Într-un moment în care în Europa cei mai mulţi refuzau să facă un Plan B, pentru cazul ieşirii Marii Britanii din UE, rezultatele referendumului produc poate cel mai mare cutremur care a existat vreodată în spaţiul comunitar. Lumea finanţelor freamătă, la burse e baie de sânge (excepţie va fi probal pe WallStreet, semn că brokerii de peste Ocean au anticipat corect rezultatul scrutinului), valutele se regrupează. Una peste alta, fără îndoială Londra a trimis Uniunea Europeană în dilema shakespeariană a lui *A fi sau a Nu fi*. Orice ar fi declarat înalţii demnitari înainte de scrutin va fi şters cu buretele de uraganul evenimentelor.
Primele care reacţionează sunt bursele- brokerii se pot declara mulţumiţi dacă la finalul zile de azi pierd mai puţin de 10%. Aurul atinge maximul ultimilor doi ani, lira pică la valori nemaiîntâlnite de peste 30 de ani, dolarul creşte, ca de altfel şi monedele de refugiu precum francul elveţian şi yenul japonez.
Ce se va întâmpla cu Marea Britanie? Probabil va travera câteva săptămâni de foc, cu ajustări dure. În principiu tratativele de ieşire şi repoziţionare a Marii Britanii în raport cu UE 27 vor dura circa doi ani. Negocierile însă nu se ştie între cine şi cine se vor purta, premierul David Cameron demisionând în acestă dimineaţă. Mai mult, e posibil ca Scoţia, care a votat majoritar proUE, să facă alt referendum pentru a părăsi Regatul. Iar şansele de reuşită sunt mari de această dată. Va trebui să vedem cum stau lucrurile şi cu Irlanda de Nord. Ultimele pretenţii colonialiste ale Marii Britanii par oricum să apună. Economic, se va pierde libera circulaţie a capitalului, se va pierde libera circulaţie a forţei de muncă- iar ambele trebuie negociate bilateral cu toţi ceilalţi 27 de parteneri. Şi nu va fi uşor- să nu uităm nici că UE e cel mai important partener de afaceri al Marii Britanii.
Cald nu el va fi nici partenerilor comunitari. Deşi se încearcă bravarea, minimizând efectele, UE va avea şi ea o notă de plată destul de încărcată. Cu siguranţă euro va scădea, vor începe lupte de gherilă între metropolele care aspiră la statutul de capitală financiară deţinut acum de Londra.
Germania va duce greul şi va trebui să-şi asume făţiş rolul de locomitivă, asta şi în condiţiile în care în Franţa şi Olanda se clocesc planuri de referendumuri pentru renunţarea la statutul de membru UE. Dincolo de costurile financiare, Germania va trebui să înveţe să ţină sub control această megaconstrucţie făcută pe picioare de lut. Mai în glumă, mai în serios, un hâtru spunea că Germania nu va mai trebui să cruţe Marea Britanie, aşa cum a făcut Hitler în cel de al doilea război mondial, în speranţa atragerii sale ca aliat. Tot Germania va trebui să instituie şi o disciplină în flancul sudic. Grecia probabil se bucură de slăbirea UE, gândind că ochii nu vor mai fi aţintiţi asupra ei. În Spania probabil catalanii vor reveni şi ei în ofensivă. Ungaria, cu un Guvern cu politici vădit anticomunitare, şi mai nou Polonia, cu nostalgii cam de acelaşi fel cu britanicii, vor specula şi ei momentul. România, aflată în plină cruciadă cu Justiţia, îşi va vedea şi ea liniştită de legiferarea tututor potlogăriilor, pentru că ANI sau DNA nu vor mai fi atât de mult ajutate dinspre Bruxelles sau Berlin.
Ce ar trebui să înveţe UE, dacă vrea să nu se prăbuşească? În primul rând faptul că o construcţie nu se poate face fără un schelet complet. Fără un buget şi o fiscalitate unitare, o monedă unică e *dust in the wind*! Tot UE ar mai trebui să înveţe că adepţii liberalismului şi capitalismului progresist nu înghit la nesfârşit birocraţia şi prea multele contribuţii la programele sociale ale statelor fără chef de treabă. Sunt lecţii grele pe care Bruxellesul va trebui să le asimileze rapid. Şi nu sunt semne că pot face asta!
Aparenţii câştigători ai situaţiei sunt Rusia şi SUA. Japonia poate fi trecută doar pasager pe listă. Putin îşi freacă mâinile fericit, bucuros că UE va slăbi. Şi odată cu ea şi presiunea blocadei economice. El ar fi şi mai fericit dacă în loc să negocieze cu o eventuală UE 27 ar face-o bilateral cu fiecare membru. Şi nu se ştie niciodată cum cad zarurile!
Dolarul american devine monedă de referinţă incontestabilă. SUA se vede asaltată de o avalanşă de capital care îi convine şi nu prea. Îi convine pentru că îşi poate finanţa uriaşa datorie la costuri mai mici şi nu îi convine pentru că dolarul puternic e piatră de gâtul exporturilor, care devin necompetitive. Mai mult, în contextul actual e greu de presupus că Fed va mai putea face cele două majorări preconizate de majoritatea analiştilor. Aşadar, una peste alta, pierderile Brexitului vor fi mai mari decât oricare câştig. Şi vor urma luni zbuciumate, impredictibile.
COMMENTS