Evoluţia raportului între punctul de pensie şi câştigul salarial mediu net din 2005 până azi. Cum se poate repeta istoria

Dacă se face raportul între valoarea medie a punctului de pensie şi câştigul salarial mediu net anual din 2005 încoace, se poate observa că cea mai mică valoare a fost atinsă în anul 2006 ( doar 38,5%) iar cea mai ridicată ( 52,7%) s-a înregistrat în anii de criză 2009 şi 2010. Dacă ar fi să ne luăm după prognoza Comisiei Naţionale de profil, aflată în subordinea Guvernului, se anunţă repetarea în intervalul 2019 – 2021 a situaţiei din perioada 2007 – 2010, cifrele fiind similare.

Câteva consideraţii şi cum arată valorile medii anuale

Valorile prezentate în tabel reprezintă media ponderată a valorii punctului de pensie, cu luarea în considerare pro-rata a valorilor succesive schimbate uneori chiar şi de trei ori în anumiţi ani, tocmai pentru a obţine o imagine corectă în timp, ferită de variaţiile bruşte de moment ori de câte ori se aplicau noi acte normative.

Pentru a sesiza corect modul de poziţionare faţă de salariaţi, am făcut raportarea la suma netă de care au beneficiat angajaţii şi nu bizara raportare statistică la salariul mediu brut (salariu altminteri schimbat de mai multe ori ca nivel şi poziţionare a contribuţiilor de asigurări sociale, precum şi ca deduceri sau nivel de impozit pe venit).

Sursa: INS, CNPP, CNSP, calcule proprii, *CNSP pe baza datelor INS, **prognoza CNSP

Se poate observa cum a scăzut raportul dintre punctul de pensie ( atenţie, e vorba despre punct de pensie şi nu de pensie ca atare, pensia medie fiind semnificativ mai mare decât valoarea punctului de pensie) de la circa 50% în 2011 înapoi spre nivelul de circa 40% în 2017, pentru ca, în acest an să se consemneze chiar o valoare situată sub acest prag (per total an), în pofida creşterii cu zece procente de la 1 iulie.

Cu alte cuvinte, deocamdată nu putem vorbi, în termeni relativi la salariu, de o valoare exagerată a punctului de pensie. În schimb, dacă facem trimitere la situaţia din 2006 şi 2007, am putea avea observa că am pierdut acoperirea cheltuielilor cu pensiile strict din taxele specifice aplicate, ca urmare a unor reduceri discutabile de fiscalitate.

Ceea ce prezintă o problemă de finanţare, însă, dincolo de faptul că va trebui să acoperim deficitul deja cronicizat al asigurărilor sociale de la bugetul de stat, este dispunerea ulterioară a creşterilor, la 1 aprilie 2019 (1.265 lei), 1 aprilie 2020 (1.400 lei) şi 1 octombrie 2020 ( 1.775 lei), din care rezultă următoarele valori medii anuale:

Sursa: CNSP, programul de guvernare, calcule proprii

Raportul dintre valorile medii, sugerează că, la o fiscalitate mai relaxată decât în trecut, 2018 seamnă cu 2005 iar 2019 nu diferă mult de 2007, după cum 2020 se aseamănă cu 2008 ( nota bene, însă, în ambele cazuri, valorile sunt ceva mai mari la o taxare mai scăzută pe salarii). Până aici ar mai fi cum ar mai, dar anul 2021, chiar şi în absenţa unei eventuale noi majorări după cea prevăzută pentru data de 1 octombrie 2020, se prefigurează mai a fi mai dificil decât 2009 şi 2010.

Accelerarea indicatorului de raport de venituri între pensionari şi salariaţi s-a făcut între 2006 şi 2009 cu 14,2 puncte procentuale iar acum se anunţă, potrivit chiar prognozei oficiale, un nivel de 14 puncte procentuale între 2018 şi 2021. Practic, riscăm să ne ducem iar dintr-o extremă în care am alunecat spre altă extremă în care am supralicitat.

Poate că ar trebui să ne aplecăm asupra acestor date, care indică o repetare a istoriei şi să găsim o justă măsură între valori prea mici şi valori exagerat de mari ( îngheţate ulterior, o bună bucată de timp) ale unui indicator sensibil pentru distribuţia beneficiilor creşterii economice şi pentru sustenabilitatea ei în timp.