Primăvara timpurie ne amăgeşte cu venirea sa înainte de termenul calendaristic. Puţini dintre cei care au pe mână jucători din sistemul bancar se gândesc la faptul că 2013 va aduce primăvara şi pentru business-urile lor. Iar dacă ne uităm pe datele preliminare ale lui 2012, putem constata la capitolul plusuri soliditatea sistemică, iar la minusuri, profitabilitatea, coborâtă la cote alarmante.
„Deşi sună destul de dur, vă pot spune că 2012 a fost pentru bănci un an mai puţin greu decât cel din care deja s-a scurs ceva mai mult de o lună calendaristică. Cred că 2013 va fi mai dificil decât anul trecut”, consideră persoana cea mai îndreptăţită să evalueze starea sistemului bancar românesc, directorul Direcţiei Supraveghere din BNR, Nicolae Cinteză. Iar părerea sa este completată de cea a unui alt reputat bancher. „Contextul internaţional, riscul de credit, implementarea prevederilor Basel III şi reducerea expunerilor în condiţiile absenţei alternativelor de plasament rămân principalele provocări la adresa sistemului bancar românesc în 2013. Restructurarea sistemului bancar prin închideri de sucursale şi disponibilizare de personal este un proces aflat la început şi care va continua în 2013 într-un ritm cel puţin similar celui din acest an”, consideră preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor şi al CEC Bank, Radu Graţian Gheţea.
Statistici
Datele preliminare aferente exerciţiilor financiare ale anului 2012 arată un sistem bancar românesc pe creştere la capitolul active, acestea ajungând la aproape 365,9 miliarde lei (12 miliarde lei creştere netă, 3,41% creştere procentuală). Din totalul activelor, creditele şi creanţele reprezintă circa 60%, acestea fiind în scădere faţă de 2011. Capitalul social se ridica la 31 decembrie la aproape 25 miliarde lei, în timp ce fondurile proprii se plasau uşor peste cota de 30 miliarde lei (în scădere cu 3,62% faţă de finele anului precedent).
Soliditatea sistemică rezidă din valorile foarte bune înregistrate la doi indicatori cheie – solvabilitatea şi lichiditatea. În ceea ce priveşte solvabilitatea, aceasta se plasa la 31 decembrie la un procent de 14,64%. Lichiditatea imediată a coborât de la 37,2% în 2011 la 35,86% în 2012, menţinându-se la valori mai mult decât confortabile. De aici şi siguranţa spuselor directorului Direcţiei Supraveghere: „Nu credem că în viitorul apropiat va fi nevoie să facem bridge bank. Cel puţin în următorii 5-10 ani, nu credem că se va face. Dar trebuie să ai aproape umbrela atunci când începe să plouă. Trebuie să fii pregătit, să nu fii surprins şi să ai răspuns la orice problemă. Este o chestiune de experienţă”.
Cum au evoluat jucătorii
Putem constata o pierdere de teren din partea băncilor considerate mari, din punct de vedere al activelor, în favoarea celor medii (şi aceasta pentru că o serie de bănci mari au pierdut active coborând în clasa mediană). Băncile mari cumulau la 31 decembrie active de 61,09% (în scădere de la peste 65% în 2011), cele medii adunau şi ele 33,45% (28,67% în 2011), în timp ce cele mici strângeau 5,46% (5,38% în 2011). Aruncând o privire pe clasamentul după active la finele lui 2012, constatăm o nouă schimbare pe treapta a treia a podiumului. Dacă primele două poziţii sunt intangibile, cu toate că şi în 2012 atât BCR cât şi BRD au pierdut cotă de piaţă, cea de-a treia se dispută. Câştigătoare de această dată a fost Banca Transilvania, în dauna CEC Bank. UniCredit Ţiriac Bank se impune în faţa Raiffeisen Bank în lupta pentru cea de-a cincea poziţie, în timp ce locul 7 e disputat acerb de Volksbank, ING şi Alpha Bank. Banca Transilvania, CEC Bank şi UniCredit Ţiriac sunt cei mai importanţi câştigători de cotă de piaţă, în timp ce la capitolul perdanţi notăm BCR, BRD şi Volksbank. Nu sunt de neglijat nici plusurile acumulate de Intesa şi respectiv OTP.
Minusuri deranjante pentru acţionari
Cea mai mare problemă, pentru acţionari în primul rând, dar şi pentru activitatea de zi cu zi, ţine de profitabilitate. Pentru că minusul sistemic a atins cote îngrijorătoare la finele anului financiar recent. Deşi 19 bănci au închis bilanţurile pe plus şi 22 pe minus, trăgând linie ne rezultă o pierdere ce depăşeşte 2 miliarde lei (bănci comerciale, sucursale ale băncilor străine plus CREDICOOP). Practic, pierderea la nivel de sistem a crescut cu peste 60% într-un singur an! Pe cale de consecinţă, cele două rentabilităţi clasice se cantonează în teritoriu negativ: ROA -0,55%, ROE, -5,12%. Dacă investitorii cu apetit pentru achiziţionarea unui pachet la o bancă din România ar privi numai aceşti doi indicatori, cu siguranţă că apetitul lor ar fi rapid inhibat. Iar situaţia nu este una specifică României, ci întregului mapamond, în perioada postcriză. Şi nu trebuie să uităm faptul că, de câţiva ani, băncile mamă îşi îndeamnă puii din regiune să înveţe să zboare, altfel spus, să se descurce cu resursele atrase din ţara în care activează. Visul fericit al robinetelor cu euro care curg la debit maxim de la băncile mamă a devenit deja o amintire.
Restructurare adâncă
Din păcate, continuă sarabanda creşterii creditelor neperformante, chiar dacă plusul lunar se diminuează, iar pe cale de consecinţă cresc şi provizioanele. Creditele neperformante aferente clasei 2 au ajuns la 18,23%, de la 14,33% cu numai 12 luni în urmă. Provizioanele pe standardele româneşti de contabilitate au crescut cu peste 8 miliarde lei, apropiindu-se de pragul de 40 de miliarde de lei. Pe standarde IFRS acestea sunt cu aproape 10 miliarde de lei mai mici. Gradul de acoperire cu provizioane a creditelor clasificate Pierdere 2 era la 31 decembrie de 101,96% pe RAS şi 76,13% pe IFRS (faţă de 97,82% pe RAS şi 67,42% pe IFRS la 31 decembrie 2011). Rata riscului de credit a urcat destul de mult, de la 23,28% cu un an în urmă, la aproape 30% la momentul actual. Devine clar pentru toată lumea că procesele de restructurare şi repoziţionare nu mai pot fi tărăgănate. „În lipsa unei activităţi susţinute de creditare, băncile trebuie să facă ceea ce noi cei din BNR le spunem de mult: să se restructureze. Le spunem acest lucru de un an şi jumătate! Acest proces însă trebuie făcut cu mare grijă. Noi le-am mai spus un lucru: „Restructuraţi-vă, dar nu uitaţi de client! Nu vă omorâţi baza de venit!”, afirmă Nicolae Cinteză. Şi nu e vorba de mişcări de suprafaţă, de schimbări de brand sau transferuri de personal! „Deşi lucrurile se mişcă deja, noi spunem că mai e loc! Salariile încă sunt mari pentru ceea ce se face în momentul de faţă. Sindicatele trebuie să aleagă între disponibilizări şi reduceri de salarii. Nu îţi poţi permite să ţii un personal atât de mare în condiţiile în care nu ai activitate. Nu îţi poţi permite nici să ţii atâtea unităţi teritoriale”, continuă şeful Direcţiei Supraveghere. Deocamdată, în 2012 au plecat din sistemul bancar peste 4000 de salariaţi şi au fost închise peste 300 de unităţi teritoriale. Iar 2013 nu se anunţă mai paşnic, aproape 2000 de oameni urmând să plece numai de la cel mai mare jucător din piaţă!
E destul de greu în ziua de astăzi să reuşeşti să faci profit într-o bancă. Şi aceasta se datorează în primul şi în primul rând lipsei de cerere solvabilă de creditare. Anul trecut, operaţiunile nete cu clientul au urcat cu aproape 10 miliarde lei, până la 215 miliarde lei (creştere de 4,78%). Creditul neguvernamental se menţine la cote de îngheţ, plusul aferent lui 2012 fiind unul insignifiant, cu mult sub rata inflaţiei (creştere de 1,28%). Valoarea totală a creditului neguvernamental a fost la 31 decembrie de 225,8 miliarde lei, din care aproximativ 104 miliarde reveneau persoanelor fizice, iar 121 miliarde persoanelor juridice. Privite ca dinamică, creditele aferente persoanelor fizice au crescut cu 0,19%, în timp ce creditele pentru persoane juridice au urcat cu 2,23%.
Una peste alta, băncile vor trebui să dezvolte o paletă mai largă de produse şi servicii care să completeze corebusinessul de creditare. „Trebuie să înţeleagă cu toţii că în ziua de azi nu se mai trăieşte din marja de dobândă. Dar se poate trăi foarte bine şi din alte activităţi. Creditarea va rămâne baza, dar calitatea muncii cu clientul este esenţială. Poţi să devii un foarte bun administrator de active financiare, sau un consultant extraordinar… În străinătate, paleta de servicii pe care băncile o oferă clienţilor este foarte largă. Baza rămâne creditarea, dar o creditare sănătoasă”, consideră oficialul BNR
Îmbucurător este faptul că românii au devenit ceva mai prudenţi, sursele atrase de la populaţie de către băncile comerciale urcând în 2012 până la 122 miliarde lei, cu aproape 10 miliarde mai mult decât în urmă cu un an. Cu toate acestea, chiar în condiţiile în care băncile mamă recomandă copiilor să se descurce cât mai mult cu resurse proprii atrase din ţara în care activează, raportul credite per depozite se menţine ridicat – 120% (faţă de 116% la 31 decembrie 2011).
Consolidările, aşteptate şi cerute
Confruntate cu noile cerinţe în materie de adecvare a capitalului ce derivă din BASEL III, băncile vor trebui să caute soluţii. Cum fonduri suplimentare sunt din ce în ce mai greu de găsit, soluţia fuziunilor nu trebuie deloc neglijată. Am avut în 2012 un prim exemplu: Intesa-Firenze. Anul care tocmai a început pare să fie mai darnic în mişcări de acest tip. „Noi, cei din BNR, ne-am dori mai multe fuziuni şi consolidări de capital. Există deja două mişcări cunoscute. Primul este transferul de active şi pasive de la ATE Bank spre Piraeus Bank şi, după aceea, vânzarea ATE Bank către un investitor. Cea de-a doua tranzacţie cu probabilitate mare de a se realiza este fuziunea NBG Banca Românească-Bancpost”, afirmă Nicolae Cinteză.
Fitch ne vede bine
Piaţa financiară românească se află şi sub lupa auditorilor externi, de ale căror semnale depinde în bună măsură apetitul investitorilor străini. Sectorul bancar din România ar putea înregistra o îmbunătăţire parţială anul următor, după pierderile consemnate în 2010, 2011 şi primele nouă luni din acest an, însă o recuperare de amploare nu pare probabilă, arată un recent raport al agenţiei de rating Fitch. Parametrii de credit ai sistemului bancar românesc folosiţi de Fitch pentru evaluarea bonităţii se vor stabiliza probabil, se arată în raport. Agenţia evaluează sistemul bancar din România ca „slab” în privinţa calităţii activelor şi profitabilităţii, în timp ce pentru capitalizare şi finanţare calificativul este „mediu”.
Agenţia anticipează presiuni asupra veniturilor, în urma contracţiei marjelor şi avansului redus al creditării, prima dintre acestea fiind determinată de costurile ridicate de finanţare. O îmbunătăţire a profitabilităţii sectorului bancar românesc este posibilă în cazul reducerii provizioanelor. Rata creditelor neperformante ar putea atinge nivelul maxim în trimestrul al patrulea din acest an sau în primele trei luni ale anului următor, după 12 trimestre consecutive de creştere, consideră analiştii Fitch. Riscurile pentru un astfel de scenariu ar putea să apară în urma unei recuperări economice mai lente decât aşteptările, precum şi în cazul unui proces prelungit de restructurare şi curăţare a portofoliului de credite la băncile mari, se arată în raport. Fitch evaluează calitatea sistemului bancar din România cu indicatorul „bb”, pe o scară de la „aaa” (foarte ridicată) la „f” (foarte scăzută). Fitch nu se aşteaptă la o modificare a reglementărilor privind lichiditatea în 2013.
Ernst & Young e mai pesimist
Şi cei de la Ernst & Young au dat recent publicităţii o analiză globală aplicată pe banking. Diminuarea costurilor în prima jumătate a anului 2013 va atrage după sine noi reduceri de locuri de munca atât în băncile de retail, cât şi în cele de investiţii. Acestea vor avea de confruntat creşterea îngrijorărilor în privinţa economiei europene şi a crizei datoriilor suverane, arată studiul bianual European Banking Barometer, lansat de Ernst & Young. Reducerea cheltuielilor s-a clasat mai sus în topul priorităţilor, devenind a doua cea mai importantă prioritate a băncilor europene, după managementul riscurilor şi reglementare. Două treimi dintre bănci sunt susceptibile de a lua în considerare vânzarea şi cumpărarea de active, precum şi realizarea de parteneriate de tip joint ventures.
„Vor fi mai multe mişcări pe piaţa bancară în 2013, iar rezultatul final va fi cu mai puţini jucători, mulţi dintre ei de dimensiuni mai mici. O parte dintre băncile universale se luptă cu propriile lor modele de afaceri, în timp ce jucătorilor mai mici le este dificil să opereze într-un mediu de afaceri cu un consum intensiv de capital”, consideră Steven Lewis, Lead Global Banking Analyst în cadrul Ernst & Young.
Băncile estimează, de asemenea, că politicile de creditare a corporaţiilor vor deveni din ce în ce mai restrictive. Serviciile medicale şi industria IT sunt singurele sectoare care înregistrează o oarecare relaxare, în timp ce construcţiile, sectorul imobiliar comercial şi transporturile rămân foarte restrictive. Sectoarele în care creditarea va fi restrictivă se corelează cu sectoarele în care se înregistrează un număr ridicat de credite neperformante.
European Banking Barometer este un studiu bianual, care include 270 de bănci europene din ţări precum Austria, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Ţările Nordice, Polonia, Spania, Elveţia şi Marea Britanie.
Mişcări regionale
Sistemul bancar românesc se pregăteşte şi de intrarea sub aripa atentă a supraveghetorului suprem ce e pe cale să ia naştere la nivelul Uniunii Europene. Deşi România nu era vizată de prima etapă, ce include numai zona euro, oficialii de la Bucureşti şi-au exprimat din prima clipă acordul pentru această formă centralizată de supraveghere. BCE va supraveghea toate băncile din mecanismul unic de supraveghere începând cu data de 1 martie 2014 sau la 12 luni de la intrarea în vigoare a regulamentului, după ce miniştrii de finanţe din Uniunea Europeană au agreat la jumătatea lunii decembrie, în cadrul Consiliului Ecofin, forma finală a pachetului legislativ privind Mecanismul Unic de Supraveghere Bancară – primul pilon în proiectul Uniunii Bancare.
În cazul unor situaţii de recapitalizare directă a unor bănci prin Mecanismul European de Stabilitate, aceste termene pot fi devansate pentru ca BCE să poată supraveghea mai repede respectivele instituţii de credit. De asemenea, BCE poate să extindă termenele de implementare ale mecanismului unic de supraveghere, în cazul în care în urma unor evaluări nu este pregătită să preia supravegherea. Consiliul Ecofin a mai stabilit că va exista o delimitare clară între responsabilităţile autorităţilor naţionale competente şi cele ale BCE.
Norel Moise, Ortansa Moise
COMMENTS