Rezervele internaționale brute au ajuns la 69,7mld euro la sfârșitul lunii aprilie 2024. Comparativ cu PIB, în România, în decembrie 2023 rezervele au avut ponderea cea mai mică de 20,4%, urmată de Ungaria cu 21,1%, Polonia cu 23,5%, Cehia cu 43,9% și 44,6% în Bulgaria (Fig. 1a).
Cele trei componente principale ale rezervelor internaționale sunt: rezervele valutare (59,1 mld euro), poziția de rezervă la Fondul Monetar Internațional (FMI) inclusiv drepturile speciale de tragere (DST) (3,4mld euro) și valoarea aurului deținut (7,2 mld euro).
După izbucnirea pandemiei, poziția FMI a crescut ca pondere în rezervele internaționale brute ale tuturor țărilor din regiune (la 5% în România și Bulgaria, 6% în Ungaria, 4% în Polonia și 3% in Cehia, Fig. 1b).
Creșterea s-a datorat faptului că în august 2021 FMI a suplimentat stocul DST printr-o nouă alocare generală în valoare totală de 456,5 mld DST (echivalent a 650 mld USD) distribuită țărilor membre, în funcție de participația lor la FMI. Această alocare generală, de departe cea mai mare de până acum, este un prim exemplu al unui răspuns internațional de cooperare la pandemia de COVID-19.
Țărilor din regiune le-a revenit 10,5 mld DST, adică 2,3% din total. Creșterea ponderii poziției FMI în totalul rezervelor internaționale a fost compensată de scăderea ponderii celorlalte două componente, în cazul României și Bulgariei a ponderii aurului, iar în cazul Cehiei, Ungariei și Poloniei a ponderii rezervelor valutare.
Rata medie anuală de creștere a rezervelor internaționale a accelerat în perioada 2019-2023 în țările din regiune cu excepția Cehiei (Fig 1c).
Se pune întrebarea dacă volumul actual al rezervelor este adecvat. Băncile centrale acumulează rezerve din precauție, având ca scop diminuarea efectelor negative ale eventualelor crize financiare.
Oprirea bruscă a fluxurilor de capital, ce caracterizează criza financiară, face imposibilă refinanțarea datoriilor și afectează grav capacitatea de plată a țărilor cu datorii externe mari.
Astfel, apare presiunea de depreciere a monedei și nevoia de măsuri de austeritate care, în majoritatea cazurilor, duc la recesiune și pierderi de producție greu de recuperat, așa cum s-a întâmplat în cazul crizei din 2008.
O țară cu rezerve internaționale semnificative poate limita deprecierea monedei, evita incapacitatea de plată și diminua amploarea recesiunii.
Nu există un cadru unic de evaluare a gradului de adecvare a cantității de rezerve deținute pentru motive de precauție. Băncile centrale urmăresc un set de indicatori tradiționali care compară volumul rezervelor cu cu volumul importurilor, volumul datoriei externe pe termen scurt (plătibilă în următoarele 12 luni), volumul datoriei externe pe termen scurt cumulat cu volumul deficitului de cont curent pe un an, volumul masei monetare intermediare.
Conform regulilor de bază, o rezervă adecvată acoperă cel puțin 3 luni de importuri, în întregime datoria externă pe termen scurt cumulată cu deficitul de cont curent și cel puțin 20% din masa monetară intermediară. Aceste reguli pot fi mai stricte pentru o țară precum Bulgaria care are un curs de schimb fix față de euro și consiliu monetar. Practic, condiții similare vor fi și în celelalte țării din regiune atunci când vor decide aderarea la moneda unică euro și vor intra în Mecanismul cursului de schimb II cu paritatea centrală a propriilor monede față de euro fixată.
Toate țările din regiune depășesc pragurile de adecvare a rezervelor internaționale în termenii indicatorilor tradiționali. În perioada 2020-2023, rezervele internaționale brute au acoperit 5 luni de importuri în România și Polonia, 3 luni în Ungaria, 10 luni Cehia și 8 luni în Bulgaria (Fig. 2b). Rezervele internaționale brute erau mai mari atât față de datoria externă pe termen scurt (de 4,7 ori în Bulgaria, de 2,7 ori în România, de 1,5 ori în Ungaria și 1,4 ori în Cehia și Polonia, Fig. 3b), cât și față de datoria externă pe termen scurt cumulată cu deficitul de cont curent (de 4,5 ori în Bulgaria, de 1,3 ori în Ungaria, de 1,5 ori în Polonia și de 1,4 ori în România și Cehia, Fig. 4b). Toate țările sunt pregătite financiar pentru plata datoriilor pe termen scurt. Acoperirea masei monetare intermediare a fost de 62% în Cehia, 50% în Bulgaria, 43% în România, 36% în Ungaria și 33% în Polonia (Fig. 5b), mult peste regula de bază de 20%. Bulgaria se distinge prin volumul relativ mai ridicat de rezerve internaționale comparativ cu țările din regiune, fiind întrecută doar de Cehia în privința acoperiri importurilor și a masei monetare intermediare.
Indicatorii tradiționali par să arate că volumul rezervelor țărilor din regiune este peste nivelul care ar îndeplini simultan cele trei referințe recomandate, respectiv 20% din M2, 3 luni de importuri de bunuri și servicii și 100% a datoriei externe pe termen scurt extinsă cu deficitul de cont curent anual. Așa cum era de așteptat, Bulgaria este lider, aranjamentul său de consiliu monetar necesită rezerve internaționale relativ mai mari. Aceasta ar putea indica nevoia de întărire a poziției rezervelor internaționale în celelalte țări din regiune până în momentul în care vor decide aderarea la moneda unică.
COMMENTS