Într-un foarte interesant interviu acordat în exclusivitate Pieţei Financiare, în cadrul evenimentului Anul Financiar Bancar 2017, Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei Supraveghere din cadrul BNR, a făcut o radiografie a ceea ce s-a întâmplat în 2016 cu sistemul bancar. Au fost punctate evoluţiile indicatorilor sistemici, comportamentul băncilor în raport cu schimbările legislative interne şi riscuri din exterior dar şi evoluţia relaţiei dintre instituţiile financiare şi clienţi. Nu au fost omise provocările IFRS 9 şi PSD2.
Domnule director, aş începe cu o întrebare bilanţieră: cum a fost anul 2016 pentru sistemul bancar românesc?
Anul 2016 a fost unul destul de bun pentru sistemul bancar. Acesta a rămas stabil şi s-a menţinut tendinţa de scădere a creditelor neperformante de care vă povesteam cu prilejul precedentei întâlniri, tot în cadrul unui eveniment organizat de Piaţa Financiară, în luna noiembrie. Indicatorii de prudenţă se situează confortabil peste limitele minime- şi aici vorbim de nivelul de adecvare al capitalului. Rata fondurilor totale (solvabilitatea) se plasa la 31 decembrie la 18,33%, în timp ce rata fondurilor proprii de nivel 1 şi, respectiv, rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază erau la 16,20%. Alte cifre ce ar putea fi definitorii pentru sistemul bancar ca bilanţ ar fi: active totale de 393,9 miliarde lei, surse atrase de la populaţie, 4,41 miliarde lei, credit neguvernamental de 220,09 miliarde lei, provizioane pe sistem românesc de raportare de 18,39 miliarde lei şi pe sistem IFRS de 16,3 miliarde lei.Gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante, potrivit definiţiei ABE se menţine la un nivel ridicat: 54,79%. la acest capitol suntem pe locul al doilea în Europa.Revenind la neperformanţă, aceasta a fost în 2016 sub targhetul pe care ni-l propusesem (sub 10%). Am reuşit să coborâm la 9,46%, ceea ce ne-a făcut să ne fixăm o ţintă ambiţioasă pentru finele lui 2017: sub 6%.Vom ţine ştacheta ridicată în ceea ce priveşte băncile mai letargice. Cerinţa de capital pe care o va stabili Banca Naţională pentru acele bănci care încă înregistrează un nivel ridicat al neperformanţei va fi puternic influenţată de performanţa lor în domeniul creditării. Trebuie notat şi faptul că acele bănci care au grad de acoperire mai mic al creditelor neperformante, au şi un nivel al neperformanţei destul de ridicat.În analiza pe care o facem am introdus şi un alt indicator – aşa numita rată Texas- un raport între expunerile neperformate diminuate cu provizioanele şi capital. La nivelul sistemului, indicatorul arată foarte bine, dar la nivel individual există trei bănci al căror nivel chiar sare de 100%. Totuşi, în acest moment, solvabilitatea pentru aceste bănci pare a fi suficientă astfel încât să absoarbă pierderile care s-ar putea produce.Vom fi atenţi însă şi vom analiza corelat situaţiile băncilor în care neperformanţa rămâne peste 10%, ţinând cont şi de gradul de acoperire şi de rata Texas. Dacă sunt probleme la 31 decembrie iar acestea nu se vor rezolva până la 31 martie, vom veni cu cerinţe de capital suplimentar şi orice altfel de măsuri vom considera a fi necesare.Cum putem comenta profitabilitatea sistemului bancar în 2016?Nu trebuie să ne înşele aceste cifre- 4,26 miliarde lei profit pe sistem. Deşi arată bine, datele privitoare la profit nu provin exclusiv din zona operaţională. Profitul despre care vorbeam a fost realizat şi din vânzarea unor participaţii. E de aşteptat ca pe aceeaşi reţetă să avem profit şi în 2017, chiar dacă cred că vor fi destul de multe costuri asociate schimbărilor de reglementare. Ştim cu toţii faptul că din 1 ianuarie 2018 apar noi standarde: IFRS 39 va fi înlocuit cu IFRS 9, care va aduce nişte probleme destul de serioase. În acest sens am făcut şi o simulare, anul trecut, pe situaţiile financiare existente în 2015. Rezultatele ne arată un impact destul de serios: scăderea nivelului indicatorului de adecvare a capitalului total cu până la 4 procente. Deci provizioanele care vor fi calculate odată cu intrarea în vigoare a standardului IFRS 9 vor afecta destul de mult anul care urmează, 2017. Noua Directivă de plăţi (PSD 2) dar şi IFRS 9 vor aduce băncilor în 2017 costuri şi eforturi suplimentare de implementare.În ceea ce priveşte readaptarea sistemului bancar la noile cerinţe ale pieţei, numărul salariaţilor din branşă a coborât la 55396 în timp ce numărul de unităţi bancare a ajuns la 4798.
Se poate sesiza o schimbare de trend în ceea ce priveşte percepţia relaţiei client-bancă?
Cred că ar fi corect să scoatem în evidenţă şi un început de schimbare a mentalităţii băncilor în ceea ce priveşte relaţia cu clientul. E iarăşi un lucru de care vă vorbeam în noiembrie şi asupra căruia am insistat în mod deosebit. Din păcate lucrul acesta nu s-a văzut în cazul tuturor băncilor şi e de aşteptat ca 2017 să schimbe ceva din abordarea respectivă. Altfel, cu toate consecinţele decurgând din modul în care Curtea Constituţională a soluţionat cele 2 legi (Legea Dării în plată şi Legea privind Conversia creditelor în franci elveţieni, la curs istoric) nu cred că lucrurile se vor linişti. Noi credem că băncile sunt interesate să lucreze cu bani, nu cu clădiri! Din acest punct de vedere există câteva alternative, chiar discutam cu Asociaţia Română a Băncilor, şi am constat că la nivelul breslei există intenţii lăudabile care vor fi comunicate la momentul oportun. Totuşi trebuie atrasă atenţia asupra faptului că procesul e foarte lent şi dacă nu îl accelerăm puţin vor fi probleme serioase. Văd lucrul ăsta după sesizările care vin la Direcţia de Supraveghere! Sunt motivaţii, lucruri invocate care denotă probleme ce pot fi rezolvate foarte uşor. Din păcate însă ele se rezolvă doar în momentul în care noi trimitem sesizarea la bancă! În atare condiţii probabil că băncile vor continua să aibă un tratament destul de prost din partea massmedia. Iar cu cât ritmul de rezolvare a problemelor, fie că vorbim de cele privitoare la credite în franci, fie că vorbim de potenţiale dări în plată, va fi mai lent, cu atât numărul de sesizări va fi mai mare.
Cum vedeţi rezolvarea acestor probleme spinoase, născute şi din adoptarea unor legi care nu aveau nicio legătură cu economia de piaţă?
Problema nu dispare odată cu adoptarea unor decizii ale Curţii Constituţionale, pentru că, în fond, dacă debitorul nu are de unde, nu poate să plătească. Băncile nu trebuie să înţeleagă că odată ce Curtea Constituţională a rezolvat litigiul vor dispare şi problemele iar debitorii se vor înghesui să plătească. În ceea ce îi priveşte pe cei cu credite în franci elveţieni, noi considerăm că problema se va transfera şi va ajunge sub incidenţa dării în plată. Sunt foarte mulţi debitori în franci elveţieni care încă nu au notificat darea în plată, în speranţa că se va face conversia la curs istoric. Acum, cu legea respinsă ei vor căuta alte soluţii de a ieşi din impas. Iar cea mai la îndemână va fi darea în plată. Chiar dacă prin orientarea către impreviziune Curtea Constituţională a mai îndulcit legea care a ieşit din parlament, riscurile rămân, chiar dacă sunt mai reduse. La momentul în care legea a fost publicată în Monitorul Oficial, BNR a solicitat băncilor printr-o scrisoare semnată de primviceguvernatorul Florin Georgescu să aibă grijă ca cerinţa de capital să fie majorată pe pilonul 1. Autoritatea Bancară Europeană a confirmat răspunsul pe care BNR îl anticipase în cazul respectivei cerinţe de capital: aceasta creştea, indiferent dacă clientul făcuse notificarea dării în plată sau nu, datorită simplului fapt că respectivul credit avea o “protecţie legislativă”. Iar regulamentele sunt clare: creditele care intră sub incidenţa unei protecţii legislative, cum era darea în plată, şi care în final poate duce la nerambursare, au riscuri asociate mai mari cu până la 150 la sută. În momentul de faţă, după ce Curtea Constituţională a soluţionat litigiul, problema va fi rezolvată prin cerinţă de capital pe pilonul 2. În concluzie, Direcţia de supraveghere va cere capital suplimentar acolo unde notificările de dare în plată sunt substanţiale. La băncile la care deja s-a cerut pe pilonul 1 o cerinţă de capital mare, probabil că acum se va coborî pentru că pe pilonul 2 riscul asociat expunerilor respective după publicarea deciziei Curţii Constituţionale s-a micşorat. Rămâne problema de fond: cum fac băncile să convingă debitorul să respecte contractul?După cum spuneam, problema e departe de a fi rezolvată atât timp cât debitorul nu poate să plătească, pentru că nu are de unde să plătească. Sunt sute de cereri care vin la bănci la nivelul Direcţiei de Supraveghere în încercarea de a explica anumite situaţii. Sunt oameni care anexează şi adeverinţe de salariu, copii de pe cartea de muncă, documente care atestă că sunt în şomaj, etc. Soluţii sunt. Noi credem că ar fi fost în sprijinul debitorilor ca Parlamentul să aprobe varianta de lege pe care o acceptase Asociaţia Română a Băncilor şi care peste 95 la sută corespunde cu ce spusese şi Banca Naţională la Parlament. În situaţia actuală procesul va fi cu mult întârziat, poate chiar nu se va aplica deloc, pentru că lipsa unor criterii de stabilire a nivelului gradului de îndatorare lasă loc la interpretări. Va fi o practică neunitară la nivelul ţării şi cred că şi neunitară în ceea ce priveşte motivele de acceptare a impreviziunii. În definitiv, creşteri de curs au fost mereu, reduceri de salarii au fost, şomaj a mai fost, deci e foarte greu de definit ce evenimente declanşează impreviziunea. Pentru unii judecători creşterea cursului e suficientă, pentru alţii intrarea în şomaj, pentru alţii e necesar un cutremur, război. Din păcate pentru bănci, un astfel de proces lung şi o practică neunitară a instanţelor nu poate duce decât la provizioane mari şi cerinţe de capital crescute. Curtea Constituţională a stabilit foarte clar- va fi luat în considerare doar riscul supraadăugat.
Poate fi de folos băncilor o mai bună comunicare?
Cu presa dar şi cu clienţii…Un model de business care să asigure succes şi să scoată băncile de sub tirul presei presupune o comunicare mult îmbunătăţită şi o schimbare profundă a relaţiei cu clientul. Atitudinea omului de la ghişeu trebuie cu mult schimbată pentru că încă lasă de dorit. Ăsta e primul lucru care contează! Aproximativ 80% dintre reclamaţii sunt axate pe faptul că băncile refuză dialogul. Deci aici trebuie lucrat. În ceea ce priveşte cerinţa de capital, preferăm să avem o cerinţă de capital mai mare care să asigure o linişte sistemică. Să ne uităm la ceea ce s-a întâmplat cu sistemul datorită insistenţelor băncii centrale, începând din 2009, dar şi a comportamentului extraordinar de sănătos al bancherilor şi al acţionarilor băncilor. Dacă nu se insista între 2009-2013 să creştem fondurile proprii, unde am fi fost acum? Cum am fi putut absorbi atâtea neperformanţe? Pe metodologie EBA, rata creditelor neperformante a atins vârful la finele lui 2013, undeva la 28,1%. Am fi putut în alte condiţii să marcăm o scădere de până la 9,4% şi să ne fixăm o ţintă de sub 6% pentru 2017?Una peste alta, lucrurile merg destul de bine. Ar fi păcat să pierdem tendinţa pozitivă pe care o menţinem de câţiva ani. Au fost şi sunt încă destule cuvinte laudative la stabilitatea sistemului şi la felul în care România a reuşit să treacă peste criză. Însă încă nu am ajuns la liman şi cel mai mare pericol în momentul de faţă vine de la structura portofoliului de credite.Vom asista la consolidări de capital, fuziuni, achiziţii?Avem un proces de fuziune în derulare. Acesta a fost întârziat pentru că pentru una din bănci, care e cotată la bursă, judecătorul a hotărât ca hotărârea AGA să fie inregistrată la notariat. E dificil să aduci acţionarii la notariat, dar noi credem că problema se va rezolva. Alte fuziuni anul acesta nu cred că vor mai fi. Există cereri, unele venind de la Banca Centrală Europeană ca anumite bănci să fie vândute. Le ştim cu toţii foarte bine pentru că presa a făcut publică informaţia. Au fost şi vizite ale acţionarilor în România. Au fost în trecut intenţii dar astea nu s-au materializat şi nu cred că se vor materializa în 2017. Aceste intenţii există însă!Din păcate, pe fondul legislativ al anului trecut investorii au devenit mai precauţi şi mai puţin entuziaşti. Unul dintre acţionari a anunţat banca centrală că pune în aşteptare o investiţie de o sută de milioane de euro. Aceste legi au făcut atât de mult rău încât se pierd oportunităţi de a investi în România.Partea pozitivă este însă că sistemul e într-o stare foarte bună şi pare destul de atractiv pentru fonduri de investiţii. Şi sunt câteva fonduri de investiţii care deja au intrat în baza de date a unor bănci ce şi-au declarat intenţia de a vinde. Acum e jocul negocierii: cel care vinde vrea un preţ mai sus, cel care cumpără vrea unul mai jos. Finalizarea depinde de cât de mare va fi presiunea venită dinspre Banca Centrală Europeană şi cât de repede părţile ajung la un punct de vedere comun.
Cum vedeţi creditarea în 2017? Pe sector guvernamental, pe cel neguvernamental?
Avem motive de îngrijorare?Este una din temerile pe care le-am exprimat şi la întâlnirea cu ARB. Ritmul începe să crească şi ne îngrijorează puţin ritmul de creştere al creditului de consum. E nevoie de un studiu de impact şi, dacă constatăm derapaje, poate schimbăm chiar regulamentele. Cred că se merge prea repede în creditare. Dorinţa de profit e mare, e adevărat însă că şi rata generală de risc e destul de mică, sub 40 la sută. Până acum a fost preferată finanţarea bugetului de stat şi a bugetelor locale. Ori ştim bine că în unele ţări au apărut deja probleme. Vom propune direcţiei de stabilitate să analizeze stabilirea unui plafon de expunere pe bugetul de stat pentru care riscul asociat să fie zero. Depăşirea va fi penalizată prin cerinţă suplimentară de capital. Riscul asociat avut în vedere de departamentul nostru va fi între 35- 50%. Este şi un mod de a împinge puţin băncile către intensificarea creditării. În perspectiva noului standard, modalitatea de calcul a deprecierelor se mută de la pierderea generată pe pierderea aşteptată, băncile vor trebui să stabilească nivelul pierderii aşteptate încă din prima zi în care au dat creditul. Va trebui ca ele să provizioneze din momentul în care dau creditul. Pe această linie va scade indicatorul de solvabilitate cu până la 2 procente. Nicio bancă acum nu e expusă pe bugetul de stat în aşa fel încât să întâmpine probleme. Iar dacă băncile nu s-au expus până acum când excesul de lichiditate a fost destul de substanţial, nu cred că în viitor o vor face. Mai ales că valoarea economică a băncii derivând din valoarea de structură a portofoliului de titluri e afectată! Foarte multe bănci au schimbat structura portofoliului de titluri pentru a nu ieşi din limitele de prudenţă stabilite de reglementare. Deocamdată se doreşte a fi doar un semnal de alarmă. Aceasta şi pentru faptul că am fost criticaţi la nivel internaţional că suntem ţara cu o expunere faţă de buget destul de ridicată. La Autoritatea Bancară Europeană s-a discutat deja modificarea ponderii de risc asociate, încă se fac studii. În general, cei care au fost acolo s-au opus unei asemenea tendinţe, însă multe ţări işi aduc aminte de Cipru, Grecia, Turcia. Una peste alta cred că procesul de creditare va continua, şi sperăm ca acolo unde ritmul a fost accelerat să mai fie ponderat puţin pentru a nu avea surprize. Diferenţa între provizioanele pe standarde româneşti şi provizioanele pe standarde internaţionale continuă scăderea. Însă, avem în studiu introducerea unui potenţial buffer macroprudenţial.
Cum se vede 2017, la nivel sistemic?
Aruncând o privire pe cifre şi trenduri cred că sistemul işi va menţine tendinţa de care am vorbit şi la începutul interviului. Ne dorim o schimbare mai profundă în ceea ce priveşte relaţia client-bancă. Ne dorim, şi suntem convinşi că vom reuşi să evităm probleme legate de capital. Direcţia de supraveghere va monitoriza atent evoluţiile şi va emite recomandările necesare pentru a corecta eventuale derapaje. Şi, se ştie faptul că în general o recomandare e la foarte mică distanţă de o măsură imperativă. La lege chiar scrie că dacă nu ai respectat recomandările autorităţilor de supraveghere ai de suferit. Aşteptăm ca ritmul de creditare să nu crească în viteză de acum şi să se domolească puţin creditul de consum.
COMMENTS