Provocare statistică
În esență, problema este cum preluăm șocul unei epidemii care nu mai poate fi limitată ci distribuită în timp. Ce vedem în permanență este efectul x+T al comportamentului de acum T zile. Decuplarea între acțiuni și rezultate este la fel de deconcertantă precum în cazul cardurilor de credit. Când scadența vine mult după ce ne-am limitat consumul, pentru a ne încadra în banii puși la dispoziție.
Cum spunea un antrenor de handbal, pentru a câștiga trebuie să fii neapărat mai puternic sau mai tehnic, ci cu o fracțiune de secundă mai deștept decât adversarul. Între 4 februarie și 26 februarie, cea mai mare economie a lumii nu a făcut mai nimic, a luat măsuri doar când a devenit clar că e nevoie și a încasat șocul principal.
Degeaba te grăbești să faci mâine ce trebuia să faci ieri. Apropo, dacă acesta este Sars Cov 2, unde o fi vaccinul pentru Sars Cov 1, apărut în urmă cu aproape două decenii ? Desigur, 2 nu e identic cu 1 dar poarta de intrare este aceeași. Blocarea ei s-ar fi făcut parțial din start și per total mult mai ușor.
Organizare sub risc
Nu mai este nevoie să mergi la magazin. Trebuie doar să ai bani, minime cunoștințe de lucru pe calculator, telefon sau laptop și legătura la Internet. Nu mai trebuie să te deplasezi, să alegi, să verifici prețul, să plătești și, mai ales, să transporți produsele. Operațiune nu tocmai comodă de la o vârstă încolo, cu sau fără restricții de circulație venite acum pe filiera Covid.
Combinația dintre încredere și circulația informației într-o buclă controlată duce la productivitate, comoditate, creare de locuri de muncă și protejare a sănătății, deși prin buzunare nu circulă fizic nimic. Banii se pot muta on-line din contul de pensie în contul comerciantului, fără a mai apare în expresia sa materială, la noi una tot de plastic, precum cardurile bancare.
Medici
Acum, că am întâmpinat o problemă majoră, am avea nevoie de unii care chiar să se priceapă. Până la un punct, îi lăsăm să rezolve treburile presante. Dar să nu devină prea vocali și nu cumva să conteste indirect în opinia publică paradigma clasică a controlului la desfacere.
Producție se găsește, ne interesează mai puțin. Mai ales când lucrurile merg oarecum bine de la sine, competența ne interesează spre deloc. Profitul se face din controlul desfacerii nu din performanța procesului de cercetare-producție-implementare. Evident, referirea nu se face doar la economie.
Sparanghel inversat
Ca să facem o glumă dar nu tocmai, în loc să trimitem zeci de mii de români cu avionul la cules de diverse fructe și legume prin țări străine, am putea să importăm noi întreprinzătorii capabili să organizeze treaba pe segmentul „sparanghel”. Să facă și aici ce fac la ei.
Pământ avem și noi, forța de muncă nu mai trebuie plimbată peste frontiere. Să vedem cum scot marfa la același preț. Să le asigurăm condițiile în care sunt obișnuiți să exploateze „sclavii” și să ne plătească impozit aici exact cât dau și la ei acasă. Avantajele și implicațiile acestui exercițiu de eficiență ar fi multiple.
Hazard moral
Hazardul moral este favorizat de stat. Până la urmă, în toată povestea cu Covid-ul, cei mai afectați vor fi exact cei mai chibuziți, care și-au întins plapuma cu precauție, cu rezerve și cu grijă pentru costuri. Favorizați sunt cei care au avut pretenții la și peste limită, fără grija zilei de mâine, lăsată în seama destinului ajutat de alții.
Să vedem cum rămâne cu depozitele bancare care au dobânda real negativă, cu călătoriile achiziționate în regim de early booking sau cu bonurile turistice primite de la stat și cu care s-au achitat parțial sejururi ce nu pot fi onorate de clienți din motive de forță majoră (stare de urgență și continuarea riscului de infectare cu Covid pentru o perioadă încă nedeterminată).
COMMENTS