Interviu cu Luiza Iuliana Buduşan, fondator şi coordonator Societatea Civilă de Avocaţi Buduşan şi Asociaţii
A ales avocatura din vocaţie dar şi datorită familiei. Acum, după 18 ani de practică, poate spune că Societatea Buduşan şi Asociaţii este o echipă unită, avocaţii completându-se reciproc pentru a menţine standardele cu care şi-au obişnuit clienţii. Luiza Iuliana Buduşan este avocat în Baroul Cluj – Uniunea Naţională a Barourilor din România, iar în anul 2006, colegii din barou i-au acordat votul de încredere, fiind aleasă să facă parte din cei 12 consilieri ai Baroului Cluj.
Activaţi în Baroul Cluj din 1997, dar v-aţi ales ca profesie avocatura încă de când aţi intrat la liceu. Care ar fi motivaţia acestei alegeri? E alegerea potrivită? Veţi fi la fel de optimistă şi atunci când veţi aniversa 50 de ani de activitate?
Am ales avocatura din vocaţie, pe care am avut norocul să o descopăr chiar foarte devreme. Este adevărat că am avut o înclinaţie spre acest domeniu şi datorită familiei – ambii părinţi sunt absolvenţi de drept. Îmi amintesc cu precizie chiar şi momentul în care am luat această decizie, în primul trimestru al clasei a 9-a, când mă întorsesem de la liceu cu câteva idei preconcepute ale unui profesor. După o discuţie cu mama mea, gândeam diametral opus. Când am întrebat-o cum de a reuşit să mă întoarcă aşa, mi-a spus că aceasta este frumuseţea dreptului: să poţi convinge pe cineva cu argumente că ai dreptate. Am fost fascinată.
Sunt convinsă că a fost alegerea potrivită şi nu am niciun dubiu că, dacă n-o regret acum, după 18 ani de practică, nu o voi regreta nici după 50. Pentru că îmi place an de an mai mult.
Care ar fi plusurile şi minusurile acestei meserii? Cum a evoluat cariera dumneavoastră? De ce aţi preferat mai mult sfera economică a avocaturii?
Plusuri sunt acele momente de succese profesionale când efectiv sari în sus de bucurie şi te îmbrăţişezi cu colegii. Momente în care îmi spun că pentru asta merită tot efortul. Momente pe care nu le regăseşti în multe alte profesii. Minusurile sunt orele lungi de muncă, nopţile nedormite, sacrificarea din timpul familiei. Şi mai sunt şi altele. Pe care le uiţi sau care fac victoria şi mai preţioasă.
Parcursul meu profesional a avut o evoluţie normală pentru cineva care nu doreşte să se auto-limiteze. Iniţial am funcţionat ca un cabinet individual – întotdeauna în colaborare cu cineva. La momentul la care deja colaboram cu mai multe persoane în mod constant, am constituit societatea de avocatură. Experienţa mi-a arătat că cel mai bine pot colabora cu avocaţi preluaţi încă de la începutul carierei – în principiu stagiarii mei. Majoritatea asociaţilor sunt foştii mei stagiari. Şi suntem 20.
Sfera economică m-a atras încă din stagiatură datorită maestrei mele. Este un domeniu complex – care de fapt îmbină multe dintre domeniile dreptului. Avocatura de business înseamnă mult drept civil, drept fiscal, drept administrativ, dreptul muncii, procedura insolvenţei şi altele. O societate se întâlneşte cu probleme din toate domeniile şi trebuie să le stăpâneşti bine pentru a-ţi putea ghida clienţii.
Cum arată piaţa românească a avocaturii la ora actuală – în general şi respectiv pe segmentele abordate de dumneavoastră? Cum se individualizează în peisaj Casa de Avocatură Buduşan şi Asociaţii?
În prezent, piaţa avocaturii este încă în expansiune pe segmentul de business, se înfiinţează noi societăţi de avocatură – orientate în special pe consultanţa acordată societăţilor. La nivelul judeţului Cluj există câteva societăţi puternice şi încă în creştere, care acoperă solicitările unor clienţi mari şi foarte mari. Societatea Buduşan şi Asociaţii este în prezent una dintre acestea, este o echipă unită, avocaţii completându-se reciproc, motiv pentru care în majoritatea cazurilor se lucrează în echipe de 2-3 persoane. Suntem din acest an din nou în expansiune, prin recrutarea a 3 avocaţi stagiari, pentru a fi în măsură să menţinem standardele cu care ne-am obişnuit clienţii şi totodată pentru a putea face faţă unor noi solicitări.
Întâmplător (sau poate nu), domeniile pe care le abordaţi au cunoscut un salt major după 2007. Cum aţi caracteriza piaţa insolvenţei? Ce caracteristici şi ce schimbări am putea consemna? Cum apreciaţi forma actuală a Legii Insolvenţei?
Conform constatărilor noastre şi ale colaboratorilor noştri practicieni în insolvenţă, în prezent, aşa-numita „piaţă a insolvenţei“ apreciem că s-a stabilizat. Cu alte cuvinte, nu mai sunt atât de multe insolvenţe. Fără a generaliza, opinia noastră este că, în mare parte, societăţile care au avut cel mai mult de suferit de pe urma crizei au dispărut de pe piaţă, iar cele în insolvenţă în prezent sau în iminenţă de insolvenţă se găsesc în această situaţie din aceleaşi motive ca şi peste tot în Uniunea Europeană – blocaje ale încasărilor, administrare defectuoasă, investiţii ce nu au confirmat.
În forma actuală, codul insolvenţei a corectat unele deficienţe ale vechii legi. În prezent, legea îi avantajează în mod cert pe unii creditori – şi anume pe cei garantaţi, cum este până la urmă normal şi corect.
Criza a pus presiune pe mulţi antreprenori pe parte de costuri – în acest context fuziunile şi achiziţiile nu au întârziat. Ce schimbări aţi constatat în comportamentul companiilor asistate? Ce factori pot fi esenţiali pentru reuşita unei astfel de întreprinderi?
Este real, criza a pus presiune atât pe clienţii noştri, cât şi indirect pe noi, pentru că nu am dorit să ne ascundem în spatele „obligaţiei de diligenţă“. Mai mult ca oricând, clienţii au aşteptat de la noi rezultate. Chiar dacă acestea se obţineau prin intermediul executorului judecătoresc şi nu depindeau în totalitate de noi. A fost – şi este încă – o perioadă extrem de agitată, totuşi plină de provocări, în care am obţinut soluţii inedite şi s-a creat practică judiciară inovatoare. Pe de altă parte, câţiva ani buni nu am înfiinţat nicio societate nouă. Acum avem câteva solicitări de acest fel pe lună – şi acesta este un semn bun al revigorării vieţii economice.
Majoritatea clienţilor noştri s-au concentrat pe viitor, au planificat investiţii, au folosit variantele de finanţare la dispoziţie – unii prin fondurile europene –, marea majoritate nu doar au rezistat, ci au crescut pe piaţă. Mă bucur să-i văd din nou în expansiune.
Ca factori esenţiali pentru reuşita acestor societăţi aş enumera: managementul vizionar, prudenţa în investiţii, o atenţie sporită mult în comparaţie cu perioada anterioară faţă de clauzele contractuale, disciplina şi, nu în ultimul rând, tendinţa de perfecţionare continuă – atât la nivel de management, cât şi a angajaţilor – inclusiv prin cursuri în domeniile specifice de interes pentru fiecare.
Fenomenul neplăţilor sau întârzierilor la plată a cunoscut şi el o expansiune – stau dovadă atât nivelul creditelor neperformante ale băncilor, cât şi externalizările de creanţe către entităţi specializate.
Cum poate fi rezolvată această problemă, din punctul dumneavoastră de vedere?
Pentru a evita aceste blocaje de plăţi – care de multe ori aduc societăţi serioase în pragul incapacităţii de plată – este necesar un sistem în care rău-platnicii să fie eliminaţi de pe piaţa de afaceri. Un sistem de gândire, până la urmă, şi nu doar un sistem legislativ. La noi sunt cazuri – multe, din păcate – în care persoane cu firme în insolvenţă, cunoscute ca rău-platnice, continuă să facă „afaceri“; ba mai mult: îşi fac un titlu de glorie din această atitudine. Şi chiar mai grav – sunt alţii care îi admiră pentru că au reuşit să „fenteze“ pe x sau pe y şi mai ales statul. Dacă, din contră, astfel de persoane ar fi marginalizate din lumea de business – atât prin intermediul legii, cât şi moralmente, am convingerea că s-ar diminua cazurile de neplată. Nu vorbesc aici de cei care au ajuns în această situaţie pentru că la rândul lor nu au încasat sume importante de bani.
Nu este deloc de neglijat prevenţia cu accent în această fază pe verificarea temeinică a partenerului de afaceri înainte de a intra într-o relaţie cu acesta. Sunt atât de multe posibilităţi deschise publicului larg acum, încât tind să afirm că este de-a dreptul iresponsabilitate să nu o faci. Se poate accesa portalul instanţelor de judecată de către oricine, site-ul oficiului registrului comerţului, buletinul procedurilor de insolvenţă etc. – surse de informaţii atât despre viitorul partener de afaceri, cât şi despre asociaţii/administratorii acestuia.
Ce planuri de viitor aveţi pentru Casa de Avocatură Buduşan şi Asociaţii? Dar dumneavoastră personal? Veţi reveni în partea activă a bloggerilor?
Ne dorim – şi facem paşi în această direcţie – să continuăm dezvoltarea societăţii, astfel încât să devină un nume de referinţă în zona Transilvaniei. Avem deja de câţiva ani un program de dezvoltare a avocaţilor stagiari, structurat pe parcursul celor 2 ani de stagiu, astfel încât să poată avea acces la toate domeniile dreptului în care activăm – prin intermediul avocaţilor cu experienţă care le sunt mentori. Astfel, la finalul stagiului, tinerilor avocaţi le va fi mult mai uşor să-şi aleagă aria de specializare – care să îi pasioneze şi pe care să o stăpânească temeinic. Pentru că noi credem că niciun avocat nu poate fi bun în prea multe domenii şi viitorul este al specializării.
În ceea ce mă priveşte, având în vedere că în ultimii ani m-am concentrat mult pe partea de management şi coordonare, îmi doresc să revin mai activ în sala de judecată. Modul de organizare a şedinţelor în prezent permite o mai bună gestionare a timpului, astfel încât la anumite instanţe nu se mai pierd ore lungi doar aşteptând strigarea cauzei. Iar referitor la o prezenţă mai activă pe blog, da, îmi doresc un pic mai mult timp pentru a putea împărtăşi gânduri şi idei, nu în ultimul rând pentru a încerca să îmbunătăţesc percepţia lumii asupra avocaţilor în general. Contrar credinţelor generale, nu suntem rechini. Suntem, majoritatea, oameni ca toţi ceilalţi, cu bune şi cu rele, care ne dorim ca cel puţin finalul zilei să-l petrecem alături de familie. Cei mai norocoşi chiar reuşesc.
COMMENTS