Alexandru Georgescu
Inteligența artificială (AI) are potențialul de a fi ceea ce spunea Edison în legătură cu energia electrică – „este un domeniu al domeniilor… care deține secretul reorganizării vieții lumii”. Inteligența artificială, la toate nivelurile sale de complexitate, este o tehnologie cu un impact radical asupra economiei și securității globale. Soluții AI pot fi integrate în roboți industriali, dar și militari, pot deveni apărători, dar și atacatori cibernetici mult mai agili decât experții umani, pot analiza informații pentru a descoperi amenințări, dar și pentru a încălca drepturile, confidențialitatea datelor și intimitatea indivizilor, precum și pentru a crea discriminare sau a amplifica polarizarea socială și politică. Mai mult decât oricare altă tehnologie, inteligența artificială ilustrează dualismul tehnologiilor emergente și nevoia de cooperare, reglementare și adoptare sustenabilă a acestor tehnologii, menținând reziliența și valorile societăților respective.
Cercetarea în domeniul inteligenței artificiale are o istorie îndelungată, însă doar câteva dintre vârfurile sale au avut impact în conștiința publică, cum a fost algoritmul Deep Blue care l-a bătut pe Garry Kasparov la șah în 1997, sau Watson de la IBM care a câștigat concursul de cunoștințe generale Jeopardy! (Știi și câștigi) în SUA în 2011. Odată cu lansarea ChatGPT pentru procesare de limbaj natural și a inteligenței artificiale generative pentru imagini precum MidjourneyAI ca servicii pentru utilizatorii obișnuiți, am asistat la o explozie a dezbaterile publice cu privire la impactul AI asupra câmpului muncii, asupra economiei, războiului dar și asupra perspectivelor de supraviețuire ale speciei umane. Parcă în încercarea de a compensa pentru frivolitatea discuțiilor precedente, noul grad de conștientizare a potențialului AI venit din interacțiunea directă cu servicii aproape magice a generat un fel de isterie cu privire la pericolele (dar și potențialul) tehnologiei. Avertismente puternice venite din partea unor figuri de notorietate publică precum Elon Musk, dar și a unui număr foarte mare de lideri și cercetători din domeniul tehnologiei digitale, au început să stabilească în rândul publicului larg ideea nevoii ferme de reglementare a inteligenței artificiale. Din păcate, această linie de reglementare pare să se fi așezat în mod natural peste relieful și tiparul competiției geopolitice între marile puteri, ceea ce riscă să o deturneze de la scopul asigurării binelui colectiv al umanității.
AI sau a nu fi
În toată dezbaterea acestea, există o promiscuitate a utilizării conceptului de AI. Omul de rând se gândește la Skynet din filmele Terminator, însă nu avem nicio perspectivă în acest moment a creării unui AI care să fie realmente conștient și să fie o paralelă la inteligența umană. Mai degrabă, generăm algoritmi optimizați pentru păcălirea utilizatorilor, un fel de Competență Artificială care să îndeplinească testul Turing (numit după ciberneticianul Alan Turing) de a nu recunoaște că nu discuți cu un om. Suntem antrenați atât de către mass media și ficțiunea pe care o consumăm, cât și de tendința umană de antropomorfizare a orice, inclusiv a animalelor și fenomenelor meteo, să ne așteptăm la un AI real, o impresie întreținută în scop publicitar și de către cei care lucrează în domeniu. Utilizarea algoritmilor de machine learning poate să ducă la un model de AI foarte complex și cu calități emergente, adică neplanificate, însă nu cred că putem să vorbim de ideea că un sistem complicat sau chiar și complex are automat acea calitate pe care o posedă ființele conștiente de sine. Filosofii profesioniști și amatori au luat cu asalt ChatGPT să vadă dacă OpenAI a creat un fel de Galateea, însă este clar că definițiile cu care lucram până în prezent pentru a indica inteligența nu se mai potrivesc cu realitățile capacităților noastre tehnice. Seamănă cu viitorul imaginat de Star Trek în anii 1960, în care dispozitive mobile cu putere de calcul foarte ridicată erau puse pe același plan de avans tehnologic cu sistemul de propulsie warp care ajută omenirea să călătorească prin galaxie. La jumătate de secol după, toată lumea are smartphone, dar nu mai avem capacitatea de a ajunge pe Lună, cel puțin pentru moment.
Prin urmare, consider că reglementarea inteligenței artificiale include toate sistemele capabile de decizie autonomă și de generare de conținut, nu doar eventualele sisteme care vor putea fi considerate vii. În același timp, anxietatea puternică pe care o vedem în prezent nu este o reacție pur rațională la perspectiva tehnologică, ci și o manifestare a obsesiei escatologice a civilizației vestice (nicio altă civilizație nefiind la fel de obsedată de ideea de declin și ruină colectivă), precum și a anxietății omului modern care și-a pierdut autonomia în favoarea unor sisteme complexe care se auto-reglează fără prea mare aport uman la funcționarea lor zilnică, dincolo de aspecte manageriale și de supraveghere. Mai toate sistemele de control industrial pentru infrastructurile critice au fost puternic digitalizate și se auto-reglează în funcție de senzorii sistemelor SCADA, iar noile generații de sisteme sunt și mai puternic divorțate de intenția umană în operarea lor, fie că vorbim de smart grids, de sisteme de management al traficului, de sincronizarea bazelor de date și ale serviciilor de tip cloud pe Internet sau chiar și de moderarea de conținut pe social media.
Reglementarea transatlantică a AI
Principala axă geopolitică de cooperare pe tema reglementării AI este cea transatlantică, între SUA și Uniunea European[. În cadrul Consiliului de Cooperare pe Tehnologie și Comerț lansat în 2021 în urma summitului UE-SUA, unul dintre cele zece grupuri de lucru este pe AI și pe aspectele etice și valorice ale implementării sale.
UE a avut de asemenea un rol evident de coordonare a statelor membre pe tema AI, prin Legea pentru Inteligență Artificială (COM/2021/206 final, Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (legea privind inteligența artificială) și de modificare a anumitor acte legislative ale Uniunii), prin Planul Coordonat pe AI din 2021 și prin diferite documente care propun principii generale pentru AI etic, coduri voluntare de conduită, recomandări și alte forme de guvernanță non-coercitivă, prioritizând acțiunea împreună cu parteneri precum SUA. Înalta Comisie pentru AI a UE a publicat deja un ghid etic pentru AI care se dorește a fi o bază de reglementare a unui număr larg de aplicații care pot încorpora inteligența artificială. Europenii folosesc formula de tip „AI de încredere” pentru a încapsula dimensiuni variate ale reglementării de la evitarea discriminării, la nefolosirea AI pentru cenzură și interzicerea armelor cu decizie autonomă de declanșare.
Abordarea UE are o importantă dimensiune geopolitică, pentru că UE își propune să devină, conform COM/2021/206, „un lider global în inteligență artificială sigură, de încredere și etică” pentru că numai „acțiunea comună la nivelul Uniunii poate proteja suveranitatea digitală a UE și poate folosi puterea și instrumentele de reglementare pentru a forma reguli și standarde globale”. UE consideră că reglementarea timpurie a AI poate să ducă la un „efect Bruxelles” în domeniu care să asigure că nevoia de adaptare la piața europeană va forța adoptarea pe scară largă a preferințelor europene în materie de reglementare, cum s-a întâmplat la nivelul multor standarde industriale și fitosanitare.
Administrația Trump a fost reticentă în a sprijini cooperarea internațională pe AI și eforturi de reglementare, pentru că o evalua din perspectiva impactului de securitate și dorea să evite descurajarea inovației printr-un cadru prea restrictiv, însă Administrația Biden a implementat o altă abordare, care prioritizează managementul riscurilor noilor tehnologii și care face posibilă cooperarea și coordonarea transatlantică pe AI. Cooperarea internațională este unul dintre cei șase piloni strategici ai Programului Național pe AI al SUA, iar zona de Think Tank-uri americane a publicat propuneri de principii de reglementare încă din 2019 (ex: Institutul Brookings). Până și Departamentul American al Apărării a emis principii care să guverneze utilizarea AI. Raportul final al Comisiei pe Securitate Națională în Inteligență Artificială din SUA are un capitol dedicat cooperării cu parteneri, în special UE.
Există dovezi ale înclinației către cooperare prin sprijinul ambelor entități pentru Principiile în AI ale OECD, care pun accentul pe nevoia de încredere, de respectare a drepturilor omului și a proceselor democratice. Deși sunt competitori în domeniul AI pe latura comercială și de cercetare (o afirmație care supraevaluează performanța europeană în domeniu), atât UE cât și SUA subliniază nevoia de a coopera cu aliați și parteneri pentru a stabili o ordine tehnologică globală favorabilă lor și aspirațiilor democratice în toate domeniile noilor tehnologii.
Competiția globală
China a fost notată ca fiind cel mai mare competitor pe AI pentru SUA, unele rapoarte de specialitate estimând că investițiile chineze în domeniu sunt chiar mai mari decât cele americane. Discursul transatlantic pe tema reglementării AI este puternic încărcat cu judecăți de valoare legate de prevenirea autoritarismului digital și susținerea valorilor liberale și democratice, care vizează în mod natural pe China și pe partenerii săi, alături de care încearcă să creeze o ordine multipolară în care ele să nu mai depindă structural de Vest. Americanii, mai ales, au legat eforturile lor în domeniul tehnologiilor digitale, inclusiv AI, de munca alianței democrațiilor împotriva autocrațiilor globale. China nu are un cadru similar de parteneriate pe tema AI precum cel transatlantic. Partenerii săi au înclinații suveraniste și nu vor să fie constrânși în experimentări și abordări comerciale de către alții. În măsura în care există cooperare, ea va avea loc în cadrul inițiativelor strategice chineze, în special în zona economică, precum Noul Drum al Mătăsii Digital (Digital Silk Road) din cadrul Inițiativei Drumul și Centura (Belt and Road Initiative). Alte inițiative potențiale includ BRI Space Information Corridor pe cooperare în domeniul spațial. Preferințele chineze în domeniu sunt promovate prin parteneriate comerciale comprehensive, în care partenerii Chinei achiziționează produse și servicii cu componentă AI, inclusiv prin intermediul unor tranzacții și proiecte între guverne. Europenii și americanii nu posedă capacitatea de a mobiliza resurse pentru a promova adoptarea rapidă a standardelor preferate de ei, și sunt dedicați intelectual (deși poate nu practic) unui cadru de guvernanță de tip liberal competitiv, în care sunt automat dezavantajați în fața legăturii puternice dintre China și companiile chineze în domeniu, fie ele și private. În acest sens, zgomotele scoase de vestici pe tema AI-ului etic și de încredere pot fi o încercare de dezavantajare a Chinei și de limitare a competiției – China fie se va trezi exclusă din piețe terțe care adoptă standarde vestice, fie va trebui să își compromită viziunea pentru a satisface cerințele. Un fenomen similar are loc în zona de reglementare a proiectelor internaționale de infrastructură critică, unde principiile G20 de la Osaka pentru infrastructură sustenabilă și Blue Dot Network creat între americani, australieni și japonezi îngrădesc libertatea de manevră a Chinei în parteneriate comprehensive pentru infrastructură cu țări terțe.
Concluzie
AI-ul este deseori prezentat drept un factor radical de schimbare de paradigmă. Momentan, nu a avut loc acea schimbare, iar, în domeniul reglementării, problema AI s-a pliat pe tabere și falii deja create între Vest și grupul de țări în curs de dezvoltare coordonat dacă nu și condus de China. În ciuda diferențelor majore persistente între UE și SUA pe tema impozitării companiilor americane de tehnologie și a accesului lor la datele cetățenilor europeni, problema AI este suficient de spinoasă încât a devenit o prioritate în relația transatlantică, care este poate cel mai bine închegat bloc de reglementare de tehnologie emergentă din lume. Nevoia de reglementare este una reală, ținând cont de numeroasele aplicații pentru AI și de caracterul sensibil sau dual al acestora, însă AI este și un câmp de bătălie geopolitic între un Vest aflat în declin relativ și un Est în ascendență, care vede în tehnologiile emergente, în general, și în AI, în particular, un egalizator de forțe față de Vest.
COMMENTS