Am traversat încă un an de criză şi nici în acest bilanţ nu putem spune că am ieşit întrutotul pe plus. Probabil că statisticienii vor consemna încă o creştere economică de câteva decimale, în marja de eroare, după cum m-am obişnuit să spun.
Cu siguranţă mulţi dintre noi vor dori să şteargă cu buretele cât mai repede acest capitol 2012 din viaţa lor, din parcursul companiei lor. Aşa cum imaculata pătură de zăpadă ce a început să se aştearnă peste România va purifica mizeria aruncată cu zel, dintr-o tabără politică în alta, în această recentă campanie electorală.
Cu toţii scrutăm temători viitorul, mai îndepărtat sau mai apropiat. Şi, din păcate, „luminiţa de la capătul tunelului“, cum spunea fostul premier Victor Ciorbea, în tulburii ani 90, parcă, parcă nu vrea să se arate. Revenirea anilor buni pare a fi precum steaua din poemul marelui Mihai Eminescu – „Era pe când nu s-a zărit/Azi o vedem şi nu e!“. Să sperăm că un număr cât mai mare dintre politicienii, mai noi sau mai vechi, ajunşi acum în vârful piramidei trofice au citit recent tradusa carte a lui Tomas Sedlacek – Economia binelui şi a răului – şi se vor gândi la cele 7 vaci grase şi mai ales la cele 7 vaci slabe din visul faraonului, interpretate de Moise ca fiind 7 ani se sărăcie şi 7 ani de bogăţie. Şi, în consecinţă, se vor com porta anticiclic, nu precum guvernul din 2008, care a reuşit să spargă barierele deficitului de cont curent într-un an cu creştere economică record.
Altfel, ciclicitatea economică îşi va spune din nou cuvântul, iar istoria ne va relua episoa dele până vom învăţa să nu mai repetăm greşelile trecutului. Cu bune şi cu rele, viaţa îşi continuă cursul.
Managerii şi-au făcut deja tradiţionalele trei planuri de lucru – optimist, pesimist şi realist – şi sunt pregătiţi să ia în piept un 2013 ce se anunţă tot neprietenos. La momentul la care scriu ac tualul text, privirile lor scrutează atent ecranele televizoarelor pentru a încerca să decripteze, cu o clipă mai devreme, mesajele politicienilor.
Şi, deocamdată, nu sunt prea mulţumiţi de ceea ce văd. Trecem peste faptul că ne-a ieşit un Parlament comparabil ca dimensiune cu cel al SUA. Dacă tot nu am fost întrebaţi dacă vrem să susţinem astfel de costuri, sperăm ca măcar să vedem şi productivitate de nivel american la politicienii noştri! În campania electorală au fost vehiculate măsuri ce frizează uneori dumpingul fiscal. Revenirea la impozitul progresiv, indi ferent de nivelul treptelor, nu va face altceva decât să bulverseze încă o dată mediul economic şi să dea cu un pas-doi în spate procentul veniturilor colectate la buget. Niciun investitor nu cere impozite mai mici – vrea doar stabilitate şi pre dic ti bilitate.
Până nu le vom oferi acest lucru, exodul banilor ce şi-ar fi putut găsi patul germinativ în România va continua. Aşteptăm de la politicieni linişte şi încetarea tirurilor dintre fortăreţele Cotroceni şi respectiv Victoria şi refuzăm să ne mai întoarcem la circul suspendării din vara lui 2012. Un lucru e sigur –actuala alianţă ajunsă la putere nu va mai avea scuza că nu poate să-şi promoveze proiectele din lipsă de susţinere parlamentară. Aşteptăm de la această forţă, comparabilă ca dimensiuni cu defunctul FSN, să plaseze în funcţiile cheie specialişti, nu politruci. Au de unde, voinţă le trebuie!
Să sperăm că nu vom mai auzi nici şlagărul grelei moşteniri – ar fi patetic, având în vedere faptul că tot ei au guvernat în cele 7 luni premergătoare alegerilor! Speranţa moare ultima…
COMMENTS