Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat recent o soluție de referință referitoare la tratamentul fiscal al serviciilor de transfer de responsabilitate pentru îndeplinirea obiectivelor de reciclare/valorificare a deșeurilor de ambalaje.
ICCJ a admis recursul declarat de societatea asistată de o echipă de avocați din cadrul D&B David și Baias și a anulat actele de impunere emise de organele fiscale pentru impozit pe profit și TVA în cuantum de aproximativ 13 milioane de lei.
”Soluția ICCJ este de maximă relevanță întrucât a vizat două dintre aspectele cele mai complexe și des întâlnite în cadrul inspecțiilor fiscale din ultima perioadă. Speța a fost una complexă, aducând în discuție interpretarea atât a obligațiilor ce rezultă din legislația de mediu (referitoare la îndeplinirea obiectivelor de reciclare/valorificare prin transfer de responsabilitate), cât și a celor ce rezultă din legislația fiscală, iar soluția ICCJ va fi un punct de reper extrem de important pentru contribuabilii care activează în industrii în care astfel de servicii sunt achiziționate în mod constant”, a declarat Ana Maria Iordache, Avocat Partener D&B David și Baias.
Pe de o parte, în etapa procedurală a recursului, Înaltei Curți i-a fost solicitat să analizeze natura juridică a contractelor încheiate de societate cu organizațiile de implementare a răspunderii extinse a producătorului (OIREP), pe care organele fiscale și prima instanță de judecată le calificaseră drept contracte de reciclare și nu contracte de transfer de responsabilitate, așa cum societatea a susținut că ar trebui calificate conform legislației în vigoare în perioada analizată. Această chestiune a condus în primă instanță la negarea deductibilității cheltuielilor efectuate și la negarea dreptului de deducere a TVA aferentă, soluție motivată de imposibilitatea dovedirii prestării efective a serviciilor de către OIREP (nelegal calificate ca servicii de reciclare).
Pe de altă parte, în ceea ce privește problematica prețurilor de transfer, speța a adus în discuție, în fața Înaltei Curți, legalitatea utilizării metodei multianuale, în detrimentului metodei an cu an, în situația în care datele financiare ale societăților comparabile nu au fost disponibile în fiecare an.
Metoda aleasă de societate a fost inițial contestată, atât de organele fiscale, cât și de prima instanță, revenindu-i Înaltei Curți sarcina de a analiza legalitatea acesteia și de a anula obligațiile fiscale suplimentare stabilite în mod nelegal de către ANAF.
Soluția Înaltei Curți este de bun augur și din această privință, întrucât va prezenta elemente importante cu privire la modalitatea de interpretare a legislației specifice în materia prețurilor de transfer, mai ales în contextul în care, la nivelul instanțelor de judecată din țară, se cristalizează o practică neunitară în spețe similare. Deși hotărârea nu are caracter obligatoriu, aceasta este în măsură să pună capăt unei îndelungate practici nelegale a organelor fiscale, mai ales în contextul în care spețe similare urmează să fie soluționate de Înalta Curte în următoarea perioadă.
Echipa de avocați care a reprezentat societatea în acest caz este formată din Ana Maria Iordache, Avocat Partener D&B David si Baias, Andrei Iancu, Avocat Senior Coordonator şi Valentina Pință, Avocat Senior.
COMMENTS