Am asistat în ultima vreme la o adevărată maree de reevaluări în sens pozitiv ale prognozelor privind creşterea economică a României: departamente de analiză macroeconomică, interne sau externe, plusează la cifrele României cu sârg. Premierul în persoană ne anunţă că ne-a crescut nivelul de trai deja până la marginea stratosferei ( o fi *luat* racheta lui Richard Branson). Şi o să fie şi mai bine! Unii, mai hâtri din fire, spun că cei care se ocupau * în scripte* de producţia de porumb la hectar pe vremea lui Ceauşescu au făcut prozeliţi. Alţii, cu mai puţin simţ al umorului, spun că sistemul actual de măsurare a nivelului de trai e unui incorect, total depăşit, care nu ţine cont de chestiuni elementare cum ar fi repartiţia PIB pe populaţie şi teritoriu. Una peste alta, lăsându-i pe contestatari deoparte, s-ar cuveni să fim fericiţi cu toţii, că doară au început deja să curgă valurile de lapte şi miere, iar hidra pandemică aproape că s-a înecat cu apa sărată din Marea Neagră.
Întrucât soarta a fost ceva mai darnică în ceea ce mă priveşte, în actuala perioadă îmi desfăşor activitatea creativă prin satele României. În atare condiţii, port adesea discuţii cu oameni simpli, dar de o corectitudine şi o francheţe uimitoare pentru aceste vremuri. Nu am ratat nici oportunitatea de a purta discuţii legate de *preaslăvitul *nivel de trai. Nea Gică, om care se ocupă de zeci de ani cu munca la câmp, mi-a oferit câteva răspunsuri pe care mi-ar plăcea să le cunoască şi premierul. Pentru că sunt milioane de *nea Gică* în România. *Nu prea ştiu eu taică ce e acela nivel de trai. Eu ştiu doar că atunci când muncesc, îmi e bine, iar când nu muncesc, îmi e mai puţin bine. Nu zic că îmi e rău, că atunci ar însemna că mi-am pierdut sănătatea*! Încerc să îi explic în cuvinte cât mai simple despre ce e vorba cu nivelul acesta de trai măsurat de guvernanţi. Iar nea Gică îşi nuanţează răspunsurile, neaşteptând prea multe invitaţii: *apoi nu ştiu tată ce văd oamenii ăştia, dar eu văd că atunci când merg la PECO să bag motorină la tractor, pentru a merge a lucra câmpul, litrul e de la zi la zi mai scump. Zice lumea că s-o scumpit petrolul, că a dat omenirea buluc să recupereze ce a pierdut anul trecut, când au cam fost obligaţi să steie pe acasă. Aşa o fi, nu zic, nu! Dar pe de altă parte, fi*miu de la Cluj Napoca zice că petrolul ăsta a fost cândva mult mai scump, iar motorina nu era atât de scumpă, pe atunci! Şi lui îi cam miroase un pic a speculă!*
Încerc să îi explic cum că atunci când se cere mai multă motorină iar cei care o fabrică nu pot creşte la fel de rapid ritmul de producţie, e oarecum normal să vedem scumpiri. Nu mă contrazice, însă îşi continuă comentariul referitor la nivelul de trai: *aşa o fi, cum zici tu, că dară nu te pot contrazice eu pe matale care ai atâta amar de carte. Însă îţi mai spun ceva: de ani de zile merg duminica în târg cu amărâta de sută de lei să mai îmi iau şi eu ceva legume, ceva brânză, de-ale gurii. Şi ce pot să îşi spun e că, de la săptămână la săptămână, vin acasă cu sacoşa tot mai goală. Toate s-au scumpit! Mâncăm noi mai mult? Se produce mai puţin? Nu prea cred că e nici prima şi nici a doua. Pot vedea însă cu ochii mei cum a dispărut omenia: cu toţii vrem doar bani, bani şi iar bani. Nu contează cum şi de la cine.* Nu cred că se putea un final mai potrivit!
Mi-am dat seama că ar fi în zadar să îi explic lucruri care lui nu i-ar fi de nici un folos referitoare la indicatori macro sau mai ştiu eu ce legi ale economiei de piaţă. Nu i-ar ajuta la nimic! Pentru că nea Gică are nevoie de lucruri mult mai simple dar şi mai greu de obţinut: sănătate, omenie. Şi să nu ne mai minţim şi duşmănim unii pe alţii!
COMMENTS