Vorbe puţine, fapte multe: cam aşa s-ar rezuma portretul intervievatului nostru, Andrei Siminel, director general al NCH Capital. Dar fiecare vorbă ar trebui citită şi recitită, cântărită şi recântărită, spre a descifra tâlcul său, în totalitate. Căci, vă asigur, nu e deloc simplu să găseşti cheia de boltă.
Am marcat recent trei decenii de la momentul în care românii au dat socialismul utopic pe capitalism, e adevărat, unui într-o perpetuă tranziţie. Cum s-a văzut această schimbare prin prisma unui om care şi-a dosit dintotdeauna să clădească ceva, să fie cu adevărat capitalist?
A fost şi continuă să fie o experienţă extrem de interesantă, cu foarte multe abordări noi care au meritat să fie învăţate şi aplicate. Conceptele financiare, marketingul şi expunerea continuă la informaţie au adus foarte multă culoare în viaţă.
Care au fost principalele realizări în materie de construcţie a economiei de piaţă dar şi cele mai mari greşeli, care ne ţin încă departe de media europeană la foarte multe capitole?
Această parte a lumii este de destul de multe sute de ani în zona roşie a clasamentului. Cred că ultimii ani au fost ani de progres. Deci nu văd factori care ne-au ţinut jos, dimpotrivă, văd un imens progres.
Cum apreciaţi evoluţia capitalului românesc: se putea mai mult? Puteam avea o mai bună acumulare de capital românesc, poate una mai timpurie? Puteam avea azi în top 100 companii mai multe firme cu patroni indigeni?
Vremea naţionalismului este, sper, apusă: suntem europeni şi cetăţeni ai acestei lumi, iar românii lucrează peste tot.
Ce a greşit statul în acest proces de edificare a economiei de piaţă? Sunt prea multe domenii în care chiar şi în acest moment statul deţine companii pe care le controlează ca şi acţionar majoritar?
Lipseşte o viziune şi o strategie care să fie urmată. Tot efortul naţiunii este să închidă altă şi altă criză, mereu şi mereu. Poate odată o să fie un răgaz şi un preşedinte şi/sau un guvern vor aşeza piatra de temelie pentru prima viziune post comunistă şi o vor comunica simplu românilor.
Cum apreciaţi procesul de privatizare: se putea găsi soluţii mai bune, eventual cu o implicare mai activă a pieţei de capital în acest joc?
Piaţa de capital a promovat zeci de companii private la cotă şi acum statul poate să aibă mai multă încredere.
Aţi fost implicat în permanenţă în aceşti ani în pieţele financiare: cum vedeţi piaţa bancară, azi, dar şi instituţia bancară la care aţi pus umărul să o clădiţi şi transformaţi într-o entitate profesionistă, adaptată cerinţelor viitorului? Ce planuri aveţi în continuare cu ea?
Încerc să construiesc sisteme în care prezenţa/absenţa mea să nu mai fie importantă şi cred că am reuşit. Libra Internet Bank există prin personal, prin manageri, şi continuă să se dezvolte armonios.
De multe ori s-a spus că piaţa de capital din România a fost pariul pierdut al celor 30 de ani. Cât adevăr şi câtă demagogie este în această afirmaţie? Era loc de mai mult? Cum şi când? De ce se tem patronii să vină pe BVB? Cum vedeţi viitorul bursei de la Bucureşti: putem profita, în această toamnă, de intrarea pe radarul marilor investitori? Avem ce să le oferim?
Participarea în administraţia bursei este o luptă pentru bani şi reputaţie. Odată ajunşi acolo, cei aleşi nu prea mai au obiective majore. Poate doar să îşi construiască următorul mandat! Procesul face parte dintr-o evoluţie şi paşii aceştia intermediari trebuie acceptaţi aşa cum sunt. Între timp clienţii investesc în străinătate iar marile companii au alte orizonturi.
Traversăm astăzi un moment de cotitură, ca societate, ca ţară, ca Uniune Europeană. Cum vor ieşi UE şi România din această criză declanşată de pandemia de coronavirus ? Cât va dura procesul de recuperare, pe pieţele financiare?
O criză rămâne o criză şi, deşi într-un sens întăreşte, în paralel slăbeşte multe alte procese. Vom ieşi uşor din criza COVID, dar ne putem aştepta la o criză economică, întrucât datoriile acumulate sunt uriaşe.
Ce ar trebui să facă guvernanţii pentru a reporni rapid economia dar şi a o retransforma pe baze de eficienţi şi producere de valoare adăugată mare? Ce ar trebui să conţină un Proiect de Ţară România 2050 şi pe ce Piloni ar trebui construit?
Dacă vor avea nevoie de opinia mea, mă voi gândi şi voi participa cu plăcere la acest efort: nu este uşor să spui cum să construieşti viitorul. Până atunci nu are sens să mă gândesc la ceea ce nu se va întâmpla.
Ce planuri de viitor aveţi şi cum vedeţi/cum vă doriţi să fie România peste alţi 30 de ani?
În primul rând îmi doresc să văd România peste 30 de ani! Am început să fac eforturi în acest sens, dar sunt încă mult prea prins în evenimentele zilnice ca să pot spune că am speranţe.
COMMENTS