România s-a poziționat în luna ianuarie 2022 pe locul 11 între statele membre UE în ceea ce privește inflația anuală, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu o valoare de 7,2% (calculată în conformitate cu metodologia europeană, pentru comparabilitate cu alte state), ne-am poziționat peste media UE (5,6%) sau media Zonei Euro (5,1%) dar mai bine decât opt state din fostul bloc estic, Belgia (8,5%) sau Olanda (7,6%).
Cele mai ridicate rate anuale ale creșterii prețurilor au fost consemnate de balticele Lituania (12,3%) și Estonia (11%), singurele care au trecut pragul de două cifre. Colegele noastre de regim valutar din Europa Centrală, Cehia (8,8%), Polonia (8,7%) și Ungaria (7,9%) s-au situat peste România, urmate îndeaproape de vecina noastră de la sud de Dunăre, Bulgaria (7,7%, la fel ca Slovacia, intrată încă de acum 15 ani în Zona Euro).
Pentru referință, menționăm că cele mai reduse valori ale inflației anuale la nivel european au fost înregistrate în Franța (3,3%), Portugalia (3,4%) și Suedia (3,9%), singurele situate sub pragul de patru procente. De asemeni, ar fi de luat aminte că Germania și Italia, cei mai mari parteneri comerciali ai României, (s-)au aliniat la media Zonei Euro, cu 5,1%.
Aflată undeva la mijlocul plutonului regional în urmă cu șase luni, România a reușit să mai atenueze deocamdată impactul conjuncturii total defavorabile la energie la nivel mondial. Ceva gen „dacă mă uit în oglindă, mă detest, dar dacă mă uit în jur, mă admir”. Iar asta în condițiile în care nici structura de ponderare autohtonă nu (prea) ne-a ajutat.
De reținut, din perspectiva trecerii la euro, se pare că paritatea fixă nu a ajutat prea mult nici Bulgaria, nici Slovacia (deși în urmă cu șase luni stăteau ceva mai bine, ca să nu mai vorbim despre țările baltice. Dar nici Cehia, care a rezistat „eroic” până la finalul anului precedent dar a marcat un nivel record de inflație lunară (4,6%) în ianuarie 2022.
Concret, ponderile noastre utilizate pe marile grupe de produse și servicii (care țin de stadiul de dezvoltare al economiei și de nivelul de trai, în baza veniturilor obținute local), sunt semnificativ mai mari pe partea de produse alimentare și nealimentare incluse în coșul de consum, în timp ce serviciile se află la mai puțin de jumătate din nivelul luat în calcul pe media Zonei Euro.
Fără a intra în calcule mai complicate, dacă s-ar reface indicele de inflație anuală anunțat de statistica oficială a României pentru luna ianuarie (8,35%), pe ponderile reieșite din structura de consum a țărilor mai dezvoltate care au adoptat deja moneda unică, ar rezulta un nivel de doar 7,68%, mult mai aproape de cel de 7,2% anunțat de Eurostat pe model armonizat pentru România.
Pe de altă parte, ponderea semnificativ mai redusă utilizată la noi pentru resursele energetice (energie electrică, gaze naturale, energie termică), adică peste două puncte procentuale și jumătate mai puțin, tinde să mai atenueze impactul creșterii prețurilor mondiale la aceste resurse, deși partea care se duce în costul mărfurilor vine cu o contribuție indirectă majorată în indicele prețurilor de consum.
Cert este că persoanele din România cu nivel de trai mai ridicat și o structură de consum mai apropiată de cea occidentală (inclusiv pe calea unor consumuri specifice prin aparate mult mai performante ca eficiență energetică la nivel casnic) ar putea resimți o inflație mai redusă, poate chiar undeva la jumătate față de cei cu venituri mai reduse și care nu și-au permis achiziția unor electrosacnice sau sisteme de încălzire mai performante.
Ceea ce face din indicele anual de 7,2% o valoare cu gamă efectivă expandată la nivelul gospodăriilor. Care va greva asupra posibilității de a lua măsuri optime la nivel guvernamental, în încercarea de a atenua impactul creșterii prețurilor și de a reveni ca poziționare în timp, pe parcursul trimestrelor următoare, spre stabilitate.
COMMENTS