„Administraţia de până în 2004 a fost extrem de reticentă la pătrunderea capitalului extern, fapt favorizant lansării şi consolidării companiilor locale. Astfel că, pasul de deschidere de după 2004 a găsit companii locale capabile să concureze ori să se asocieze cu capitalul extern venit să ocupe o piaţă ademenitoare, dinamică, cu forţa de muncă bine pregătită profesional. Perioada anilor care au urmat a generat locuri de muncă, câştiguri salariale peste media pieţei, economisire şi apetit de investire, fapte de natură să limiteze migraţia forţei de muncă şi să atragă populaţii din jur. Bugetele administraţiei locale au sporit an de an pe seama creşterii economice şi au permis ridicarea edilitară şi socială a municipiului”, spune reputatul bancher, fondator al Băncii Transilvania, domnul Iosif Pop, în interviul dat cu amabilitate revistei noastre, răspunzând la o întrebare despre orașul domniei sale, Cluj-Napoca.
Cum arată poza de ansamblu a economiei României în viziunea unui reputat bancher și investitor? Ce puncte tari și ce puncte slabe are?
Dacă privim indicatorul statistic de măsurare a creşterii economice a României-Produsul Intern Brut- în cei 3 ani de criză din evoluţia ţării, ne putem declara satisfacţia deplină. În cifre, anul 1990 a înregistrat un PIB de cca. 55 miliarde euro, anul 2008 un PIB de 139,7 miliarde euro, iar anul 2021 un PIB de 240 miliarde euro. Evaluarea PIB/locuitor ne poate produce chiar mai multă satisfacţie, dacă ţinem seama că numărul populaţiei a scăzut de la an la an, pe seama migraţiei şi a scăderii natalităţii.
Cu toate aceste realizări din ultimii 31 de ani, România a rămas în coada clasamentelor europene.
Dacă facem însă estimarea potenţialului economic cu luarea în calcul a companiilor autohtone viabile, dar dispărute ori falimentate, ne-am fi putut aştepta ca economia României să reprezinte cel puţin 5-6 % din economia Uniunii Europene. Ori, astăzi, cota României în PIB-ul UE este de 1,6%, procent mai mult decât relevant în performanţele noastre economice.
Avem motive să fim mulţumiţi de intrarea ţării în UE, însă multe dintre efectele pasului făcut au fost dezastruoase.
Ce puncte tari caracterizează azi economia? Răspunsul imediat spune că: mai avem încă resurse în subsolul ţării; avem o piaţă concurenţială aşezată şi o dorinţă a câştigurilor personale preponderent prin muncă, iar turismul, comerţul şi IT sunt domeniile economice cu potenţial pe viitor.
Punctele slabe abundă, şi o enumerare a lor copleşeşte populaţia conştientă: o clasă politică aservită intereselor personale; absolvenţi de meserii tot mai puţini şi foarte slab pregătiţi; proprietatea resurselor naturale scăpată de sub decizia internă; prelucrarea superioară a resurselor primare tot mai precară; o agricultură fărâmiţată şi cu grad extrem de restrâns de industrializare; deficite comerciale insurmontabile pe termen scurt, şi un nivel excesiv de îndatorare externă şi internă a statului, dar şi a populaţiei.
Cuvântul recesiune se aude din ce în ce mai des: este capabilă România să facă față acestei noi crize? Dar sistemul bancar românesc?
Decelerarea economică de la trimestru la trimestru este vizibilă în cifrele statistice. Dacă luăm în considerare că peste 20% din exporturile noastre se îndreaptă către Germania, iar Germania se aşteaptă la recesiune economică, ca de altfel şi restul ţărilor UE, numai un noroc de conjunctură ne poate scoate din această zonă, pentru că la decizii politice salvatoare nu ne putem aştepta.
Privind politica raportului de schimb euro/leu şi dolar/leu, este limpede că încurajăm importurile şi nu susținem exporturile, fapt ce conduce spre o îndatorare şi mai accentuată.
Băncile au o situaţie mai specială prin care îşi pot, mult mai simplu, transfera pierderile spre clientelă şi, în special, spre Statul Român.
Apropos de sistemul bancar românesc: cum vedeți instituția alături de care ați fost alături încă de la fondare, ajunsă azi lider sistemic, Banca Transilvania, în acest moment? Ce perspective are și care au fost ingredientele succesului său?
Banca Transilvania îşi bazează reuşitele pe o strategie bună de piaţă urmată cu consecvenţă încă din primii ani de activitate, pe o echipă de bancheri profesionişti şi foarte loiali, pe o atitudine de parteneriat şi de respect în relaţiile cu clientela, folosind cu abilitate momentele de oportunitate din piaţa bancară.
Multe din “ingredientele” începutului sunt păstrate sau amplificate de bancă: capitalizarea permanentă a profitului necesar adecvării capitalului social, prudența expunerii în activitatea de creditare, aplicaţii informatice rapide şi în pas cu evoluţiile sectorului, pachete de servicii bancare de bună calitate, distribuirea echilibrată a profiturilor atât pentru capitalizare dar şi pentru angajaţi, acţionari şi rezerve, un proces de selectare şi promovare a personalului bazat pe competenţe şi dedicare.
M-aş bucura ca şi la aniversarea de 40 de ani să fie deţinută de acţionariatul autohton, să îşi păstreze practicile sănătoase şi să rămână liderul incontestabil al sistemului bancar din România, cât şi susţinătorul economiei locale.
Cum pot companii fondate în Cluj-Napoca să ajungă lideri de piață luând fața celor din Capitală?
Înclin să cred că este o problemă legată de natura şi educaţia oamenilor: judecata lor prealabilă, cumpătarea, consecvența, buna gospodărire a banului, responsabilitatea socială şi personală etc.
Cum apreciați mediul de afaceri clujean, la ora actuală: de ce credeți că se concentrează atât de multe investiții aici? Ce ar trebui să învețe alte orașe din țară de la Cluj-Napoca?
O analiză a anilor 90, făcută publică de analisti externi de notorietate, a creionat o perspectivă ademenitoare pentru Cluj-Napoca şi încă 2-3 oraşe din România europeană. Cu certitudine, rezultatele analizei şi predicţiile făcute publice s-au bazat pe calităţile umane subliniate anterior, dar şi pe mediul universitar şi antreprenorial al Clujului.
Administraţia de până în 2004 a fost extrem de reticentă la pătrunderea capitalului extern, fapt favorizant lansării şi consolidării companiilor locale. Astfel că, pasul de deschidere de după 2004 a găsit companii locale capabile să concureze ori să se asocieze cu capitalul extern venit să ocupe o piaţă ademenitoare, dinamică, cu forţa de muncă bine pregătită profesional. Perioada anilor care au urmat a generat locuri de muncă, câştiguri salariale peste media pieţei, economisire şi apetit de investire, fapte de natură să limiteze migraţia forţei de muncă şi să atragă populaţii din jur. Bugetele administraţiei locale au sporit an de an pe seama creşterii economice şi au permis ridicarea edilitară şi socială a municipiului.
Ce îi lipsește orașului Cluj-Napoca și ce trebuie remediat pe termen scurt sau eventual mediu?
Există elaborate şi asumate strategii, pe termen mediu-lung, de dezvoltare durabilă a oraşului şi a zonei din împrejurimile lui. Există şi suficiente resurse băneşti pentru marile şi micile investiţii asumate public. Susţinerea lor pentru punerea în fapt nu este deloc simplă cu o administraţie birocratizată prin suprapopulare, cu funcţionari a căror capacitate de implicare nu este corelată cu obiectivele declamate prea des şi înainte de a fi temeinic pregătite sub aspect tehnic. Oraşul suferă din cauza infrastructurii de transport care nu ţine pasul cu nevoile reale ale comunităţii, el a intrat într-un fenomen de suprabetonare prin autorizări de construcţii a căror locuire întârzie, apoi în infrastructura de creşe, grădiniţe şi şcoli nu ţine pasul cu cerinţele clujenilor. Implicarea unui city manager profesionist şi dedicat, cerut de către societatea civilă, a eşuat, aşa încât deciziile administrative sunt la îndemâna politicienilor de circumstanţă şi care adeseori nu sunt pe fază.
Ce potențial de dezvoltare are urbea ardeleană, pe termen mediu și lung?
Răspunsul la această întrebare ar putea fi acela că are un potenţial de excepţie, dar rezultatul depinde mult de implicarea cetăţenilor şi, mai ales, a specialiştilor pe domeniile administraţiei locale, cât şi de receptivitatea aleşilor mandataţi de alegători să le decidă viitorul.
Cum vedeți economia și România pe termen mediu și lung?
Asistăm zilnic la transferul deciziilor administrative de la nivel de state la nivelul Uniunii Europene, România fiind una din ţările cu un ridicat apetit de conformare, chiar şi pentru domenii a căror decizii nu au fost încă pierdute. Din ipostaza unei ţări cu serioase resurse materiale, m-aş hazarda să sper la un viitor economic de succes, dar, evaluând cu realism rolul pe care îl poate juca elita noastră politică, înclin să afirm că viitorul economiei româneşti stă sub semnul marilor incertitudini.
COMMENTS