Înainte ca punctul de pensie să fie înlocuit cu așa-numitul punct de referință, am considerat util să aruncăm o privire înapoi și să vedem cum s-au alocat banii pentru pensii în ultimii zece ani, pe baza datelor disponibile la zi. Nu atât din perspectiva beneficiarilor, cât din perspectiva deciziei luate politic de majorare a valorii cu care se înmulțește punctajul din decizia de pensionare.
Practic, dincolo de discuțiile referitoare la tot felul de corecții și prevederi legale discriminatorii care au distorsionat plățile către persoanele ieșite din activitate, care au fost posibilitățile reale date de evoluția economiei, respectiv rezultatul din fiecare an. Asta explică luare drept referință a unui indicator sintetic măsurat în miliardimi din PIB.
Prima observație este că măsurile de relaxare fiscală ce au ajutat creșterea economică nu s-au regăsit într-o evoluție a pensiilor care să țină pasul cu realizările. Valoarea punctului de pensie a crescut mai repede dacă a avut o sursă în taxarea celor aflați în activitate, fie ea și ceva mai redusă, însă percepția publică a fost a unui decalaj în creștere și a unei deteriorări relative a bunăstării pensionarilor.
Valoarea relativă a punctului de pensie s-a diminuat sensibil în primii cinci ani, de la 1,1649 în 2015 până la 1,0906 în 2019. Revenirea s-a produs în 2020 strict prin efect de bază aferent pandemiei și măsurilor sociale luate conjunctural, după care s-a reintrat pe un trend de scădere lentă dar sistematică.
A fost nevoie de un impuls electoral pentru a reveni în 2024, undeva la nivelul din 2016, când s-a acordat, de fapt, prea mult față de posibilitățile rămase după amputarea cu 3% din PIB a veniturilor publice. Ceea ce pare a fi fost suficient în contextul în care ne confuntăm simultan cu o încetinire a creșterii economice și o strategie eșuată întru reducerea deficitului bugetar.
Una peste alta, dacă se face o raportare cu baza 2015 se poate vedea că există o corelație obiectivă pe termen lung care descurajează mișcările bruște cu plata pensiilor, mai ales fără să avem o sursă în încasările statului. Majorarea punctului de pensie pe ultimii zece ani este în 2024 de 145% iar cea previzionată pentru cel mai recent PIB (majorat cu 28 miliarde lei în prognoza de primăvară, evident după votarea bugetului pe anul în curs) de 148%.
Iar asta la venituri de 33,8% din PIB și nu de 35,5% din PIB, precum în urmă cu un deceniu. Dacă ne apucăm în septembrie 2024 să majorăm cu 22% în medie pensiile a 3 milioane de oameni (nu facem farmacie, am făcut atunci când am luat valoarea medie lunară a punctului de pensie în anii în care acesta a fost modificat pe parcurs), ne ducem cu indicatorul sintetic echivalent în miliardimi undeva la peste 1,3000.
După ce că deficitul de 5% pe 2024 este o Fata Morgana, să mai adaugi 1,8% din PIB povară fiscală care se va vedea integral la anul, înseamnă, cel puțin potrivit agenției de rating Fitch, care s-a exprimat clar la doar trei zile după adoptarea legii în Parlament, un risc pe termen mediu și o posibilă subminare a sustenabilității sistemului de pensii.
Adică unii specialiști atrag foarte serios atenția despre îngreunarea eforturilor de ieșire de sub procedura de risc excesiv (”efforts to exit the ongoing Excessive Deficit Procedure”, asta după „the planned recalculation could undermine the medium-term sustainability of the pension system”). Noi fiind în aceasta situație de dinainte de pandemie.
Practic, începând de la anul, trebuie să facem rost pentru apropiata creștere suplimentară a pensiilor de 1,8% din PIB prin majorări de taxe și/sau colectare mai bună + diferența pentru înzestrarea armatei + alți bani pentru cofinanțare de investiții cu bani europeni + ajustarea deficitului bugetar, ori rămânem în afara PNRR și la mâna percepției externe (nota bene, a fost retrogadată recent ea, Franța, iar noi avem un rating de țară marginal peste limita de junk).
Deocamdată, Raportul privind situația macroeconomică pe anul 2024 și proiecția acesteia pe anii 2025 – 2027 estimează o SCĂDERE treptată a ponderii veniturilor statului în PIB de la 33,8% anul acesta până la doar 31,8% în 2027 (adică înapoi la valoarea din 2018) și, totodată, o ajustare fiscală prin SCĂDEREA cheltuielilor publice de la 38,8% la 34,7% din PIB. Cum facem ?
COMMENTS