Luna femeilor nu se putea să nu aducă pe coperta revistei noastre decât un personaj de genul feminin. Când era mică a vrut să se facă „om bun”. Cu această dorinţă devenită valoare intrinsecă în suflet a intrat pe filiera matematică-fizică-informatică şi până la urmă a ajuns să conducă o bancă. Mioara Popescu, CEO al Idea::Bank, căci despre dânsa este vorba, a avut amabilitatea de a ne oferi un altfel de interviu, unul cu mai puţine cifre dar totodată cu multe valori.
Martie este luna femeilor şi vă adresez un sincer La Mulţi Ani cu această ocazie! Am să încep prin a vă întreba dacă a fost greu să răzbateţi către poziţiile de top management bancar din postura de femeie? Vă număraţi printre persoanele care consideră că funcţia nu trebuie să aibă gen?
Vă mulţumesc pentru urări şi permiteţi-mi să urez şi eu „La mulţi ani”, tuturor femeilor. Primăvara, acest anotimp cu tentă feminină, este perioada mea preferată din an. Un amplu proces de creaţie, mereu acelaşi, se desfăşoară de fiecare dată altfel sub ochii noştri: totul înverzeşte, înfloreşte, natura reînvie.
Cuvintele „greu” şi „a răzbate” au o încărcătură semiotică destul de puternică în acest context. Nu spun că a fost simplu sau foarte uşor, dar citându-l pe scriitorul Pera Novacovici “Suntem suma obiceiurilor noastre. Aşadar să ne alegem acele obiceiuri care ne conduc spre succes”. Consider că sunt o persoană caracterizată în primul rând de seriozitate profesională, onestitate şi tenacitate. Nu am sărit etape importante şi, cred eu, necesare în carieră. Întreaga mea evoluţie profesională s-a bazat pe o creştere organică, pe paşi mărunţi dar siguri, fiecare stadiu a necesitat etape complexe de dezvoltare atât din perspectiva profesională cât şi din perspectiva coordonării echipei, a comunicării şi capacităţii de a te plia pe o anumită situaţie, capabilităţi care se dezvoltă odată cu parcurgerea principalelor etape din carieră. Aş concluziona sincer că nu am simţit presiune cauzată de faptul că sunt femeie.
Cu atât mai mult, nu am fost de acord cu prejudecăţile că bărbaţii ar fi mai puternici, în timp ce femeile sunt mai fragile sau mai slabe. Eu am considerat că atributul fundamental care descrie cel mai bine o carieră trebuie să fie competenţa şi atunci nu mai putem afirma că funcţiile de conducere ar trebui să aparţină doar femeilor sau doar bărbaţilor. Funcţiile de conducere trebuie să aparţină oamenilor care pot, care vor şi ştiu să construiască bine lucruri bune. Personal, nu am întâmpinat dificultăți majore de colaborare cu bărbaţii, colegii mei de breaslă.
Ce caracteristici primordiale trebuie să aibă o femeie, astfel încât să poată face performanţă în top management în lumea financiară? E grea calea de la atitudine plus aptitudine la reuşită deplină?
Performanţă, management, financiar – mi-aţi dat trei termeni care, din punctul meu de vedere, trebuie să se bazeze pe valori universal acceptate: organizare, educaţie şi cunoştinţe profesionale solide, comunicare şi capacitate de sinteză, etică şi, nu aş uita nici empatia şi inteligenţa emoţională, fără de care nu am putea vorbi decât de un proiect şi atât. Cred că managementul trebuie să fie, în primul rând, despre cum interacţionează oamenii şi cum ajung ei să atingă un obiectiv comun, despre încredere, tenacitate, echipă şi sistem de valori.
Am spus cândva că, după părerea mea, abilităţile cheie de leadership sunt atitudinea și aptitudinea. Pentru reuşita deplină în piaţa financiar-bancară aş adăuga viziunea strategică, buna pregătire profesională, comunicarea eficientă, echipa, responsabilitatea faţă de clienţi, angajaţi, parteneri şi acţionari, dar și optimism și echilibru.
Ce exemple de urmat aţi avut? Au existat mentori către care aţi tras mereu cu ochiul şi cărora aţi putea, cu această ocazie, să le şi mulţumiţi? Cât de mult trebuie să fii autodidact în desăvârşirea unei astfel de cariere?
Au fost câteva modele, atât feminine cât şi masculine, la care am tras cu ochiul şi care m-au influenţat în carieră, mai ales din perspectiva conduitei etice, dar şi adevăraţi „mentori”, cărora le mulţumesc încă o dată pentru suport şi sfaturi.
Am să mă opresc asupra unui model de profesionalism feminin care a scris istorie în banking-ul românesc, o doamnă pe care o stimez pentru puterea de muncă, tenacitatea şi determinarea de care a dat dovadă, pentru ambiţia de a demonstra că „se poate” şi pentru „talentul de a aduna oameni buni”, doamna Elena Petculescu, prima femeie preşedinte de bancă din România, astăzi Preşedinte de onoare al Bancpost.
Autodídaktos pentru mine nu este un cuvânt care descrie un proces, este o dotare umană naturală. Aşa cum te naşti cu capacitatea de a merge, a respira, a gândi, la fel se poate defini şi autoinstrucţia. Zi de zi învăţăm lucruri, studiem mai profund sau mai puţin profund, în funcţie de capitalul acesta important numit timp şi care este foarte preţios.
Cât de mult trebuie să fii autodidact? Până la un moment dat în viaţă, evident predomina instruirea în formă organizată. După care, un echilibru între cele două forme de instruire vine să asigure premisele unei continue dezvoltări a competenţelor absolut necesare în managementul financiar-bancar al zilelor noastre.
Aţi avut ocazia să treceţi teste impuse şi de mediul privat (chiar extern), dar a trebuit să treceţi şi de examene în România (la BNR). Cum au fost cele două, la modul comparativ? Ce a asigurat succesul în primul caz şi ce v-a garantat reuşita în cea de a doua situaţie?
Cred că „testele la care am fost supusă” de ambele părţi, acţionar şi BNR, converg şi au acelaşi obiectiv major: ambele părţi vor să se asigure că au în poziţii de top management persoane de încredere, care să creeze valoare adăugată, profesionişti integri care crează şi pun în practică strategii coerente, respectă reglementările, lucrează eficient şi prudent, au conduita etică, gestionează riscurile la care este expusă organizaţia, respectă clienţii şi angajaţii, crează sinergii pentru realizarea obiectivelor bugetate.
Evident, ponderea fiecărui criteriu a fost diferită în evaluarea efectuată de către fiecare parte, dar rezultatul fiecărui test a fost pozitiv.
În România femeile sunt prezente în general la nivel doi în bănci, şi foarte puţine au reuşit să acceadă la o funcţie supremă. Care ar fi motivaţia? Din ceea ce aţi putut observa, e o situaţie comună la nivel internaţional sau regional? Cum se prezintă lucrurile în Polonia, ţara din care provine acţionarul majoritar al Idea Bank?
Cred că în viitorul foarte apropiat vom vedea mai multe femei CEO în sistemul bancar din România. Colegele mele, în prezent în funcţii executive echivalente cu cea de vicepreşedinte, sunt femei puternice, ambiţioase, bine pregătite profesional, care cred că vor promova şi în cea mai înaltă dar şi cea mai responsabilă poziţie din organizaţie.
La nivelul grupului Getin Holding, din care face parte Idea::Bank, este promovată în primul rând competenţa. Am o colegă pe o funcţie similară în Republica Belarus şi nu am simţit până în prezent diferenţieri date de gen.
Când trebuie să încolţească în mintea unei tinere o idee clară despre ceea ce ar trebui să facă în viaţă şi cum ar trebui să îşi modeleze foaia de parcurs a carierei? Ce nu trebuie să omită niciodată? Ce cărţi nu ar trebui să le lipsească acestora din biblioteca fizică şi cea mentală?
Când trebuie să încolţească în mintea unei tinere, aş zice în mintea unui tânăr, o idee clară despre ceea ce ar trebui să facă în viaţă: odată cu identificarea valorilor personale, cu momentul în care îi este clar ce îi place să facă în viaţă. Fără pasiune, obiectivele sunt mult mai greu de atins.
Eu, o bună bucată de timp, în copilărie, spuneam că vreau să mă fac „om bun”. Străbunicul meu, cu care am avut o legătură extraordinară, mi-a alimentat serile cu povestiri de pe front, din cele două războaie la care participase şi îmi spunea că în viaţă trebuie să fii „om bun” în ceea ce faci. Ce însemna atunci profesia de „om bun”, e ceea ce înseamnă şi acum: să fac totul când trebuie şi cum trebuie, în acord cu valorile mele şi cu valorile universal acceptate – adevăr, etică, seriozitate.
Dacă am convenit anterior că funcţiile de conducere au doar genul competenţă şi nu feminin sau masculin, aş sfătui tinerii să nu omită să studieze formal şi informal, să îşi aleagă modele sănătoase şi să se uite adânc în interiorul lor. Acolo stă puterea pe care uneori aşteptăm să ne fie dată de către ceilalţi. E greu să recomanzi cuiva ce să citească sau să facă cu viaţa lui, dar neapărat trebuie să-şi fundamenteze deciziile pe o bună pregătire profesională. Apoi, referitor la cărţile de cultură organizaţională, managementul schimbării şi leadership, eu îl citesc cu mare plăcere pe Roland Gareis pentru lecţiile minunate de project management, pe Patrick Lencioni, dar şi pe Paul Dobrescu pentru informaţiile de geopolitică.
Mulţi spun că pentru a conduce o bancă nu trebuie să fi specialist supercalificat în toate domeniile de activitate. Care vi se pare cel mai greu departament de coordonat? Sau e mai grea munca de coagulare a eforturilor şi rezultatelor departamentelor?
Pentru a conduce o bancă trebuie să înţelegi fenomene şi procese, clienţi şi angajaţi, cerinţe prudenţiale şi obiective de profitabilitate, cifre dar şi oamenii şi evenimentele din spatele cifrelor. Trebuie să fii urcat tu pe toate treptele de evoluţie profesională, să ai viziunea globală asupra business-ului şi nu numai.
Esenţial pentru a putea conduce o bancă este să ştii să asculţi profesioniştii, să ai răbdare să înţelegi punctele de vedere contradictorii, să pui la aceeaşi masă business-ul şi compliance-ul, să implici risk managerii şi să ştii să iei decizii corecte şi mai ales, la timp.
Cred cu tărie şi aplic principiul potrivit căruia un CEO dă tonul în organizaţia pe care o conduce. Puterea exemplului este esenţială pentru a clădi o cultură organizaţională sănătoasă şi din această cauză am considerat că rolul meu este acela de a asigura un cadru care să faciliteaze comunicarea şi cooperarea în interiorul organizaţiei, care să permită beneficii şi propuneri constructive, în care fiecare linie de business, suport sau control îşi găseşte locul şi face posibil ca anumite situaţii delicate să poată fi rapid şi eficient rezolvate.
Sunt femeile comunicatori şi mediatori mai buni între diferitele echipe ce lucrează într-o instituţie financiară? Cât de mult v-au folosit răbdarea, tenacitatea dar şi rigurozitatea în coordonarea activităţii dintr-o bancă?
Profesionalismul şi abilităţile de comunicare şi mediere nu au gen. Am avut surprize plăcute şi mai puţin plăcute cu ambele genuri. Cred în schimb că femeile aduc în mediere câteva din calităţile lor maternale. Răbdarea, tenacitatea, rigurozitatea sunt utile în orice activitate umană, iar banking-ul cere uneori o doză mai mare de astfel de înzestrări.
Aşa cum spuneam mai devreme, pentru reuşită am considerat ca fiind esenţiale limbajul comun, lucrul în echipă până la armonizarea strategiei de acţiune, dar şi de transpunere în practică. Pentru reuşită uneori am avut nevoie de nervi de oţel, dar şi putere să zâmbesc. Mi-am impus să fiu capabilă să ascult, să învăţ de la cei din jurul meu şi să-i respect, dar în acelaşi timp am avut nevoie de curaj, cunoştinţe profesionale şi rigoare, pentru că, nu-i aşa, o afacere bună este o afacere care respectă regulile.
În prezent, Idea::Bank continuă un proces amplu de dezvoltare şi inovare, integrarea soluţiilor digitale reprezintă una dintre direcţiile de acţiune pe care le considerăm de o actualitate indubitabilă, însă această transformare trebuie făcută într-un mod inteligent şi susţinut. Vom armoniza procese, fluxuri pentru că digitalizarea este pretutindeni, iar clienţii noştri sunt cei în jurul căruia gravitează sau ar trebui să graviteze totul.
La ce NU face rabat niciodată managerul de bancă Mioara Popescu? Ce este de neiertat? Cum vă formaţi echipele şi ce apreciaţi la oamenii pe care îi aduceţi să vă fie alături în muncă? Sunt multe reprezentantele genului feminin care lucrează în Idea Bank?
Idea::team este o echipă cu capacitate de muncă şi sinergie extraordinară: sunt foarte mulţi oameni în jurul meu pentru care cuvântul dat este un contract ferm şi pentru care munca susţinută, profesionalismul, sunt elemente definitorii de caracter. Sunt conştientă de legătura practică dintre lipsa sănătăţii organizaţionale şi performanţă generală şi din această cauză Etica, cu toate aspectele, este ceva la care nu fac rabat.
În Idea::Bank ne formăm echipele selectând acei candidaţi care se potrivesc profilului nostru, care au atitudine şi cărora ne propunem să le oferim un mediu motivant pentru a rămâne. Cel mai bun mod de a ne motiva angajații este să le recunoaștem meritele, să asigurăm transparenţa deciziilor şi proceselor şi să-i implicăm în elaborarea şi transpunerea în practică a strategiei prin prisma a patru perspective esenţiale: aspectul financiar, clienţii, procesele interne şi abilităţile şi capabilităţile angajaţilor şi ale organizaţiei de a învăţa şi inova. În final, clienții vor fi direct influențați de modul în care ne tratăm angajaţii.
Sunt multe reprezentantele genului feminin care lucrează în Idea Bank?
E vremea unui răspuns scurt şi în cifre – 73% din personalul Idea::Bank este de genul feminin.
Dacă nu aţi fi făcut banking, ce altceva v-ar fi plăcut să faceţi? Cum aţi reuşit să echilibraţi balanţa personală, cunoscut fiind faptul că munca tinde să ne acapareze mult din timpul care ar trebui să revină familiei? Ce modalităţi de reîncărcare a bateriilor aveţi?
Mama şi-a dorit foarte mult să fiu învăţătoare sau profesor, a făcut eforturi şi mi-a cumpărat vioara şi am urmat lecţii de muzică. Eu îmi doream să vindec şi să ajut oameni, să devin asistent medical sau medic. N-a fost aşa, am ales un liceu de matematică-fizică şi apoi cibernetică economică. Cred cu tărie că cei 12 ani de analist-programator în centrul de calcul au fost temelia formării mele profesionale.
Şi eu mă întreb dacă reuşesc cu adevărat să echilibrez balanţa personală. Sincer nu sunt foarte mulţumită de timpul pe care îl dedic familiei mele. Sper însă că soţul meu mă va susţine în continuare şi va fi alături de mine aşa cum deja a făcut de-a lungul celor 34 ani de căsnicie. Dacă ne raportăm la ultimele evenimente din viaţa familiei noastre, care s-a extins, avem nu numai doi fii, avem şi două fiice (nurorile noastre) şi un nepoţel, am putea spune că împreună am reuşit să păstrăm în echilibru viaţa profesională şi cea personală. Citesc, îmi place să călătoresc şi să merg pe jos, dar familia rămâne cea mai eficientă soluţie de reîncărcare a bateriilor, pentru că îmi place să petrec timpul meu liber cu oamenii dragi mie.
COMMENTS