Fără o industrie grea nu se poate vorbi despre o dezvoltare durabilă

Interviu acordat de către Ing. Dipl. Gavril CÎMPEAN, Director general SOMEG GHERLA SA şi TRANSCARPATICA SA.

“Fără industrie nu poate fi vorba de dezvoltarea unei naţiuni. Iar în România, la ora actuală nu mai poate fi vorba despre industrie grea. Din păcate, principalele combinate au fost distruse, vandalizate”, spune directorul general Gavril Cimpean în interviul acordat revistei noastre, şi acordă o ruşinoasă notă 2 acestei perioade de trecere, încă nereuşită, spre o altă economie şi alt model de viaţă, începută în 1990.

Dacă ar fi să dați o notă tranziției României de la centralism la neocapitalism, care ar fi aceea? Explicați, vă rog, fundamentarea acestei note.

Tranzitia pentru mine este de nota 2… Din perspectivă proprie, aceasta a fost făcută fără discernământ, haotic, distrugând ramuri indus­triale şi capacităţi importante de producţie.

Cum apreciați evoluția industriei grele în această perioadă? Ce mutații s-au produs? Ce a făcut diferența între a supraviețui și a te dezvolta, pe de o parte, și a închide porțile/a vinde la fier vechi, pe de altă parte?

La ora actuală nu mai poate fi vorba despre industrie grea. Principalele combinate au fost distruse, vandalizate. Fără industrie nu poate fi vorba de dezvoltarea unei naţiuni. Primul lucru care a dispărut din România au fost proiectele, dezvoltarea bazată pe proiecte, şi, bineînţeles, forţa de muncă calificată. Diferenţa dintre a supravieţui şi a te dezvolta şi cine sunt supra­vieţuitorii acestei industrii? Nu cred că mai există! Se încearcă resuscitarea câtorva, dar mai mult ca sigur, fără succes.

Care ar fi cele mai importante realizări ale companiei dvs. de la înființare și până astăzi? Dar cele mai costisitoare greșeli? 

Plasarea companiei în trena unor multi­naţionale, creşterea cifrei de afaceri cu 20%-30% anual, au dus la realizări notabile în ceea ce priveşte dezvoltarea atât din punctul de vedere al investiţiilor, cât şi din punctul de vedere al creşterii numărului de personal cali­ficat. Una din greşelile costisitoare a fost vân­zarea activelor cu scopul susţinerii activităţii financiare.

Cum te poți dezvolta în condițiile în care necesarul investițional ca și cel de capital de lucru sunt mari, iar plățile vin de multe ori cu multe luni întârziere de la clienți?

 Creştem constant cu 20%-30% pe an, însă pe măsură ce buinessul creşte, ne cresc şi cos­turile operaţionale şi cele de stoc, iar pro­vocarea este să creştem constant şi să ne îndeplinim cerinţele contractuale faţă de client. Creditul bancar a reprezentat pentru noi o sursă principală de fonduri necesare dezvoltării afacerii, aşadar am profitat din plin de avantajele acestuia, totuşi cu diverse eforturi: stabilirea unei relaţii cu o instituţie financiară cunoscută, necesitatea de a convinge banca de viabilitatea afacerii sau simpla completare a unei cereri de creditare ne-a ,,forţat” oarecum să ne analizăm în mod obiectiv afacerea şi să obţinem o imagine clară a situaţiei financiare şi un tablou al punctelor slabe, punctelor tari, oportunităţilor şi ameninţărilor care caracte­rizează situaţia firmei. Cu toate acestea, obţi­nerea unui credit poate funcţiona ca un semnal ce atestă viabilitatea afacerii în faţa altor investitori potenţiali.

Ce planuri de dezvoltare aveți pe viitor pentru companiile din portofoliu?

 Pe viitor ne dorim să venim în întâm­pinarea companiilor din portofoliul de clienţi prin noi investiţii în echipamente şi scule care să poată crea un produs integrat. Desigur, noile tehnologii vin şi cu o impetuoasă cerere de personal calificat, iar pentru aceasta creăm programe de instruire continuă a personalului, adaptate în funcţie de tipurile de personal.

Ce plusuri și ce minusuri are azi mediul antreprenorial? Ce e de făcut pentru a-l face mai prietenos și mai competitiv?

 Cred că la momentul actual zicala ,,Oamenii sfințesc locul” este foarte apropiată în a descrie mediul antreprenorial din România, cu plusuri şi minusuri. Pentru dezvoltarea mediului antreprenorial, este nevoie, atât de oameni dedicaţi, gata de muncă și cu multe idei de schimbare a comunității, cât și de cadre legislative bine definite, de un sistem la nivel național cât mai bine pus la punct și nu în ultimul rând, de educație. La toate acestea ne putem aduce însă aportul, ca, în timp, România să devină un mediu de nota 10 pentru antreprenori, că tot am pomenit la întrebarea numărul 1) de note. Aşadar, plusurile pe care vreau să le evidenţiez sunt: mediul antreprenorial  propice tocmai pentru că terenul este relativ neexplorat, iar oportunitățile în piață sunt variate însă know-how-ul scăzut, educația precară în domeniu, accesul la finanțare, mentalitatea și teama de eșec, birocrația excesivă, nivelul taxelor sunt minusuri care pot speria la început un novice în lumea busin­essului sau pot descuraja şi distruge industrii.

Pe ce ar trebui fundamentat azi un Proiect de țară pentru România 2040? Și cum ar trebui el pus în practică? 

Un proiect de ţară pentru România 2040 ar trebui să aibă în vedere iniţiativa, implicarea activă a statului și formarea continuă a personalului. Antreprenoriatul ar trebuie să dezvolte ideea către un ,,produs finit’’, iar drumul e lung dacă nu știi cum să proiectezi un plan de afaceri, dacă nu poți anticipa probleme și nu ai informații concrete despre posibilități de finanțare şi extindere. România 2040 ar trebui să însemne pentru mine ,,produs finit”. În momentul de faţă exportăm multă materie primă, cu o valoare adăugată foarte mică în loc să exportăm produse finite, cu valoare adăugată semnificativă.

Ce contribuții la dezvoltarea României ar trebui să aibă industria grea și cum se va integra compania Dvs. la acest demers? 

Industria grea stă la baza dezvoltării industriei naţionale. Fără o industrie grea nu se poate vorbi despre o dezvoltare durabilă. Consider că firma noastră reprezintă o verigă dintr-un lanţ al valorii. În viitor ne dorim implementarea conceptului 4.0 prin care să creştem productivitatea muncii, iar timpul de reacţie la stimulii pieţei să fie foarte scurt. Vrem să avem propriile produse pe piaţa europeană şi să reprezentăm cu mândrie brandul românesc de ţară.

Cum vă doriți să arate România în 2040? 

România anului 2040 pentru mine în modul ideal ar trebui să fie o Românie a noastră, a românilor. O ţară în care vom exporta produse proprii, branduri româneşti pe care voi fi mândru să citesc ,,made in Romania“.

Mihai Săndoiu