Leu tare, dobânzi mari, costuri ridicate de finanţare pentru datoria publică, şi, în final scăderea PIB. Iată cât de mult rău a făcut României banca centrală!
Din păcate însă, analiştii economici, care pun pe tapet aceste lucruri, uită constant că rolul băncii centrale nu e să corecteze contraperformanţa politicului. Ei cred că dacă nu-l menţionează în discurs se subînţelege că el funcţionează bine. Dar atunci de ce apare Brexitul? Pentru că într-o Uniune Europeană creată pe criterii politice, conducătorii au avut un comportament inadecvat.
Acesta este mesajul care trebuie dat tehnicienilor ce îmbracă în termeni economici presiuni politice. Dacă fac referire numai la politicile monetare, dar le omit din discuţie pe cele fiscale şi structurale, influenţate de politic, uită de Brexit.
Cursul de schimb s-a redus în ultima parte a boom-ului pentru că politicul nu a avut o viziune strategică şi a fost incapabil să încurajeze relaţiile de piaţă.
Dobânzile au stat sus, de parcă ar putea jongla cineva cu acestea ca în jocul sus – jos, ca să nu mai înţeleagă nimic cei care se împrumută pe termen lung.
Rezultatul politicii de dobânzi a fost că statul a plătit costuri înalte cu îndatorarea, dar mai problematic a fost că s-a triplat datoria publică într-un timp foarte scurt. Sigur că analiştii nu amintesc de acest lucru, ci doar de datoria publică în lei ”dezavantajată” de dobânzi, fără a lua însă în calcul că grosul de datoriei era în valută, asupra căreia evoluţia cursului a avut o influenţă favorabilă. Se vede că ei s-au specializat în judecăţi financiare cu ocaua mică!
Apropo de asta, dacă se vorbeşte de costurile mari la datoria publică în lei, pentru care e culpabilizată banca centrală, de ce nu se pomeneşte şi de cele la împrumuturile în dolari, pe care le-a contractat guvernul fără a face hedging? Ambele măsuri au fost fie bune, fie proaste, şi au afectat PIB-ul potenţial.
Mesajul de început rămâne neschimbat. Orice ar face politicul şi oricât de lipsit de expertiză ar fi, banca centrală e vinovatul de serviciu. E responsabilitatea sa să reechilibreze ceea ce strică politicienii, căci aceştia din urmă sunt nişte stăpâni, ce nu dau socoteală nimănui. Din fericire, apare Brexitul, care exact acest lucru îl contestă.
Şi aici mai merită reţinut ceva. Toată lumea are sentimente şi emoţii, dar de ce sunt ele încercate acolo unde nu e cazul? Fiindcă lipseşte educaţia?! Din câte se observă s-a avut grijă ca aceasta din urmă să nu fie susţinută, dar să fie cultivate şi exacerbate sentimentele şi emoţiile.
COMMENTS