În România s-au realizat, în perioada 2008-2012, 13 fuziuni transfrontaliere, două în care societatea achizitoare a fost o societate romană şi 11 în care societatea care fuzionează a fost o societate romană, este una dintre concluziile unui studiu al Bech-Bruun și Lexidale, prezentat la București cu sprijinul Voicu & Filipescu.
Potrivit sursei citate, numărul de tranzacţii în Europa a scăzut din 2008 şi până în 2012, în timp ce numărul fuziunilor transfrontaliere a crescut cu 30% pe an.
Comisia Europeană a contractat în 2013 serviciile serviciile Bech-Bruun – o firmă de avocatură recunoscută din Scandinavia – şi Lexidale – o firmă internaţională de consultanţă în scopul realizării de către acestea a unui studiu cu privire la aplicarea Directivei privind fuziunile transfrontaliere (DFT), Directivă adoptată în 2005.
Potrivit studiului prezentat de Thomas Biermeyer, numărul de tranzacţii în Europa a scăzut din 2008 şi până în 2012, în timp ce numărul fuziunilor transfrontaliere a crescut. Mai exact, numărul fuziunilor transfrontaliere a crescut cu 173%, de la 132 în 2008 la 361 în 2012. Acest lucru implica o creştere medie anuală de 30%.
”Utilizarea DFT de către societăţile cotate la bursă nu a constituit o partea semnificativă din fuziunile transfrontaliere, având în vedere că numai 56 de fuziuni transfrontaliere au vizat societăţi cotate la bursa”, se precizează în studiul prezentat.
Potrivit acestuia, din cele 1.281 fuziuni transfrontaliere existente, 484 au fost identificate ca fuziuni transfrontaliere de reorganizare, implicând faptul că 38% din toate fuziunile transfrontaliere din inventar au fost realizate intre societăţi afiliate (în mod conservator).
În ceea ce privește România, în total, în perioada 2008-2012, s-au realizat 13 fuziuni transfrontaliere, două în care societatea achizitoare a fost o societate romană şi 11 în care societatea care fuzionează a fost o societate romană.
Echipa s-a consultat cu şi a beneficiat de experienţa şi cunoştinţele unor avocaţi specializaţi în domeniul M&A şi academicieni din fiecare stat membru EU şi SEE. În țara noastră, procesul de cercetare a fost sprijinit de Voicu & Filipescu, una dintre cele mai importante firme de avocatură din România în materie de M&A, care posedă în acest sens cunoştinţe şi experienţă atât la nivel academic, cât şi la nivel practic.
Potrivit casei de avocatură, rezumând studiul de o mie şi ceva de pagini, noua directivă reprezintă o oportunitate pentru societăţile din România, în sensul că simplifică şi clarifică procedurile aferente fuziunilor transfrontaliere şi, în general, le promovează. Există însă anumite dificultăţi referitoare la DFT şi transpunerea acesteia, pe care părţile interesate ar trebui să le cunoască.
În România, de exemplu, printre aceste dificultăţi s-au numărat sub-armonizarea regulilor, care permite statelor membre să implementeze diferite legi pe diverse subiecte, precum protejarea asociatului minoritar, posibilitatea numirii unor experţi judiciari, sau cerinţele de publicare. Au existat de asemenea dificultăţi în procesul de comunicare între agenţii, precum între registrele naţionale; s-a stabilit faptul că nu există o anumită procedură pentru acest proces, ceea ce duce la neclarităţi în legătură cu şi costuri ridicate pentru fuziunile transfrontaliere.
COMMENTS