De câte ori își asigură obligatoriu mașina, milioane de români au inflația asigurată. Adică plătesc un comision care, proporțional cu valoarea poliței, este semnificativ mai mare decât inflația anuală. Mai ales în condițiile în care avansul general al prețurilor (nu e și cazul asigurărilor, care au păstrat un ritm susținut) a ajuns să scadă semnificativ.
În teorie este vorba despre un comision de intermediere, care ar fi normal dacă cineva ar intermedia ceva. De pildă, un broker ar oferi servicii de consultanță, ar găsi cea mai potrivită variantă pentru clientul persoană fizică și s-ar ocupa de formalitățile necesare. De fapt, în imensa majoritate a cazurilor, nu intermediază nimeni nimic.
Doar se găsesc persoane denumite agenți, cei mai mulți captivi, adică venind cu oferta strict a unui anumit asigurator, care vor să beneficieze de exact aceeași sumă de bani conexă poliței RCA încheiate, CA ȘI CUM ar fi brokeri și și-ar reprezenta clienții. Odată cu digitalizarea, ofertele abundă și pe net, cu precizarea importantă că trebuie bifat un disclaimer referitor la renunțarea la serviciile care ar fi trebuit oferite în cazul contactului cu un broker/agent.
Dacă încearcă cineva să cumpere o poliță direct de la un asigurator, renunțând la „consultanță”, se poate și fără intermediere. Însă, surpriză, apare sintagma „cheltuieli cu vânzarea directă”, care (întâmplător) au exact aceeași valoare cu comisionul de intermediere. Așa încât, „vrea, nu vrea, bea Grigore agheasmă”, la același preț majorat.
Desigur, suma achitată în plus față de tariful trecut în poliță, la rândul lui mult peste așa-numitul tarif de referință nu face decât să mărească artificial cheltuielile obligatorii cu asigurarea mașinii, nefiind destinată plăților în cazul nefericit al producerii unui eveniment rutier în care este implicat autoturismul taxat.
În cazul în care sesizezi discrepanța semantică evidentă (dar nu și legal implicită) între comision de intermediere și taxă obligatorie pe polița de asigurare obligatorie către Protecția Consumatorului, te râd și curcile. Asociația de Supraveghere Financiară, fericită că deja a făcut comisionul transparent (deși inutil) oscilează între ”niznaiu” și „dolce far niente”.
Până la urmă, chiar și plafonat, comisionul de intermediere este băgat pe gâtul consumatorului și dă gaură la buzunar, suplimentar față de alte angarale conexe mașinii personale. Argumentul suprem este că „așa se face” în relația dintre asiguratorii care dictează pe o piață de milioane de polițe. „No matter what” să avem și noi faliții noștri.
Doar că, macroeconomic, ar merita menționată contribuția sectorului de intermedieri financiare și asigurări la creșterea economică asigurată de munca celor intermediați. Pe ultimii trei ani, ponderea în formarea PIB a scăzut de la 2,8% la doar 2% iar influența pe avansul PIB a fost ZERO (mai nou, chiar -0,5 pp în 2022 pe date semidefinitive). Keep up the good work !
COMMENTS