În prezent pregătim noua strategie de parteneriat cu țara pentru următorii 5 ani

Interviu cu doamna Tatiana Proskuryakova, World Bank Country Manager (Director de Ţară a Băncii Mondiale) pentru România şi Ungaria

A activat în foarte multe departamente ale Băncii Mondiale în cei 25 de ani de când lucrează în această instituţie, dar cele mai bune posturi crede că au fost cele din reprezentanțele Băncii în diferite țări, acolo unde poţi să ai contact direct cu beneficiarii, oamenii asupra cărora ai impact. Consideră că principalul său mandat, oriunde s-ar afla, este să fie de folos, să facă mai bună viața oamenilor din acea țară. Doamna Tatiana Proskuryakova a avut amabilitatea să acorde revistei noastre un interviu în premieră, unde ne împărtăşeşte idei şi proiecte interesante în ceea ce priveşte România. Deşi în fază timpurie, au început deja discuțiile cu Guvernul şi vor să finalizeze noua strategie de parteneriat între Banca Mondială și România, ce acoperă perioada 2018-2023, până în mai 2018.  Consideră că miza pentru România este să devină pe termen lung un stat cu o creștere economică competitivă durabilă și cu un nivel de prosperitate ridicat resimțit de către românii, întrucât țara are un mare potenţial pentru a se dezvolta în acest sens.

Ați început să lucrați la Banca Mondială acum 25 de ani. Cum au schimbat acești 25 de ani Banca Mondială, activitatea și politica Băncii? Și cum v-au schimbat pe dumneavoastră?

În acești 25 de ani petrecuți în Banca Mondială, cred că am evoluat mult din punct de vedere profesional, în special pentru că am fost foarte norocoasă și am avut ocazia să activez în numeroase departamente ale băncii. Am lucrat în unități de cercetare, în unități de analiză, în unități care răspund de relația cu corporațiile, în departamente ce stabilesc politicile Băncii Mondiale, precum și în Consiliul Directorilor Executivi al Băncii Mondiale. Dar acum sunt foarte sigură că cele mai bune posturi sunt cele din reprezentanțele Băncii în diferite țări, pentru că acolo se materializează cu adevărat lucrurile. Acolo ai contact direct cu beneficiarii, acolo se poate spune că viața are o culoare aparte. Dacă stai la Washington, ești oarecum departe de unele realități. În tot acest timp, Banca s-a schimbat la foarte multe niveluri, pentru că lumea e diferită, iar Banca Mondială trebuia să se adapteze. Un lucru care mie uneia mi se pare foarte evident: când am venit eu în Bancă, foarte puține femei ocupau posturi de răspundere, majoritatea șefilor mei erau bărbați. În schimb, astăzi, mult mai multe femei se află în funcții de conducere.

Din fericire…

… din fericire, tot așa cred și eu. Dar Banca a trecut prin multe alte transformări. Răspunde cu mult mai mare deschidere nevoilor clienților. Avem o politică de acces la informații care ne permite să facem publice practic toate analizele și percepțiile noastre, fapt care ne-a apropiat mult de comunități și de beneficiarii noștri direcți. Pentru că noi nu interacționăm doar cu guvernele, noi purtăm discuții și cu beneficiarii proiectelor noastre, ceea ce cred că ne face să fim o instituție mai reactivă și mai puternică, cu mai multă relevanță. De asemenea, multe entități din Grupul Băncii Mondiale lucrează astăzi împreună, lucrăm mai aproape de componenta noastră dedicată sectorului privat, IFC, pentru că lumea este orientată mai mult spre sectorul privat, nu-i așa? Așadar, distincția valabilă acum 25 de ani între atribuțiile guvernelor și atribuțiile sectorului privat nu a rămas neschimbată. De aceea cred că e foarte important ca noi să oferim finanțare nu doar guvernelor, ci și să găsim soluții de finanțare publică cu fonduri împrumutate de pe piețe, și contribuabilii să aibă parte de avantaje mai mari, într-un  anumit sens. În același timp, Banca a schimbat și multe din instrumentele cu care lucrează. De exemplu, cu cinci sau șapte ani în urmă am introdus un instrument de tragere de fonduri pe bază de rezultate, ceea ce cred că dovedește accentul pe care îl punem pe schimbările care au loc la nivelul beneficiarilor, nu doar pe factorii care intră într-un proiect sau altul, ci pe rezultatele efective ale proiectelor noastre.

Dacă nu mă înșel, vă aflați în România de la sfârșitul lunii iulie. Cum vă simțiți aici?

Mă simt foarte bine în România. Cred că aveți o țară minunată, cu un potențial uriaș. Mă simt norocoasă să fiu aici. Cred că echipa noastră, echipa de aici din țară a Băncii Mondiale este nemaipomenită, uneori simt că sunt în plus!

Nu este o echipă cu totul nouă.

Exact, și de aceea lucrează atât de bine. Este ca un mecanism bine uns și uneori simt că sunt redundantă pentru că mă gândesc la ceva și acel ceva este deja îndeplinit chiar înainte să spun la ce mă gândeam. Deci, din acest punct de vedere, mi se pare extraordinar. Mă simt norocoasă și dacă mă gândesc la momentul când am ajuns aici. Pentru că pregătim noua strategie de parteneriat cu țara pentru următorii 5 ani. Deci este momentul potrivit când poți modela forma pe care o va lua parteneriatul și prioritățile pentru viitorii 5 ani. Purtăm discuții foarte interesante cu guvernul, dar și cu grupuri din afara autorităților publice, cu societatea civilă, cu sectorul privat, cu tinerii, ceea ce cred că este foarte important. Pentru că trebuie să vedem unde anume Banca Mondială poate aduce cât mai multă valoare în următorii 5 ani. Așadar, mă bucur foarte mult.

Care sunt principalele obiective ale mandatului dumneavoastră în România?

Principalul meu mandat, oriunde m-aș afla, este să fiu de folos, să fac mai bună viața oamenilor din acea țară. De aceea și suntem aici. Iar atunci când vom constata că nu mai putem aduce valoare, Banca Mondială nu va mai rămâne în România, echipa noastră va pleca. Ne vom ocupa de altele. Dar deocamdată cred că România se confruntă încă cu multe provocări, și aici Banca Mondială poate, de fapt, să contribuie. Trebuie să fim selectivi în ceea ce vom face. E adevărat, sunt multe lucruri de rezolvat, dar România are mulți prieteni și acces la multe surse, atât de cunoaștere, cât și de finanțare. Am început discuțiile cu guvernul, dar ne aflăm încă în faza lor timpurie. Atunci când proiectăm strategii lucrăm în două etape. Mai întâi, întocmim un raport analitic, denumit diagnostic sistematic de țară, care, apropo, este postat pe website-ul nostru, pentru consultare publică.

Așa că dacă aveți opinii cu privire la ce scrie în acel raport, împărtășiți-le cu noi. Iar pe baza acestui raport și a reacțiilor pe care le primim de la diverse grupuri din România, vom formula propunerea noastră cu privire la modul în care Banca Mondială poate contribui pentru a rezolva unele probleme cu care se confruntă România.

Din discuțiile preliminare purtate până în prezent cu guvernul a reieșit problema lipsei infrastructurii, ca fiind una dintre provocările esențiale. Deci, foarte probabil va fi inclusă în noua strategie. De asemenea, în cadrul consul­tărilor noastre am avut ocazia să călătorim prin țară pentru a prezenta rezultatele raportului analitic. S-a prefigurat și calitatea serviciilor publice, ca o prioritate foarte importantă. Și nu trebuie să ne cantonăm doar în infrastructura mare. Contează și aspecte precum calitatea în­gri­jirilor medicale, a educației, racordarea la rețelele de alimentare cu apă și colectarea gu­noiului în zonele rurale. Sunt importante pentru noi și asemenea probleme, care pre­supun să lucrăm mai mult la nivelul comu­nităților. Dar tangoul se dansează în doi! Așa că noi vom face propuneri și le vom corela cu priorităţile ţării. Aș dori foarte mult ca în strategia noastră să se regăsească un proiect sau o serie de proiecte care ar ajuta România să facă față riscului seis­mic. Pentru că din postura de nou-venit, când am început să caut un apartament în București, am observat că pe unele clădiri sunt buline roșii. Și mi-am pus întrebarea: ce reprezintă ele? Când am aflat ce înseamnă de fapt acele buline roșii și cât de multe sunt, am zis că neapărat trebuie să facem ceva în sensul acesta. Așa că vom propune guvernului un proiect sau mai multe care să prevină produ­cerea unor dezastre în caz de cutremur.

Când ar trebui să fie gata strategia?

Vrem să finalizăm strategia în mai 2018, deci atunci o să o prezentăm Consiliului Direc­torilor Executivi al Băncii, dar dumneavoastră o veți cunoaște mult mai devreme. Pentru că imediat ce începe să prindă contur, vom face consultări publice și vom călători prin țară la fel cum am procedat și pentru diagnosticul siste­matic de țară. Pentru că, pentru noi, strategia este bună doar dacă este bună pentru țară. Desi­gur, principalul client este guvernul, dar trebuie neapărat ca de ea să beneficieze oamenii acestei țări.

Țara vă ajută și ea?

Desigur. De aceea am și spus că tangoul se dansează în doi. Trebuie să fim siguri că guvernul dorește să implementeze ceea ce noi propunem, și că țara și oamenii cred că este o idee bună.

Dar mă gândesc că un asemenea proiect trebuie susținut de o echipă, o echipă mixtă.

Da, așa este. Și chiar așa se și întâmplă. Avem o echipă mare la Bancă, dar, în același timp, lucrăm îndeaproape cu guvernul. Și vom colabora nu numai cu Ministerul de Finanțe, ci și cu ministerele de resort și cu personalul tehnic. Inclusiv la pregătirea strategiei. Cum ați spus, ne uităm în urmă, la rezultatele strategiei precedente, cea pe care o încheiem acum, să vedem ce a mers, ce nu a mers, și ce înseamnă rezultatele vechii strategii pentru viitor, cum să procedăm pentru a avea rezultate mai bune, ce lecții putem învăța din ce am făcut până acum.

Există un coordonator din partea noastră pentru această strategie?

Omologul meu principal este ministrul de fi­nanțe, dar nu știu dacă guvernul va desemna un coordonator special. În mod normal, toate pro­iectele noastre trebuie să primească apro­bare de la Ministerul de Finanțe. După cum știți, noi nu dăm în România credite nerambur­sabile, ci împru­muturi. De aceea ministrul de finanțe este cel care decide. Desigur, nu singur, cu întreaga echipă.

Din câte știm, ați avut de curând o întâlnire cu premierul Tudose pentru a discuta forma actuală a parteneriatului între Banca Mondială și România, în special în contextul strategiei de parteneriat cu țara pentru următoarea perioadă. În ce domenii este interesată Banca Mondială să colaboreze, în prezent, cu România?

În cursul acelei întâlniri, prim-ministrul m-a întrebat în ce proiect precis ne-am angaja. Nu știu dacă am primit și o cerere scrisă în acest sens din partea guvernului, dar este vorba de autostrada Brașov-Ploiești. Am vorbit în ge­ne­ral și despre deficitul în materie de infras­truc­tură care apreciem că va deveni un punct important în consultările noastre cu privire la diag­nosticul sistematic de țară. Am convenit cum anume vom colabora în conturarea strategiei.

A fost doar o primă întâlnire care nu a durat foarte mult. Sperăm să avem cât de curând o altă întâlnire cu guvernul, într-un context mai larg, pentru a discuta mai concret despre prio­rități. Dar, cum spuneam, temele care se vor degaja din discuțiile noastre vor fi, cel mai probabil, problemele de infrastructură, calitatea serviciilor publice și incluziunea socială, astfel încât să beneficieze de proiecte cât mai mulți oameni. Cred că țara dumneavoastră poate fi puternică dacă le oferă oportunități tuturor cetă­țenilor ei. Aceste lucruri sper că se vor regăsi în stra­tegie, dar, cum spuneam, deocamdată suntem într-o fază timpurie, de discuții.

Ar mai fi un aspect, să spunem o problemă suplimentară. În prezent clasa politică din România nu este în forma ei maximă. Cum vedeți dumneavoastră perspectivele economice ale României ținând cont de tendințele economice care se pot observa, de creșterea inflației, de dinamica ratei de schimb, de declarațiile recente ale FMI.

Cum spuneam și mai devreme, cred că România are un mare potențial. Și cred că suntem de acord cu toții că în prezent România înregistrează cea mai mare creștere din Europa, ceea ce reprezintă o ocazie deosebită pentru țară. Referindu-mă la FMI, cred că ați auzit declarațiile lui Christine Lagarde din discursul ținut cu prilejul întâlnirii anuale din această toamnă. Ea vorbea într-un context general, evident, nu se referea la România. A spus că momentul potrivit pentru a-ți repara acoperișul este atunci când cerul este senin. Iar în România cerul este senin chiar acum!  Așadar, acum este momentul să reparați acoperișul. Deci, din acest punct de vedere, această ocazie nu cred că ar trebui pierdută.

Dacă ne uităm la calitatea creșterii în România, ea este datorată în mare parte consumului, care vine la pachet cu o mulțime de probleme, pe care le-ați amintit: presiuni inflaționiste, presiuni asupra ratelor de schimb și așa mai departe. Dar, chiar și așa, trebuie să valorificați avantajele acestei creșteri rapide. Și să vă asigurați că este o creștere durabilă. Majo­ritatea țărilor fac reforme structurale atunci când le ajunge cuțitul la os, când se confruntă cu o criză. Putem să învățăm din experiență și să facem reforme structurale când nu sunt probleme și este mai puțin dureros.

Cum se vede din birourile Băncii Mondiale economia României, mediul socio-economic de la noi? Ce trebuie să facă România pentru a deveni mai atractivă pentru marii investitori de pe mapamond?

Cred că România este o țară foarte atractivă și, cum spuneam, este în vizorul tuturor, pentru că aici se înregistrează cea mai mare creștere economică din Europa.

Dar ne preocupă totuși ceva, pentru că pe noi, la Banca Mondială, ne interesează în primul rând reducerea sărăciei și îmbunătățirea nivelului de trai al populației. Și ce observăm în România? Din păcate, deși țara înregistrează un ritm de creștere foarte mare și susținut, prinde din urmă nivelul țărilor dezvoltate din Uniunea Europeană, ca urmare a calității de membru, constatăm că România este în continuare cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, cu cea mai mare proporție de oameni săraci care trăiesc cu mai puțin de cinci dolari pe zi. Iar nivelul sărăciei nu a scăzut pe măsura așteptărilor. Dimpotrivă, inegalitățile sociale și între regiuni cresc. Mai constatăm, tot prin intermediul diagnosticului sistematic de țară, și o trăsătură surprinzătoare a sistemului de protecție socială, și anume, transferurile sociale, transferurile de bani în numerar, nu îmbunătățesc cu mult situația. Deci situația nu se schimbă mult după ce au loc aceste transferuri. De unde deducem că mai e mult de lucru pentru a reduce sărăcia, astfel încât toată lumea să beneficieze de pe urma creșterii economice mari. Iată un obiectiv care merită mai multă atenție. Este ceea ce dorim să creăm prin strategia noastră, să punem bazele unei creșteri mai durabile dar și mai incluzive, de care să beneficieze toată lumea.

Ce alte priorităţi ar mai avea, la acest moment, România?

Oamenii s-au plâns și de lipsa infra­struc­turii economice, precum drumurile. În unele zone ale țării este foarte greu să pui pe picioare afaceri, cu excepția afacerilor în domeniul IT, pentru că lipsesc drumurile, infrastructura lo­gistică. Iată ce se poate face pentru a se îmbunătăți climatul investițional. Din discuțiile cu investitorii s-a mai degajat un subiect, și anume calitatea vieții. Ea nu este doar o valoare socială, este și o precondiție pentru investiții. Sunteți parte din Uniunea Europeană, unde oamenii circulă liber, și nu este suficient să le dai oamenilor salarii competitive, ceea ce cred că deja se întîmplă în multe firme. Oamenii caută și instituții de învățământ de calitate, școli bune pentru copiii lor, îngrijiri de calitate în spitale, posibilitatea de a ajunge ușor de la punctul A la punctul B. Îi interesează dacă au un aeroport bun, dacă drumurile sunt bune, dacă pot merge la sfârșit de săptămână în altă țară din Uniunea Europeană. La astfel de lucruri ne gândim atunci când vorbim despre calitatea vieții. Iată ce trebuie făcut pentru ca oamenii talentați să nu plece, ba chiar să fie atrași oameni valoroși din alte state europene, iar România să devină pe termen lung un stat cu o creștere economică competitivă durabilă. Aceasta este miza.

Gândindu-ne la un proiect de țară pe termen lung, posibil asumat de toate forțele politice, care ar fi pilonii necesari pentru a construi un astfel de proiect? Care este prioritatea României? Ne putem gândi, poate, la adoptarea monedei euro, la calitatea de membru OECD sau în Spațiul Schengen.

Cred că aveți dreptate când spuneți că ar fi foarte bine pentru țară dacă ar exista o viziune clară, împărtășită de toate forțele politice. Este un punct forte pe care l-a avut România la mo­mentul aderării. Cred că atunci când se punea problema aderării și exista perspectiva de aderare, spun cred pentru că nu mă aflam aici, dar din ce am înțeles, marile forțe politice și societatea în întregul său au acționat la unison. Am lucrat înainte de a veni în România în țări care doresc să devină membre ale Uniunii Europene. Aici mă aflu la post prima dată într-o țară membră UE. Dar mi-am dat seama cum ideea de a deveni membru preocupă pe toată lumea și face să existe o conlucrare largă. Dar știți cum se spune: nu mai alergi odată ce ai prins autobuzul. Nu-i așa? Cred că pe undeva vă aflați într-o atare situație. Ați prins autobuzul! Dar acum trebuie să fiți conștienți că nu este suficient să fii membru al acestui club, care în sine trebuie să spun că este o mare realizare. Și România a beneficiat mult de pe urma faptului că a aderat la Uniunea Euro­peană. Vă felicit pentru această realizare! Dar nu cred că este suficient să fii membru al clubului. Trebuie să te afli în plutonul fruntaș. Trebuie să fiți un membru puternic și com­petitiv, capabil să contribuie la fixarea agendei pentru Europa. Pentru a crea un proiect de țară, nu trebuie să întrebați străinii ce ar trebui să faceți. Cred că trebuie să aveți un dialog și să vă puneți întrebări aici, între dumneavoastră. Cred că românii trebuie să decidă. Trebuie să fie o viziune împărtășită. I-aș întreba pe tineri cum văd viitorul României.

Aveți o foarte bogată experiență, cariera v-a purtat prin multe țări. Privind  retrospectiv, ce ar putea învăța România din experiența altor state, care ar fi poveștile de succes care ar putea fi adaptate și implementate în România?

În primul rând cred că nu trebuie să uitați că aproape nicio problemă din lume nu este nouă. Deci aproape cu orice problemă cu care se con­fruntă România într-un domeniu sau altul a mai avut de furcă și alt stat. Și ori a reușit, ori nu. Atât succesele, cât și eșecurile altor țări repre­zintă factori de luat în seamă în procesele de­cizionale din țara dumneavoastră. Apoi, din ex­pe­riența mea, nu se poate transplanta experiența unei țări în altă țară. Deci trebuie să creați condiții pentru ca o soluție locală să prindă rădăcini și să dea roade. Ce facem noi, Banca Mon­dială? Facem un fel de “polenizare încru­cișată”, aducem experiența altor țări, vă oferim idei și opțiuni. Dar ideea în sine trebuie cons­truită aici, altfel nu va funcționa.

Chiar dacă Argentina a înregistrat un suc­ces important în integrarea comunităților mar­gi­nalizate, o problemă cu care și România se confruntă, nu puteți prelua întocmai exemplul argentinian și să-l puneți în practică întocmai la dumneavoastră. Pentru că vorbim de două țări diferite, cu probleme diferite.

Vă spuneam că mă preocupă capacitatea de reacție în caz de cutremur. Noi am derulat pro­iecte în acest domeniu în foarte multe țări. Și se pot trage multe învățăminte de aici. Dar, în cele din urmă, structura administrativă, structura tectonică, starea clădirilor din România nu sunt la fel ca în Mexic, Columbia sau Peru. Deci trebuie să identificați soluția care merge în țara dumneavoastră și care este bună pentru oamenii de aici. Însă cred că numeroasele experiențe interesante în care am fost implicată în diferite țări sunt foarte relevante pentru România. De exemplu, v-am vorbit despre proiectele de in­clu­ziune socială din statele Americii Latine. V-am spus că sistemul de transferuri sociale din Ro­mânia nu are rezultate bune în ce privește distribuțiile post transfer. Deși se face redis­tribuire, adesea nu sunt vizați oamenii care au cu adevărat nevoie de ajutor. Din America La­tină, în special, se pot da multe exemple, ei sunt pionieri ai domeniului. Programele derulate în Mexic, Brazilia și Argentina, referitoare la con­dițiile în care au loc transferurile de bani, pre­supun transferuri bine țintite, care condiți­o­nează primirea unui ajutor social de parti­ciparea copiilor la educație sau în programe de vaccinare. Deci iată măsuri care ajută generația următoare să scape de sărăcie. Asemenea măsuri pot fi gândite și adaptate pentru Ro­mânia. Cred că agricultura reprezintă o opor­tunitate de creștere formidabilă pentru Ro­mânia. În multe țări din regiune am avut pro­iecte în agricultură, dar și în țări precum Uruguay, unde am realizat fuziunea între ino­vare și științele vieții (life sciences). Și agri­cultura a ajuns la un nivel nemaiîntâlnit. De exemplu, computerizarea. Poate nu știți că în Uruguay toate vitele sunt urmărite prin satelit, au un chip prins în ureche. Și așa Uruguay a ajuns dintr-un producător de carne de vită de categorie medie într-un producător de categorie pre­mium. Gândiți-vă care este prețul cărnii de vită de origine uruguayană. Și nu le-a luat foarte mult să ajungă acolo. Apoi, cât privește adaptarea agriculturii la schimbările climatice, îmi aduc aminte de un articol foarte interesant care a apărut când mă aflam la post în Uruguay. Am avut acolo un proiect, cu mulți ani în urmă, prin care fermierii erau sprijiniți să econo­mi­sească apa. Și cam după doi ani de la lansarea proiectului țara a fost lovită de o secetă, iar mulți crescători de animale au trebuit să-și sa­crifice mare parte din șeptel, care ar fi murit de sete. Un ziarist a observat că niciunul din fer­mierii care participau la proiect nu a fost nevoit să-și sacrifice șeptelul. Țin să precizez că nu noi am fost în spatele publicării acelui articol. Și imaginați-vă ce s-a întâmplat imediat. Toți ceilalți crescători de animale din Uruguay au do­­rit să facă parte din proiect. Deci, iată, vă puteți inspira din multe experiențe și foarte puține probleme sunt cu adevărat noi. Dar vreau să subliniez că și România este o sursă de cunoaștere globală. Și în asta constă o parte din misi­unea mea aici: a scoate la lumină succesele României și a le împărtăși și altor țări expe­riența țării dumneavoastră! În timpul scurt de când mă aflu aici am observat că România este un actor de vârf în domeniul dezinsti­tu­țio­nalizării copiilor. Cred că multe țări pot învăța din hotărârea și abordarea serioasă a Ro­mâniei în acest domeniu. În prezent, cooperăm în procesul de închidere a unor orfelinate și în găsirea de soluții mai bune pentru copii, care să contribuie mai mult la reușita vieților lor. Cred că este nemaipomenit ce s-a făcut aici. Și sper că și alte țări se pot inspira din experiența României.

Ne preocupă problemele, dificultățile cu care se confruntă Uniunea Europeană. Brexitul, atitudinea Poloniei și a Ungariei, și alte probleme de acest fel. Cum vede Banca Mondială și dumneavoastră personal viitorul Uniunii Europene? Dar al Eurozonei?

Cred că Uniunea Europeană are un viitor fru­mos. Privind retrospectiv, Uniunea este un proiect de mare succes care se vede în evoluția statelor care au aderat la acest club, inclusiv România. Succesul proiectului european a permis multor milioane de oameni să scape de sărăcie. Ceea ce în sine este un rezultat măreț. Cred că viitorul Uniunii Europene arată foarte bine. Până la urmă, toată lumea are și pro­ble­me! Spuneți-mi ce organizație nu are deloc pro­ble­me. Ideea este să învățăm din probleme și să le depășim. Și Uniunea Europeană are toate condițiile pentru a-și depăși problemele. Pro­iectul european reprezintă încă cea mai­­ bună opțiune pentru mulți oameni, pentru multe țări. Am lucrat în Bosnia Herțegovina, în Mace­donia, în Muntenegru, în Serbia, țări care aspiră să adere la Uniunea Europeană, și au mare dreptate să aibă acest deziderat. Pentru că, dacă ne uităm la România, la Bulgaria, la Croația, toate aceste state au beneficiat foarte mult datorită faptului că sunt state membre. Dar cred că și Uniunea a beneficiat de pe urma aderării acestor state. Fiecare țară, odată ce are calitatea de membru, trebuie să-și pună întrebarea: și de acum încolo? Pentru că a fi membru nu este un scop în sine. Trebuie să îți aduci contribuția la proiectul al cărui membru ai devenit, trebuie să fii o destinație atractivă. Pentru că libertatea de circulație este un instrument fantastic pentru creștere. Are sens oricum ai privi, dar trebuie să nu uitați că este nevoie să fiți atractivi, pentru ca oamenii, tinerii, să nu plece, și să îi atrageți și pe alții, astfel încât să deveniți competitivi.

Am vorbit despre experiența dumneavoastră deocamdată scurtă în România. Este interesant de aflat dacă ceea ce știați despre România v-a fost confirmat. Punctele tari și punctele slabe.

Vă mărturisesc că nu știam multe lucruri despre România înainte să ajung aici.

Și aici este o problemă. Ați pus punctul pe i. Mai mulți oameni ar trebui să cunoască România. Potențialul turistic al acestei țări este enorm. La fel și potențialul de a absorbi inves­tiții. Dacă mai mulți oameni ar ști lucruri despre România, mai mulți oameni ar veni aici, ceea ce ar însemna mult pentru creșterea economică. Când eu am ajuns aici, m-au întâmpinat două surprize. Știam că România e stat membru UE și mă gândeam că nu vom avea prea mult de lucru în acestă țară, pentru că cele mai multe probleme vor fi fost rezolvate. Dar îmi dau seama că încă putem contribui substanțial la rezolvarea multor probleme. Deci iată o primă surpriză, însă pe undeva o surpriză plăcută, mă bucură faptul că ne putem aduce aportul. Mă fascinează frumusețea acestei țări, am călătorit puțin cu ocazia consultărilor și am vizitat unele locuri, am constatat cât de mare este moștenirea culturală, ce arhitectură frumoasă aveți, cât de mirifică este natura, este cu adevărat o țară foarte atractivă unde este frumos să trăiești. Și am avut ocazia să mă întâlnesc cu oamenii, nu doar aici, la birou, ci în aceste deplasări, doar este viață și în afara Bucureștiului, şi viaţă plină de idei şi oameni interesanţi.

Cum vi se par românii, ca oameni?

Este foarte plăcut să stai de vorbă cu ei. Une­ori, în timpul consultărilor, nu ajungi ușor la temele importante, dar în România reacția oame­nilor a fost copleșitoare. Oamenii au venit și ne-au spus ce cred. Am fost și surprinsă plă­cut și încurajată să văd cât de serioși sunt oa­menii, cât de bine gândesc, cât de coerent vorbesc despre direcția în care trebuie să se îndrepte țara și despre preocupările lor, despre oportunități. Și poate cea mai interesantă expe­riență a fost aceasta. Știți că la fiecare consul­tare facem un mic studiu, punem întrebări des­pre viitor, mize… Una din întrebări este cum vă vedeți în viitor. Sunt mai multe răspunsuri, unul dintre ele fiind: „aș vrea să plec din România”. Și la fiecare consultare pe care am avut-o această opțiune a ieșit pe ultimul loc. Deci oame­nii nu vor să plece din România. Toți vor să își aducă contribuția la dezvoltarea și la creșterea țării. Și este exact ce aveți nevoie. Restul vine aproape de la sine. Aveți oameni talentați și gata să se dedice dezvoltării țării lor, ceea ce pentru mine este o constatare formidabilă.

Înainte să veniți aici, știați că România este singura insulă de latinitate din orientul european? Limba română este a cincea limbă de sorginte latină din lume, după portugheză, italiană, spaniolă și franceză.

Nu m-am gândit la acest fapt înainte să vin, dar știți că am început să iau lecții de română și mi-am dat seama că știind spaniola, înțeleg cam jumătate. Dar am recunoscut și cuvinte împrumutate din rusă, și cuvinte împrumutate din turcă, limbă pe care am auzit-o în Balcanii de Vest. Mai sunt cuvinte a căror origine nu o cunosc. Poate maghiară. Este fascinant. Și mai este, cred, un alt avantaj. Mulți oameni vorbesc atât de multe limbi, e absolut fantastic, este o bază nemaipomenită.

Mihai Săndoiu

Cristian Pavel