Traiectoria și magnitudinea globalizării văzute prin prisma evoluției și dimensiunii activității filialelor străine în regiune, adică a întreprinderilor a căror entitate instituțională ce deține controlul se află în afara regiunii, fie într-o altă țară a Uniunii Europene (intra-UE), fie într-o țară din afara Uniunii Europene (extra-UE) este impresionantă. Filialele străine contribuie semnificativ la economia fiecărei țări din regiune (Fig. 1a). În 2008, anul de după aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană, la 3 ani de la aderarea Cehiei, Ungariei și Poloniei, din totalul valorii adăugate brute, filialele străine produceau 39% în România, contribuția filialelor intra UE fiind de 80% și a filialelor extra UE de 20%. Contribuția filialelor străine în economia românească a atins un maxim de 45% în 2018, iar în 2021 a scăzut la 42%, la nivelul din Cehia, peste nivelul din Polonia (37%) și Bulgaria (32%) și sub nivelul din Ungaria (47%). Din contribuția filialelor străine la valoarea adăugată brută, ponderea filialelor intra UE a rămas majoritară, chiar dacă a scăzut de la 90% în 2013 la 70% în 2021.
Prezența filialelor străine a contribuit la creșterea eficienței economiilor din regiune (Fig. 1b). În România în perioada 2008-2020, în filialele intra UE, productivitatea muncii a depășit costul muncii (de 2,2 ori în medie) mai mult decât în firmele autohtone (de 2 ori în medie), ceea ce indică eficiența lor superioară. Așa s-a întâmplat și în celelalte țări din regiune, cu excepția Cehiei, unde filialele intra UE și firmele autohtone au avut o eficiență similară, productivitatea muncii depășind de 2 ori în medie costul muncii. În Cehia, difuzia avansului tehnologic al filialelor intra UE a fost mai rapidă, ceea ce a accelerat convergența profitabilității firmelor autohtone. Filialele extra UE au avut o eficiență comparabilă cu cea a firmelor autohtone în Bulgaria și Polonia, mai redusă în Cehia și România (productivitatea muncii a depășit de 1,8 ori în medie costul muncii) și mai ridicată în Ungaria (productivitatea muncii a depășit de 2,4 ori în medie costul muncii). O explicație a diferenței de eficiență rezidă în distribuția firmelor pe sectoare de activitate.
În România, 42% din valoarea adăugată brută a fost creată de filialele străine (13% de filialele intra UE și 29% de filialele extra UE) în 2021. Cu acest nivel de globalizare, România se află pe locul 3 în regiune după Cehia și Ungaria (Fig. 1c). Eficiența firmelor autohtone este cea mai mare din regiune (productivitatea muncii a depășit costurile forței de muncă de 2,2 ori în medie), iar eficiența filialelor străine este a treia cea mai mare din regiune după Polonia și Ungaria (Fig. 1d). În UE productivitatea muncii a depășit costurile forței de muncă de 2,1 ori în medie în filialele intra UE și de 1,8 ori în filialele extra UE și firmele autohtone. În cele cinci sectoare cele mai globalizate, situația diferă atât în România cât și în țările din regiune.
Contribuția filialelor străine în valoarea adăugată în sectoarele țărilor din regiune este mai ridicată decât în vechile țări membre ale UE, precum Grecia, membră a UE din 1981 sau Italia, membră fondatoare a UE în 1957. Comparativ cu regiunea, industria prelucrătoare și serviciile administrative din România au cel mai înalt grad de globalizare, sectorul IT ocupă locul trei după Bulgaria și Polonia, tranzacțiile imobiliare sunt pe locul doi după Polonia, iar comerțul este pe penultimul loc înainte de Bulgaria (Fig.2).
În industria prelucrătoare din România, eficiența medie a filialelor intra UE din perioada 2008-2021 este mai ridicată decât eficiența firmelor autohtone din UE din 2021, productivitatea muncii depășind costul muncii de 1,9 ori în România față de 1,6 ori în UE (Fig. 3a). Ceea ce este îngrijorător pentru perspectiva de dezvoltare a sectorului, este că eficiența atât a filialelor intra UE cât și extra UE este sub eficiența filialelor străine din țările din regiune și din UE. În sectorul IT eficiența filialelor intra UE depășește eficiența firmelor autohtone și a filialelor extra UE (productivitatea muncii depășește costul muncii de 2.2 ori față de 1.9 ori și 1.3 ori) dar este cea mai mică comparativ cu eficiența filialelor străine din regiune (Fig. 3b), ceea ce ar putea diminua atractivitatea sectorului în percepția investitorilor străini. Eficiența filialelor străine din tranzacțiile imobiliare și comerț sunt printre cele mai ridicate din regiune, ceea ce conferă sectoarelor un avantaj comparativ. Eficiența filialelor intra UE din tranzacțiile imobiliare este depășită doar de Cehia și Ungaria (Fig. 3c) și în comerț este cea mai ridicată din regiune (Fig. 3d). În serviciile administrative, eficiența filialelor intra UE în România este comparabilă cu eficiența firmelor autohtone din UE (productivitatea muncii depășește costul muncii de 1,6 ori, Fig. 3e). Față de regiune, eficiența filialelor intra UE este cea mai mică în regiune după Bulgaria, în timp ce eficiența filialelor extra UE depășește eficiența acestora din Bulgaria și Cehia.
România face parte din țările regiunii in care impactul globalizarii este ridicat și implicit din țările din regiune atractive pentru localizarea afacerilor investitorilor străini, vectori ai răspândirii transfrontaliere a produselor și serviciilor. Este posibil să asistăm la schimbări în gradul de globalizare a sectoarelor în funcție de avantajul comparativ în regiune. În timp ce, comerțul și tranzacțiile imobiliare pare că sunt în fruntea regiunii, industria prelucrătoare și sectorul IT sunt în urmă.
COMMENTS