În condiţiile unei inflaţii care a coborât sub 1% în 2014 şi ale unui nivel al dobânzilor la depozitele bancare sub 2%, fondurile deschise de investiţii cu profil de risc scăzut au continuat să se dezvolte şi anul trecut într-un ritm alert, subscrierile nete atingând aproape un miliard de euro. După ratele de creştere spectaculoase din ultimii ani, anul 2014 a fost astfel unul foarte bun pentru audienţa fondurilor mutuale, care au trecut de 300.000 de investitori şi au ajuns la un nivel al activelor de 4,4 miliarde euro. În schimb, în pofida unei creşteri de audienţă vizibile în 2014, susţinută de performanţele din ultimii ani, fondurile diversificate şi pe acţiuni par mai degrabă produse exotice decât vehicule de investiţii pentru populaţie. Acestea reprezintă împreună active mai mici de 160 milioane euro, ceea ce sugerează profilul de risc scăzut al investitorilor de retail şi drumul încă anevoios către o poziţionare mai reprezentativă a produselor de investiţii cu grad de risc mediu şi ridicat în portofoliile românilor.
Deşi au existat în trecutul apropiat multe păreri că ritmul de creştere al industriei organismelor de plasament colectiv va încetini substanţial începând cu 2014, acest lucru nu s-a întâmplat, iar fondurile deschise şi-au sporit activele cu mai mult de un miliard de euro în ultimul an. Evoluţia este una spectaculoasă în cazul fondurilor cu plasamente preponderent monetare şi pe obligaţiuni, dinamica nefiind intuită nici măcar de către cei mai optimişti observatori. Această evoluţie remarcabilă a fost puternic stimulată de scăderea inflaţiei şi a dobânzilor până la niveluri greu de imaginat în urmă cu câţiva ani.
Performanţa fondurilor a depăşit sensibil depozitul bancar
Faptul că performanţele fondurilor cu profil de risc scăzut au fost net superioare câştigurilor aferente depozitelor bancare atât pe termen de un an, cât şi pe termen lung reprezintă principalul catalizator care a susţinut dezvoltarea industriei organismelor de plasament colectiv.
Astfel, în ultimul an de zile, câştigul mediu adus de un depozit bancar cu capitalizare pe termen de trei luni a fost de circa 3%, în condiţiile în care cele mai reprezentative fonduri mutuale cu plasamente preponderent monetare şi pe obligaţiuni au obţinut randamente de peste 5% şi liderul pieţei, Erste Bond Flexible RON, a înregistrat o creştere a valorii unităţii de fond de 6,9%. Pe un orizont de timp de trei ani, fotografia este una similară. Un depozit pe trei luni cu capitalizare are asociat un câştig de 13%, în comparaţie cu câştiguri de peste 15% pentru majoritatea fondurilor cu profil de risc scăzut şi în condiţiile în care cele mai importante fonduri din punctul de vedere al dimensiunii activelor, adică Raiffeisen RON Plus şi Erste Bond Flexible RON, au comunicat randamente de 20% şi respectiv 22,7%.
Se înţelege astfel de la sine că, pentru investitori, argumentul performanţei investiţiei prin raportare la câştigurile asociate depozitului bancar clasic a reprezentat principalul criteriu de investiţie. Iar din acest punct de vedere, fondurile deschise cu profil de risc scăzut au avut în câştigurile net superioare un argument esenţial în faţa persoanelor obişnuite cu economisirea prin depozitul bancar, dar dispuse să încerce şi alte variante în condiţiile scăderii vertiginoase a dobânzilor în ultimii ani.
Erste Bond Flexible RON domină segmentul fondurilor cu risc scăzut
Erste Bond Flexible RON este deja de ceva timp cel mai important fond regional. Acesta este detaşat liderul pieţei, cu active de peste 1,6 miliarde euro, reprezentând peste 35% din totalul activelor nete ale organismelor de plasament colectiv. Fondul are un număr de investitori de peste 122.000, dintr-un total de aproape 315.000 investitori la nivelul industriei fondurilor deschise. Aşa cum am arătat, performanţele sale notabile au reprezentat un element de natură a susţine creşterea subscrierilor nete şi a numărului de investitori în condiţiile în care fondul pe obligaţiuni al Erste Asset Management a fost lider şi din punctul de vedere al randamentelor oferite. Din acest punct de vedere, un fond pe obligaţiuni sau cu plasamente preponderent monetare obţine de regulă randamente cu atât mai mari cu cât nivelul activelor este mai mare, pentru că volumele tranzacţiilor în care se poate implica îi permit accesul la cotaţii mai bune, iar pe de altă parte, cheltuielile fondului se împart pe o masă mai mare de active, erodând randamentul brut într-o măsură mai mică decât la fondurile cu active mai reduse.
În afară de Erste Bond Flexible RON se remarcă de asemenea şi alte fonduri cu plasamente preponderent monetare sau de obligaţiuni de dimensiuni apreciabile, care, în condiţiile unor performanţe notabile, continuă să-şi consolideze audienţa. Acestea sunt BT Obligaţiuni, Raiffeisen RON Plus sau BRD Simfonia 1, numărul lor de investitori fiind între 20.000 şi 35.000.
De remarcat că am continuat să includem în categoria fondurilor cu plasamente preponderent monetare toate fondurile care, potrivit unei noi directive europene, nu au mai putut fi oficial încadrate în categoria celor monetare. Această directivă a impus ca denumirea de fond monetar să poată fi asociată numai fondurilor care realizează plasamente cu scadenţe de până la 120 zile, condiţie pe care administratorii de fonduri din România au considerat-o prea restrictivă prin prisma consecinţelor asupra randamentelor viitoare. Ca atare, BRD-Simfonia 1, Certinvest Tezaur, Fortuna Gold, iFond Monetar, OTP ComodisRO, Raiffeisen RON Plus, Raiffeisen RON Flexi au rămas fonduri care investesc exclusiv în plasamente monetare, dar care nu-şi mai pot asocia oficial această denumire. Erste Asset Management este singura societate de administrare ce a simţit nevoia să lanseze un fond care să se încadreze efectiv în constrângerile directivei europene, de a investi exclusiv în plasamente monetare cu scadenţă de maximum 120 de zile.
O categorie importantă pe piaţă o reprezintă fondurile cu risc scăzut denominate în euro, care au cunoscut de asemenea un ritm alert de dezvoltare, fiind susţinute de randamente foarte competitive în euro comparativ cu nivelul dobânzilor în moneda europeană de pe piaţă. Astfel se explică dimensiunea substanţială a segmentului fondurilor cu profil monetar sau fondurilor de obligaţiuni în euro care au ajuns la active de circa un miliard de euro, reprezentând 25% din activele industriei organismelor de plasament colectiv. Cel mai important fond denominat în euro din punctul de vedere al dimensiunii activelor este Raiffeisen Euro Plus, cu active de 460 milioane euro, în timp ce Erste Bond Flexible România EUR a urcat rapid, devenind al doilea fond din această categorie cu active de 242 milioane euro. BRD Euro Fond este al treilea fond pe acest segment, cu active de 230 milioane euro.
Fondurile diversificate şi pe acţiuni par mai degrabă produse exotice
Dacă dezvoltarea fondurilor cu profil de risc scăzut a fost una impresionantă, în condiţiile în care reţelele de vânzare ale marilor bănci au promovat agresiv fondurile ca alternativă la depozitele clasice bancare, încasând venituri din comisioane substanţiale, în cazul fondurilor diversificate şi pe acţiuni se constată o oarecare evoluţie ascendentă a activelor şi a numărului de investitori. Aceasta a fost susţinută de performanţele foarte bune în cazul unei părţi din aceste fonduri. Însă, cu toate acestea, fondurile cu risc ridicat reprezintă prea puţin pentru populaţie ca alternativă de economisire. Activele fondurilor diversificate au ajuns la aproape 100 milioane euro, faţă de circa 70 milioane euro la sfârşitul anului 2013, în timp ce în cazul fondurilor pe acţiuni, activele nu depăşesc 60 milioane euro, în creştere faţă de 44 milioane de euro la sfârşitul anului 2013.
În pofida randamentelor atractive, în condiţiile în care piaţa acţiunilor este într-un trend de creştere susţinut începând din 2009, investitorul de retail din România întârzie să-şi asume investiţii substanţiale în fondurile cu plasamente în acţiuni. Astfel, în continuare, fondurile cu performanţe bune dintre cele diversificate şi pe acţiuni nu depăşesc 2.000 de investitori, iar în cazul fondurilor pe indici bursieri, produse foarte apreciate pe pieţele dezvoltate, audienţa este limitată sensibil sub 1.000 sau chiar 500 de investitori.
Cu toate declaraţiile optimiste ale administratorilor de fonduri, de la începutul acestui an, în ceea ce priveşte fluxurile de investiţii substanţiale în viitorul apropiat, de ordinul zecilor de mii de euro, în fondurile diversificate şi pe acţiuni, structura industriei organismelor de plasament colectiv în România va rămâne una covârşitor orientată către fondurile cu grad de risc scăzut. Acestea vor deţine negreşit o pondere de peste 90% în totalul activelor nete de 4,4 miliarde euro ale industriei fondurilor deschise (am făcut abstracţie de fondurile ING care nu se încadrează strict în categoria organismelor de plasament colectiv).
Ca atare, diferenţa de ordin de mărime între fondurile cu risc scăzut şi cele cu profil de risc cel puţin mediu va continua să fie una flagrantă.
Fondurile au încă spaţiu larg de creştere
În pofida ratelor ridicate de creştere ale activelor fondurilor monetare şi de obligaţiuni din ultimii ani, susţinute în special de forţa şi determinarea cu care au acţionat reţelele de distribuţie ale marilor bănci, industria fondurilor are încă spaţiu larg de creştere.
Astfel, persoanele fizice deţin în fondurile deschise circa 3,2 miliarde euro, ceea ce ar însemna circa 10% din nivelul depozitelor bancare ale populaţiei. Comparativ cu pieţele mature, reiese că este încă spaţiu major de creştere pentru industria fondurilor, mai ales că nu este tocmai corect a se spune că fondurile mutuale au crescut în detrimentul depozitelor populaţiei în bănci.
Deşi este evident că a existat o mutare a economiilor dinspre depozitele bancare spre fondurile deschise, depozitele bancare s-au menţinut pe un trend ascendent constat în ultimii ani, astfel încât persoanele fizice deţin în depozite echivalentul a circa 31 miliarde euro, faţă de 26 de miliarde euro în 2011. Acest fapt sugerează cu atât mai mult că este un potenţial imens pentru a asista la creşteri în continuare ale activelor fondurilor deschise în condiţiile în care inflaţia şi dobânzile se vor zbate în zona minimelor lor istorice actuale sau chiar vor continua să scadă.
Cum industria fondurilor înseamnă ceva mai mult de 300.000 de investitori, reiese că potenţialul fondurilor deschise de a-şi creşte audienţa rămâne unul imens, factorul de multiplicare fiind evident dacă avem în vedere ce ar însemna spre exemplu numai adiţionarea a încă 100.000 de investitori la un interval de timp de trei-cinci ani.
SAI independente au calea produselor de investiţii de nişă
Nu este surprinzător că dezvoltarea fondurilor mutuale a continuat să se materializeze cu precădere prin intermediul marilor bănci BCR şi Raiffeisen, principalii operatori pe piaţa fondurilor de investiţii, la care se adaugă alte două bănci importante, respectiv BRD-GSG şi Banca Trasilvania, ce deţin poziţii importante pe această piaţă. Cele mai mari patru bănci domină autoritar piaţa fondurilor de investiţii, restul SAI-urilor înghesuindu-se pe o cotă de piaţă cumulată mai mică de 10% din total.
Dintre aşa-numitele SAI-uri independente, neafiliate unui grup bancar, doar Certinvest are o cotă de piaţă de peste 1%, ceilalţi operatori având cote de piaţă sub 1%, ceea ce indică puternica polarizare a serviciilor de administrare de active.
SAI-urile independente nu pot concura practic cu marile grupuri bancare pe segmentul fondurilor cu profil de risc scăzut (adică cele cu plasamente preponderent monetar şi de obligaţiuni), care beneficiază de suportul unor reţele de sucursale bancare extinse şi de o forţă de vânzări reprezentativă. Ca atare, societăţilor de administrare independente nu le mai rămâne decât şansa poziţionării specifice cu produse de nişă interesante, adresabile unor investitori mai specializaţi, care ar fi dispuşi să-şi asume treptat riscuri tot mai mari.
Un exemplu de strategie în acest sens este oferit de Certinvest, care are o gamă complexă de fonduri prin care încearcă să răspundă unei varietăţi de preferinţe investiţionale. Din acest punct de vedere, se remarcă, spre exemplu, fondurile pe indici bursieri, care, cu o singură excepţie, reprezentată de Banca Transilvania, lipsesc din portofoliul SAI-urilor afiliate băncilor.
Şansa SAI-urilor mici nu poate fi decât aceea de a se remarca prin produse de nişă, în special din categoria fondurilor care iau expunere pe acţiuni, unde succesul nu este condiţionat de active mari în administrare. Dimpotrivă, mai ales în cazul fondurilor pe acţiuni, cu cât fondul devine mai mare, cu atât este în practică mai dificil să fie implementată o politică de administrare de succes. De cele mai multe ori, randamentele peste medie le obţin fonduri pe acţiuni cu active reduse care mizează pe anumite pariuri, a căror materializare ar fi pusă în pericol de intrări mari de capital, mai ales în condiţiile unei burse mai puţin lichide, aşa cum este cea de la Bucureşti.
COMMENTS