Anul 2018 nu va fi unul uşor pentru sistemul bancar. Sub presiunile venite pe parte de reglementare, mai puţin externe şi mai mult interne, băncile acţionează într-un context tulbure în care e din ce în ce mai greu să faci profit. Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei Supraveghere a BNR, întrevede continuarea proceselor de tip M&A, o creştere a NPL din toamnă dar şi o potenţială limitare a deductibilităţii provizioanelor de către Ministerul Finanţelor.
Cum a fost prima parte a anului 2018 pentru sistemul bancar? Ce a fost bine şi ce vă nemulţumeşte?
Anul 2018 a debutat bine, continuându-se trendul din 2017: sistemul bancar nu are probleme, per ansamblu. La nivel individual mai sunt însă câteva bănci care necesită mai multă atenţie. Activitatea băncilor a redevenit profitabilă, ceea ce este un lucru bun.
Potenţialele probleme din sistemul bancar nu vor veni din activitatea băncilor (chiar dacă şi ele mai au destul de lucru în ceea ce priveşte recâştigarea încrederii clienţilor şi îmbunătăţirea relaţiei cu aceştia). Problemele pot să vină din activitatea de reglementare la nivel de legislativ. Aceste probleme par dintr-un serial fără sfârşit şi nu fac decât rău, crescând şi mai mult percepţia investitorilor privind riscul. În atare context şi băncile sunt mai reticente şi preferă să aştepte.
Suntem într-un moment în care discuţiile privind cele trei legi controversate adresabile sistemului bancar au redevenit efervescente şi se doreşte chiar trecerea rapidă prin Parlament a două dintre acestea: cea referitoare la plafonarea dobânzilor la credite şi cea referitoare la limitarea dreptului de valorificare a creanţelor cumpărate de companii recuperatoare la o valoare maximă egală cu dublul preţului plătit.
Am atras atenţia de multe ori asupra faptului că lucrurile nu se vor opri aici cu legile în cauză pentru că există interese personale clare în rândurile celor care le promovează. Dacă aţi avea posibilitatea să aruncaţi o privire pe lista debitorilor din sistem, v-aţi putea face imediat o idee clară despre acest lucru. Astfel de legi nu vor face decât să blocheze şi mai mult activitatea de creditare.
Poate face banca centrală ceva pentru a potenţa activitatea de creditare, în special pe parte de companii?
S-a cerut recent la nivelul băncii centrale identificarea unor modalităţi prin care să se stimuleze creditarea. Facem aceste analize întrucât în România nivelul de intermediere financiară este unul foarte scăzut. Chiar este de mirare cum reuşesc băncile să facă profit într-un context atât de vitreg. La o primă vedere avem tentaţia însă să fim destul de pesimişti. Problemele în ceea ce priveşte ritmul de creditare pe segmentul întreprinderilor ţine de cerere: este foarte greu pentru bănci să identifice companii care să se califice să ia credite. Nu sunt solvabile! Una dintre marile probleme ale economiei constă în faptul că foarte multe companii nu mai îndeplinesc cerinţele impuse de Legea 31/1991 şi au un capital propriu sub jumătate din nivelul capitalului social. Sunt o mulţime de companii cu capital propriu negativ! Acest lucru le descalifică din prima la analiza de bonitate.
Pentru a stimula creditarea ar trebui găsită o soluţie prin care să se introducă disciplina şi în domeniul businessului aşa cum noi am făcut-o în sistemul bancar. E necesar să facem ceva pentru a limita numărul companiilor cu capital propriu negativ sau poate chiar a celor care au capital propriu sub jumătate din capitalul social. Altfel nu avem nicio şansă să creştem creditarea.
Cum vedeţi evoluţia creditelor neperformante în perioada următoare?
Din păcate procesul nostru de reducere agresivă a neperformanţei sistemice nu are cum să nu fie afectat de ultimele evoluţii. Devine foarte probabilă ipoteza creşterii neperformanţei în sistemul bancar. Iar aceasta nu va veni doar din cauza problemelor legate de legislaţie. O contribuţie are aici şi activitatea băncilor care s-au lansat în ultimii doi ani într-o frenetică creditare a persoanelor fizice, mai ales pe parte de imobiliar. Sunt foarte multe credite *Prima Casă* acordate într-un moment în care ROBOR era 0,8%. Astăzi este peste 3% şi poate chiar să mai crească, ceea ce va pune presiune pe debitorii *Prima Casă*. Şi sunt 8 miliarde de lei credite în sold pe acest program. Să nu uităm că vorbim în special de clienţi care au apelat la un program mai facil de a se împrumuta, pentru care orice creştere de dobândă le sporeşte povara.
Ţinând cont de aceste evoluţii, BNR a iniţiat în toamna trecută discuţii pentru un proiect de limitare a expunerii clienţilor la riscul de neplată (limitarea gradului de îndatorare). Direcţia Supraveghere făcuse un astfel de demers încă din 2016. În consecinţă Direcţia Supraveghere a iniţiat discuţii individuale cu băncile pentru a le convinge de pericolul creşterii prea rapide a creditului de retail. Pericolul însă nu a fost perceput la adevărata sa dimensiune şi astăzi ne vedem obligaţi să reacţionăm la nivel de BNR pentru că această creştere a ROBOR poate aduce multe probleme în sistem.
Direcţia de Supraveghere va fi atentă la tot ceea ce se întâmplă cu creditarea şi se va asigura că se menţine în sistem un nivel de provizionare corespunzător. Susţinem în continuare faptul că băncile trebuie să scoată în afara bilanţurilor creditele provizionate integral şi fără şanse de recuperare şi le îndemnăm să facă la timp demersurile pentru recuperarea debitelor restante. Iar dacă tot vorbim de recuperare, lucrurile nu cred că vor mai fi la fel de simple dacă se adoptă una dintre legile mai sus amintite. În atare situaţie probabil că băncile vor fi obligate să îşi dezvolte propriul sistem de recuperare.
Revenind la situaţia ratei NPL, ne menţinem ţinta de 5% pentru final de an, dar atingerea ei devine din ce în ce mai complicată. Ne aşteptăm ca din septembrie rata creditelor neperformante să crească. Un NPL de 5% combinat cu o rată de acoperire de peste 55% ne-ar asigura un confort bun în ceea ce priveşte expunerea netă (45% din acel 5% e destul de puţin).
Din punctul nostru de vedere procesul de reducere a neperformanţei trebuie să continue. Chiar şi în acest context destul de dificil nu credem că vor exista probleme în sistemul bancar. Excepţiile vor fi una-două bănci foarte mici care vor avea anumite limitări, în continuare.
Cum arată parte de tablou a României în peisajul complet de la nivel european?
O discuţie despre acest aspect nu poate porni decât de la lucrul pe care îl auzim de foarte multe ori de ceva vreme: România e pe scurta listă a celor cinci state în care nu a fost nevoie ca statul să intervină cu finanţare pentru a salva bănci. Această reuşită se datorează mai multor factori. În primul rând am reuşit să ţinem sub un control strict situaţia indicatorilor de stabilitate sistemică. În al doilea rând am avut acţionari de calitate care au răspuns prompt ori de câte ori le-am solicitat câte ceva: de la aport de capital suplimentar la remedierea unor probleme apărute în funcţionarea subsidiarei din România. În al treilea rând şi statul român şi-a avut partea sa de contribuţie. Trebuie să o recunoaştem, sistemul deductibilităţilor din România a fost printre cele mai permisive din UE. Dacă aţi face o comparaţie între o situaţie fiscală pe unul dintre aceşti ani şi situaţia similară, dar fără aceste deductibilităţi, aţi constata că diferenţele sunt uriaşe. România permite deductibilitatea integrală a provizioanelor. Până la 1 ianuarie statul a permis chiar deducerea pierderilor rezultate din vânzarea unor active neperformante la preţuri sub nivelul de expunere. Avem o instituţie bancară care a vândut neperformante după momentul schimbării de legislaţie, iar plăţile către stat au fost semnificative!
Revenind la situaţia comparativă: după cum ştiţi, avem un set de nouă indicatori privind siguranţa sistemică, conform tabloului Autorităţii Bancare Europene (ABE), pe care îi urmărim permanent. Iată cum stăm la acest moment atât noi cât şi Uniunea Europeană.
România are 6 indicatori în zona verde, 2 în zona de atenţie şi unul singur în zona roşie (cel privind ponderea creditelor restructurate în total credite). De partea cealaltă, la nivel european sunt doar 2 indicatori în zona verde, 6 în zona de atenţie şi unul singur în zona roşie.
Cum decurge acomodarea băncilor cu reglementările noi venite dinspre autorităţile europene?
Suntem parte a comunităţii europene şi în consecinţă aplicăm toate reglementările venite de la aceste autorităţi. Pentru noi, Regulamentul 575 este ca o Biblie. Adoptarea lor merge bine şi nu cred că vor apare surprize neplăcute atunci când vom trage linie la 30 iunie sau la 31 decembrie, pentru că noi credem în acurateţea raportărilor făcute de băncile din România. Am ţinut mereu apăsat butonul de presiune în această privinţă, fie că era vorba de bănci, fie că era vorba de auditori.
Există şi la nivel de comunitate europeană probleme care nu sunt tranşate încă. Una dintre acestea abordează problematica creditelor nerambursate. Dacă noi am sesizat şi atacat din timp această problemă, sunt state în care ea a fost văzută târziu şi acum se caută soluţii.
Din nefericire noi a trebuit să rezolvăm această problemă pornind de undeva de foarte de sus. Acel 22,6% de al finele anului 2013 era un indicator NPL calculat pe standarde româneşti. Am schimbat în septembrie 2014 sistemul de raportare, adoptând metodologia ABE, şi, recalculând pentru acelaşi moment 31 decembrie am ajuns să obţinem o valoare a NPL de 28,6%!
Aruncând o privire şi mai în spate, în 1999, când am preluat Direcţia de Supraveghere, raportul între creditele neperformante şi capitalurile proprii ale băncilor era de 256%, echivalent cu falimentul sistemic. Încet, încet, începând cu 2000, am făcut curăţenie şi am ajuns unde suntem astăzi. Nu văd pericole venind dinspre reglementările externe, ci dinspre cele interne, nu văd pericole derivând din cursul de schimb ci din creşterea ROBOR.
Cum poate fi interpretată intenţia Executivului de a introduce Programul de creditare pentru *dezvoltare personală*?
Sincer, nu cred în implicarea băncilor într-un astfel de proiect. Am citit şi eu proiectul de ordonanţă iar lucrurile sunt pe alocuri hilare. Să dai credite pentru bilete la spectacole nu poate fi decât o idee care să stârnească zâmbete. Mai mult, garantând doar 80% din credit e ca şi cum ai face cuiva o invitaţie să nu mai ramburseze 20% din acel împrumut (sau, altfel spus, e ca şi cum o bancă şi-ar asuma din start o pierdere de 20%) . E greu de crezut că vor fi prea mulţi doritori, din partea băncilor, să intre într-un astfel de program. Dar e decizia fiecărui board de bancă în parte să decidă dacă intră sau nu în joc.
S-a speculat mult pe tema ROBOR, în ultima vreme. A crescut acesta pe fondul lipsei de lichiditate în piaţă?
Nici vorbă! Există bani în piaţă însă această creştere a ROBOR e legată mai mult de creşterea sentimentului de neîncredere în economie şi de anticipaţiile inflaţioniste. În condiţiile în care la o bancă din sistem ar apărea o problemă de moment în ceea ce priveşte lichiditatea, Direcţia Supraveghere ar face fără să ezite demersurile necesare astfel încât Consiliul de Administraţie al BNR să îi poată aproba un împrumut de ultimă urgenţă conform Legii 312. Astfel s-ar rezolva imediat orice problemă legată de miss-mach-urile lichiditate.
La ora actuală toate băncile româneşti îndeplinesc cerinţele legale de solvabilitate. Pentru toate nivelul TSCR calculat este sub efectiv şi chiar dacă adăugăm la TSCR şi bufferele cunoscute ajungem la un nivel al OCR (cerinţa de capital totală) tot sub cel efectiv.
Sunt doar două bănci mici care se apropie de această barieră a OCR dar în cazul în care se va coborî sub ia vom face cerere de majorare de capital din partea acţionarilor.
Vedeţi anul acesta operaţiuni de tip fuziuni şi achiziţii?
Cred că vor mai fi. A reluat procesul de vânzare în cazul Băncii Româneşti. Am primit notificarea de la un investitor privind preluarea unei bănci mici şi sunt şanse mari să aprobăm această vânzare. După cum ştiţi am aprobat deja JC Flower ca acţionar majoritar la Piraeus Bank.
Din nefericire, acţionarul unei bănci medii, care anul trecut vroia să investească 100 de milioane de euro, ne-a anunţat că în noul context legislativ preconizat vrea să vândă şi să iasă din România. E posibil, pe fondul dezintermedierii financiare să mai asistăm la intenţii de vânzare a businessurilor bancare din România.
Avem regretul că cei care cumpără sunt mai mult fonduri de investiţii. Noi am fi preferat să fie bănci dar, fondurile de investiţii acceptate sunt mari, serioase şi am analizat cu rigurozitate orice ofertă de preluare venită din partea acestora. Aţi putut şi observa, probabil, că nu aprobăm atât de uşor intrarea în acţionariatul băncilor pe care le avem în supraveghere. Au existat şi cazuri în care, din cauza neîndeplinirii unor cerinţe, nu am aprobat anumite operaţiuni de tip M&A.
Estimaţi că vom regăsi profit în sistemul bancar şi al finele anului 2018?
Chiar dacă avem un complex mai complicat, cred că şi anul 2018 va fi închis cu profit sistemic. Vor fi însă şi indicatori la care situaţia nu va mai fi la fel de bună ca anul trecut. Spuneam deja că ne aşteptăm la o creştere a NPL. Având în vedere numărul mare de documente solicitate şi analize din partea Ministerului Finanţelor, ne aşteptăm să apară ceva norme noi şi din acea parte. Şi cu siguranţă nu vor fi în favoarea băncilor.
E posibil să se limiteze deductibilitatea provizioanelor. După cum ştiţi, nu toate statele acordă deductibilitate totală pentru provizioane. Sunt destul cazuri în care aceasta e limitată la 50%, pentru restul răspunderea revenind exclusiv acţionarului. Din acest motiv am amintit şi contribuţia statului la trecerea cu bine peste criză a sistemului bancar. O limitare a deductibilităţii provizioanelor în acei ani dificili ar fi creat o criză de lichiditate importantă în sistem!
COMMENTS