Dobânzile interbancare s-au majorat brusc şi singura explicaţie ar putea fi aceea că guvernul a avut încredere într-o proiecţie bugetară realizată amatoricesc şi neasumată, după care – gestionând slab execuţia bugetului – a ajuns în situaţia de a lua măsuri pompieristice şi a cerut companiilor de stat să-i predea profiturile.
Această măsură a scos din sistemul bancar o cantitate importantă de bani ce au ajuns în Trezoreria Statului, dar de unde se vor întoarce pe măsură ce Finanţele vor ordona plăţi.
Principial vorbind, în următoarele 30 de zile, banii ar trebui să revină în bănci, ceea ce va determina reaşearea dobânzilor interbancare pe paliere joase.
Merită însă remarcat despre acest guvern – de care spuneam la un moment dat că socoteşte băbeşte – că este slab calificat şi cade victimă intereselor de partid, fără să ţină cont că un executiv, indiferent de coloratură şi durata de viaţă, trebuie să urmărească obiective strategice ce au legătură cu termenul mediu şi lung.
Principala greşeală care se observă că se comite este că guvernele României funcţionează în lipsa unei viziuni care să depăşească ciclurile electorale şi să se constituie în strategii similare celei din anul 2000. Atunci, în intervalul 2000 – 2005, până la renunţarea la acordurile cu FMI, planurile multianuale impuneau executivului atingerea unor parametri macroeconomici.
Nici acum nu avem o înţelegere cu Fondul Monetar Internaţional, dar poate că nici nu e nevoie de aşa ceva pentru stabilirea unei serii de indicatori pe termen mediu şi lung pe care să-i îndeplinească guvernele oricât de efemere ar fie ele.
Asta pentru că renunţarea la strategiile de dezvoltare pe termen mediu şi lung face ca executivele să fie captive în orizontul pe termen scurt al baronilor locali.
COMMENTS