Noaptea de 30 noiembrie spre 1 decembrie 2017 mi-a adus un vis special, prilejuindu-mi un interesant exerciţiu de imaginaţie. Şi asta pentru că urma să întrăm într-un an important pentru România: la 1 decembrie 2018 sărbătorim 100 de ani de România mare. Noaptea mi-a adus în jocul minţii un *dibate* între un Înger şi un Demon.
Se făcea că era deja 1 decembrie 2018 şi aveam de pledat, în faţa tribunalului marilor noştri înaintaşi pentru starea naţiunii. Prima întrebare pe care Prezidentul Marelui Juriu a adresat-o a fost despre starea Justiţiei. Îngerul a invocat: suntem un stat de drept, avem o separaţie a puterilor în stat care funcţionează ceas. Demonul, însinuat pe lângă marele juriu, rosti şugubăţ: o fi fost cânva aşa, numai că între timp politicienii şi-au subordonat Justiţia, încorsetând-o în fel şi chip, pentru a-şi salva libertatea şi averile. Îngerul a replicat: dar e normal să răspundă şi magistraţii, dacă fac greşeli cu bună ştiinţă sau din ignoranţă. Cine stabileşte această condiţie, veni răspunsul Demonului? Nu cumva tot reprezentanţii celui care a fost condamnat şi care au interesul să iasă bazma curată? Şi, nu cumva, dacă tot am introdus responsabilitatea magistraţilor, trebuie să facem legile astfel încât să nu se mai bată cap în cap şi să nu mai permită interpretări diferite şi, implicit, sentinţe diferite? Sau, dacă tot mergem pe această linie, de ce să nu statuăm şi reponsabilitatea parlamentarilor şi altor demnitari aleşi prin vot, cu penalizări dure pentru neîndeplinirea promisiunilor electorale (mergând până la excluderea din viaţa publică). La fel, de ce să nu facem o lege clară pentru responsabilitatea miniştrilor şi altor membrii de vază din aparatul administrativ, central sau local?
După un moment de reflecţie, Marele Juriu a întrebat unde sunt acei bărbaţi de stat, capabili să ducă România acolo unde îi e locul. Unde sunt urmaşii unor Brătieni, Iorga, Kogălniceanu sau Maniu? Răspunsul a fost o lungă tăcere. Şi cine vă conduce atunci, a întrebat Prezidentul? Un Preşedinte şi Parlament bicameral, aleşi prin vot liber, a venit răspunsul Îngerului. Un Parlament format 90% din oameni care votează în spirit de turmă, îşi uită promisiunile făcute alegătorilor şi îşi arogă prin legi privilegii, a replicat Demonul.
Şi poporul cum o duce, mai suntem a cincea economie din Europa, ca în perioada interbelică, a venit o nouă întrebare din Juriu. Avem o creştere economică mai mare decât a Chinei, am mărit numărul de locuri de muncă şi mărim neîncetat salariile, grăi Îngerul. Aici Demonul, înfăşurat în roba sa neagră, îşi luă o poziţie sobră şi cuvântă: suntem a doua economie din Uniunea Europeană, dar numai dacă răsturnăm clasamentul sau îl privim de la coadă la cap. Mai mult de 4 milioane de români (printre ei şi cele mai importante creiere) au plecat din ţară şi produc avuţie pentru majoritatea naţiilor lumii. Da, dar miliarde din banii făcuţi de ei se întorc în România, replică Îngerul! Cei mai mulţi ar fi preferat să facă aceşti bani aici, pară abil Demonul. Numai că fabricile noastre au fost vândute pe nimic, tăiate şi date la fier vechi! Iar capitalul românesc a fost devalizat şi spoliat cu bună ştiinţă de conducători vremelnici, nepricepuţi sau răuintenţionaţi. Iar creşterea economică mare cât China se distribuie astfel: clasa de mijloc se subţiază, săracii devin tot mai săraci iar bogaţii tot mai bogaţi!
Îngândurat, Marele Juriu se ridică şi părăsi sala. Ne vom întoarce cu verdictul, spuse prezidentul! Atunci când veţi fi în stare să făuriţi o Românie pentru români! Şi aşa se sfârşi şi visul meu, un vis al unui român de rând.
COMMENTS