Supravegherea integrată a pieţelor financiare reprezintă modelul cel mai des întâlnit la autorităţile de profil din Uniunea Europeană.
Astfel, 16 ţări din Europa Centrală şi de Vest au autorităţi integrate de supraveghere a celor 4 pieţe – piaţa bancară, de capital, de asigurări şi pensii, dintre care 4 ţări mai dezvoltate (Belgia, Germania, Marea Britanie şi Olanda) au autorităţi de supraveghere prudenţială complet integrate a celor 4 pieţe şi autorităţi separate de supraveghere de conduită (twin peaks).
Trei ţări din Europa Centrală şi de Est (Croaţia, România şi Bulgaria) au autorităţi de supraveghere integrate pentru cele 3 pieţe non-bancare (piaţă de capital, asigurări şi pensii).
Şapte ţări din Europa Meridională (Cipru, Grecia, Slovenia, Italia, Franţa, Spania, Portugalia) şi Luxemburg mai au încă autorităţi de supraveghere separate pentru piaţa bancară, de capital, de asigurări şi de pensii (unele combinate câte două), dar au avansat la sistemul de guvernanţă integrat, inclusiv cu băncile centrale (în Italia, IVASS este autoritatea pentru asigurări, dar Preşedintele Consiliului de Supraveghere este Directorul General al Băncii Italiei).
La nivelul Uniunii Europene, ESMA – Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe şi EIOPA – Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale sunt autorităţile consultative pentru armonizarea reglementărilor europene, pentru piaţa de capital, respectiv asigurări şi pensii şi nu au rol de supraveghere.
Ultima criză financiară internațională a pus în evidență numeroase anomalii în arhitectura sistemului de reglementare şi supraveghere. Teza potrivit căreia dacă instituţiile financiare luate individual (supraveghere micro) sunt sănătoase, atunci întreg sistemul este sănătos, nu a rezistat şocurilor sistemice antrenate de criză, începând cu anul 2008. De aceea a fost lansat şi se implementează la nivel mondial un nou concept în cadrul structurilor de supraveghere, cel al politicilor macro prudenţiale, cu scopul final de a identifica, rezolva şi a evita riscurile sistemice. Astfel au fost create două noi structuri – European Systemic Risk Board şi Financial Stability Oversight Council – în SUA. Acestea monitorizează dezvoltările care pot pune în pericol stabilitatea generală a sistemului financiar.
Abordarea macro prudențială are în vedere o integrare a elementelor comune de risc aferente celor trei pieţe supravegheate de către ASF. Riscurile din interiorul fiecărui sector trebuie integrate cu riscurile celorlalte sectoare pentru a avea o perspectivă de ansamblu asupra acestora. Integrarea trebuie să fie atât pe verticală, cât şi intrasectorial, pe orizontală.
O situaţie mai detaliată a modului de organizare a autorităţilor de supraveghere a pieţelor financiare la nivel european este prezentată la http://asfromania.ro/international/supraveghere-europeana-2
COMMENTS