Valoarea anunțată pentru inflația anuală se bazează pe colectarea prețurilor și tarifelor la câteva mii de produse și servicii și ponderarea lor pentru a obține indicele general cu procentajul pe care îl reprezintă în consumul familial MEDIU la nivel național.
Dincolo de faptul că procentajele pentru produse și servicii se pot schimba destul de repede sub influența modificărilor din perioade de criză iar structura de consum este cea măsurată CU 2 ANI ÎN URMĂ (așa este metodologia internațională, cu utilizarea Anchetei Bugetelor de Familie), trebuie ținut cont, în cazul fiecărei gospodării, de propriile alocări de bani pe categorii de cheltuieli. Astfel, ponderile pentru anul 2023 sunt cele măsurate în 2021.
Mai mult, nivelul măsurat și anunțat oficial s-ar putea să nu corespundă percepției la nivel individual, nu atât pentru că cineva nu a preluat corect prețurile din piață (ceea ce logic nici nu ar funcționa, deoarece o alterare de moment s-ar inversa ulterior prin efect de bază) ci pentru simplul motiv că nu se potrivește calapodul general cu cel particular.
Concret, în funcție de nivelul veniturilor și de gusturile mai mult sau mai puțin subiective ale fiecăruia, se ajunge în practică la valori ale inflației care diferă semnificativ de imaginea dată de media națională. În situația actuală, lucrurile se complică și mai mult pentru că diferențele de majorare a prețurilor diferă mult între produsele alimentare, cele nealimentare și servicii.
Fără „a face farmacie”, se poate vedea cum se ajunge relativ ușor să avem o variație de circa 3 puncte procentuale la o inflație de circa 15%, ceea ce conduce la valori undeva între 12% pentru unii și 18% pentru alții. Respectiv o diferență de percepție de 50%, care schimbă în bună parte impresia despre datele oficiale.
Nu că nu am avea o creștere de prețuri importantă pentru toți dar tocmai amplitudinea ei face să fie resimțită net diferit, după cum unii sunt obligați sau nu să achiziționeze produsele și serviciile care s-au scumpit cel mai mult. Pe luna februarie 2023, diferența dintre majorarea prețului la zahăr (+63,56%) și scăderea ( da, există și așa ceva !) consemnată la serviciile de telefonie (-0,66%) este uriașă. Cine mănâncă multe dulciuri și vorbește puțin la telefon nu poate avea aceeași percepție cu cineva care evită zahărul și comunică frecvent.
În treacăt fie spus, contrar costurilor în termeni absoluți, care sunt indiscutabili mari lună de lună și se văd în ponderile alocate prin structura de consum, oarecum paradoxal, cei care au consumat mult combustibil și au fumat „ca turcii” (ponderi relativ ridicate, de 8,34%, respectiv 6,60%) au resimțit în a doua lună a anului curent o inflație mai mică, deoarece combustibilii s-au scumpit cu „doar” 4,67% iar tutunul și țigările cu 7,33%, adică mult sub rata generală a inflației.
Pentru conformitate, chiar dacă este un truism, inflația nu măsoară prețurile în sine ci modificarea lor, de la un an la altul sau de la o lună la alta. Așadar, o modificare mică a unor prețuri inerent mari apare ca mai puțin importantă decât o creștere inerent mare a unor prețuri de pornire considerate mici.
Una peste alta, ceea ce se vehiculează public în materie de afectare a puterii de cumpărare, pentru că de aceea ne interesează, de fapt, inflația MEDIE, are un caracter orientativ. Interpretarea nu poate fi uniformă la nivel individual. Semnificația fiind cu atât mai diferită, cu cât veniturile și structura de consum sunt mai departe de MEDIE.
COMMENTS