La cei 57 de ani ai săi, Gianluca Testa vădește o energie remarcabilă. Este un respectat om de afaceri al Timișoarei, face 25 de ani de când e pe meleagurile noastre și este foarte decis să-și ia, în sfârșit, cetățenia română. Numele său se leagă de multe episoade ale devenirii urbei, având de-a lungul anilor funcții de top management în companii locale cu renume – Zoppas, Delphi Packard sau Solectron. A renovat Casa Brück din Timișoara, a făcut donații pentru persoanele cu dizabilități, a fost ”cel mai elegant bucătar” al urbei, a împrietenit Scala din Milano cu Opera din Timișoara, a fondat companii și a dat de lucru unui număr semnificativ de localnici. În 2013, a decis să intre în antreprenoriat, punând bazele firmelor RESET EMS, o ambițioasă companie de producție și asamblare de componente electronice, management industrial și soluții software pentru optimizarea fluxurilor de producție. L-am ”descusut” pe Gianluca cu o plăcere aparte, aflându-i pe secvențe povestea de italian cu suflet de bănățean.
“Povestea mea a început în 1993. Am ajuns în România fără să am altă experiență în afara aceleia dobândite într-o bancă, Banco di Sicilia, care astăzi este parte din Unicredit. Am plecat din acea structură datorită unor presiuni și unei conjuncturi mai puțin favorabile. Spusele bunicii m-au călăuzit mereu. ”Dacă se închide o ușă, să fii atent, că undeva se va deschide alta, mai mare!” – zicea ea. Pentru mine, pe ușa mai mare era scris ”România”. Am ajutat o companie să-și relocheze producția din Italia aici, în Zalău, județul Sălaj. Am fost printre puținii care nu au început un business cu haine, pantofi și alimnte, ci cu produse electronice. Am ajuns cu afacerea la circa 100 de angajați, dar a trebuit să o închid datorită partenerului italian, care a avut un comportament dezamăgitor.
M-am întors acasă cu buzunarele goale, dar apoi am răspuns unei oferte lansate de la o companie multinațională cunoscută, Zoppas Industries, specializată pe producția de rezistențe electrice pentru încălzire. Concernul a acceptat ideea și propunerea mea de a face un greenfield aici și în septembrie 1997, la Sânnicolau Mare, am început producția locală. În cei 10 ani petrecuți acolo am ajuns la aproximativ 5.000 de angajați, 7,5 hectare construite de fabrică și un rulaj de peste 600 milioane de euro anual.
A fost un succes de proporții pentru Zoppas, pentru Timiș și pentru mine. Dar fiind un om de acțiune, la un moment dat am considerat acest capitol încheiat.
Am răspuns unei alte provocări lansate de americanii de la Solectron, azi Flex. Am acceptat poziția de CEO, manageriind un colectiv de 5.000 de angajați, care făceau anual o cifră de afaceri de un miliard de dolari! Nu a fost o experiență de foarte lungă durată, căci Solectron a fost răpusă de concurență. Mi-am continuat cariera profesională căutând o echipă locală de management pentru un alt colos, Delphi Packard, pentru care am lucrat un an și jumătate. După îndeplinirea msiunii respective, m-am retras într-o firmă mică, la Arad, numită GDS Manufacturing Services. Am plecat aici de la un număr de 20 de angajați și am adus echipa la 600. Firma lucrează și azi, încă destul de bine cu Enel și cu alte firme.”
Cum ați decis să vă lansați într-un business propriu?
În toți anii în care am activat în acest domeniu, am cunoscut numeroase persoane implicate direct în această piață, am căpătat o experiență bogată, am înțeles cum funcționează totul la nivel local, regional, european, chiar global. Firește, a venit timpul să folosesc toate aceste lucruri și să construiesc o afacere în care să mă implic personal. Alături de una din aceste persoane am deschis compania RESET EMS, care se ocupă de construcția de plăci electronice pentru terți. Am numit firma RESET în ideea că resetăm totul, o luăm de la capăt, să câștigăm!
Sunt aproape 5 ani de când am pornit acest business și pot mărturisi faptul că în toți acești ani am reușit să aplic toate ideile pe care le-am avut și nu am putut să le pun în practică în firmele altora. Lucrăm cu 150 de angajați și dăm, practic, de lucru altor 300 care sunt în echipele subcontractorilor noștri din România și Ungaria. Lucrăm exclusiv pentru firme din Italia, nu suntem nici cei mai ieftini și nici cei mari în domeniu, dar am devenit o referință pe piața de specialitate.
Care sunt cele mai delicate probleme cu care vă confruntați ca întreprinzător?
Trebuie să facem față neajunsurilor majore generate de lipsa de infrastructură. Noi lucrăm în trei schimburi, ne deplasăm dintr-o parte în alta a orașului să colectăm personalul, să-l aducem aici, ceea ce reprezintă un efort deosebit și costisitor. În Italia, mulți merg la serviciu cu bicicleta sau cu transportul în comun. Aici, așa ceva nu este încă posibil! Aceste costuri, coroborate cu volatilitatea forței de muncă, cu constrângerile pe care le avem prin contract privind termenele de livrare pe care trebuie să le respectăm oricum, ne determină să găsim soluții de moment, care adaugă alte costuri la costuri.
În acest context, mă gândesc la soluții alternative – mizez pe ridicarea nivelului tehnologic al fabricii și pe reducerea numărului de angajați. În plus, iau în calcul angajarea, instruirea suplimentară și policalificarea unor salariați pentru a deveni niște operatori eficienți, care să facă față tehnologiilor noi cu care au de-a face. Vom marșa pe robotizare, vom mări salariile treptat, până la nivelul celor din Europa, dar vom reduce substanțial numărul de angajați. Vom face o selecție riguroasă a salariaților, păstrându-i doar pe aceia care își doresc cu adevărat să lucreze, respectând procedurile în vigoare.
Actualmente, facturăm anual doar manopera din uzină – cca. 4 milioane euro, dar asta echivalează cu susținerea unor cifre de afaceri ale clienților de 55 milioane euro. Manopera de aici, care e o componentă mai laborioasă și mai dificilă, reprezintă doar o mică parte din noianul de procese, ce includ ingineria, materialele, dezvoltarea etc.
Ați reușit în afaceri – toată activitatea dvs. profesională anterioară, dar și curentă, stau mărturie acestei realități. Cum v-ați rânduit viața de familie stând în România de atâta timp?
Trăiesc aici de 20 de ani, aici m-am căsătorit, nu am copii, și pot să spun că România este ca și țara mea! Mergem în Italia în concedii; Italia este, așa cum probabil știți, un loc minunat pentru petrecerea vacanțelor. Ajungeam mai des acolo pe vremea cât trăia tatăl meu, care între timp s-a stins. Acum și eu, și fratele meu, Giuliano Testa, care este un reputat medic la Baylor University Medical Center din Dallas, trăim în afara patriei-mamă. Suntem amândoi, dacă vreți, născuți pe Pământ, cetățeni ai acestei planete. Am un mare respect pentru tradițiile și cultura locală, proprie fiecărei națiuni și încerc să o înțeleg și să o asimiliez cât pot de mult.
În România am făcut un master al masterului masterului posibil. Adică aici am descoperit foarte multe nuanțe neștiute ale caracterului meu, asta mai ales în ceea ce privește relațiile interumane. Am învățat să comunic și să mă adaptez tuturor situațiilor și oamenilor, indiferent de condiția lor socială. Mă străduiesc să vorbesc totdeauna limba română, chiar și acasă vorbim românește! Acum mă lupt să dobândesc și cetățenia română, să înfrâng birocrația. România este o țară minunată; sunt iubitor de motoare, merg pe două roți adesea, și chiar dacă străzile mai au gropi, nu pot să rezist tentației de a descoperi mereu și mereu peisajele uluitoare, natura generoasă de aici. Cel mai mult prețuiesc însă oamenii, chiar și pe cei simpli, care sunt adevărați și frumoși. Sper din tot sufletul ca aceștia să conștientizeze mai repede și mai ușor ce și cum trăiesc și să se implice mai mult, cu folos, în viața politică și socială a țării. În cei aproape 30 de ani de când sunt în România nu am avut probleme de nici un fel cu românii, ci cu italienii!
Sunteți mulțumit de realizările personale? Ce urmează în planurile dvs. de viitor?
Da, sigur, dar asta nu mă face să mă culc pe o ureche, cum se spune pe românește! Trăiesc bine, nu am de ce să mă plâng, dar nu m-am îmbogățit. Nici nu ar fi avut rost; știu că într-o zi voi fi îngropat undeva și nu pot să duc cu mine nimic.
Mie îmi place mult domeniul software. Peste tot unde am lucrat, m-am implicat direct în acest domeniu. De aceea am constituit o mică firmă de profil cu care mă gândesc la oarecari performanțe. Voi continua să mă ”joc” pe acest fascinant teritoriu; oportunitățile sunt, practic, nelimitate.
Mihai Săndoiu
Cristian Pavel
COMMENTS