şi din cota de cheltuieli cu masa pregătită acasă, tot pe model occidental.