Nicolae Cinteză: Atenţie la clienţii cu rate amânate pentru a nu avea probleme de solvabilitate şi lichiditate în 2021

Cu doar câteva zile înainte de a pune punct activităţii în fruntea direcţiei de Supraveghere din cadrul BNR, am stat de vorbă cu cel care a creat şi a condus acest departament încă de la înfiinţare: Nicolae Cinteză. Şi, mărturisesc, dincolo de lucrurile interesante pe care doream să le aflu, gândul meu mereu refuza să perceapă faptul că e ultima dată când purtăm o discuţie în acest birou.
Ideea principală desprinsă din acest interviu e una destul de îngrijorătoare: criza actuală poate avea consecinţe mult mai drastice decât cea din 2008-2009 pentru băncile care nu sunt atente în gestionarea relaţiei cu clienţii, mai ales cu cei care au solicitat amânări la plată.
Discuţia a pornit, evident, de la starea sănătăţii sistemului bancar în primul semestru al anului 2020, unul în care bancherii au avut de manageriat o situaţie de criză greu de imaginat cu mai puţin de un an în urmă. „Deocamdată lucrurile arată bine pentru bănci. Indicatorii individuali şi sistemici sunt la cote mulţumitoare. Însă, nimic din ceea ce se întâmplă astăzi nu garantează că nu vor apare probleme în anul 2021. Ba din contră!” spune Nicolae Cinteză.
De unde ar putea apărea probleme? „Nu trebuie să uităm faptul că toate aceste dobânzi amânate la plată se vor reflecta în contabilitate. Ele vor fi înregistrate ca venituri. Dar vorbim de nişte venituri doar pe hârtie, neîncasate. Dintre acestea, o parte e posibil să nu se mai încaseze, din diferite motive. Iar dacă se va întâmpla aşa ceva, veniturile contabile devin provizioane, pierderi, etc. Dacă nu ţinem cont de context, riscăm să distribuim un profit inexistent” ne spune reputatul specialist.
Ce ar fi de făcut? „Cred că băncile ar trebui să se aplece încă de pe acum, cu multă seriozitate, asupra analizei capacităţii de plată a clienţilor care au cerut amânarea la plată. Iar în condiţiile în care se descoperă indicii care arată că un client sau altul e posibil să se găsească la 1 ianuarie 2021 în incapacitatea de a relua plăţile, să constituie deja provizioane. Oricum, finalul de an ar trebui să găsească fiecare dintre bănci cu analize foarte serioase pe partea aceasta de clienţi care au solicitat amânări la plata ratelor”.
Trebuie totuşi să ne bucure faptul că, deşi e criză, lucrurile stau bine pentru principalul finanţator al economiei reale. „Da, lucrurile stau bine şi nici nu cred că vor apărea anul aceste probleme în ceea ce priveşte neperformanţa creditelor. Pot fi însă probleme pe parte de solvabilitate dacă analizele despre care vorbeam anterior vor releva probleme de incapacitate de plată viitoare ale debitorilor. Făcând provizioane, îţi scade capitalul şi implicit solvabilitatea”.
Cât de complicat ar fi să se rezolve problemele eventuale apărute? „Nu va fi uşor, pentru că nu cred că acţionarii ar mai putea fi convinşi uşor astăzi să mai aducă nişte capital suplimentar. În concluzie, o rezolvarea a problemelor aşa cum am făcut în criza din 2008-2009 nu mai e posibilă. La vremea respectivă am aplicat o strategie în doi paşi: acoperirea neperformantelor prin injecţie de capital, până la momentul în care rata NPL s-a stabilizat. După acest pas a urmat curăţarea bilanţurilor de aceste credite neperformante. De ce nu putem replica reţeta? Capitalul va fi greu de adus şi, mai mult, procesul de curăţarea a bilanţurilor este astăzi frânat de regimul fiscal aplicat vânzării de credite neperformante”.
Timpul însă nu este prieten în această cursă de prevenire şi rezolvare de probleme potenţiale. De aceea reputatul supraveghetor recomandă căutarea şi găsirea încă de pe acum a unor soluţii. „Nu poţi găsi aceste soluţii pe termen scurt, când neperformanţa îţi este deja la uşă. Iar tratarea acum cu lejeritate a problemelor, poate conduce în 2021 la probleme de solvabilitate şi lichiditate. Or, când acestea două se combină, rolul băncii centrale devine extrem de limitat şi trebuie trecut la aplicarea de măsuri dure”.
Ce a schimbat pandemia în procesul de creditare? „În primul rând s-a redus mult cererea de credite. Într-o lume în criză, atât populaţia cât şi companiile sunt mai rezervate în a lua credite. Mai ales în condiţiile în care nu ştim cât se va mai prelungi această pandemie. În al doilea rând a crescut puternic apetitul băncilor de a plasa disponibilităţi în titluri de stat, şi datorită faptului că practic acestea sunt fără risc. În al treilea rând, criza pune presiune pe costurile băncilor şi creează un moment prielnic pentru migrarea în digital (cu reduceri de personal şi redimensionarea reţelei. Ceea ce nu e în totalitate bine pentru clienţi”.
Nu puteam ocoli în discuţia noastră problema relaţiei dintre bănci şi clienţi. „Din păcate mai e foarte mult de lucru pe acest palier. Spuneam încă din februarie 2012 faptul că băncile care nu vor înţelege faptul că, clientul e cloşca lor cu pui de aur, vor avea numai de pierdut. Iar acest lucru s-a confirmat deja. Din păcate, continuă şi astăzi tendinţa unor bănci de a nu-şi informa suficient clienţii. Nu e vorba de a-l păcăli pe client, cum spun unii, ci pur şi simplu de o insuficientă informare. Putem accepta ideea că limbajul bancherilor e unul mai pretenţios şi că un client are mai puţine astfel de cunoştinţe. Dar când tu, bancă, vrei să faci o afacere cu un client, trebuie să te gândeşti că va trebui să fie una pe termen lung, din care să câştige ambele părţi. Şi atunci rolul tău cel mai important e să îl consiliezi pe acel client.”
Din păcate continuă să vină foarte multe sesizări privind comportamentul băncilor în relaţiile cu clienţii. „Sunt multe petiţii pe care le primim. Foarte multe sunt nefondate, cu cerinţe absurde de genul iertării de datorii (fără a exista condiţii de forţă majoră, caz în care băncile uneori acceptă şi astfel de chestiuni). Din păcate sunt însă şi destule fondate, ceea ce demonstrează faptul că mai e mult de lucru pe relaţia client-bancă. Oricum, Direcţia Supraveghere şi BNR nu se poate implica în relaţia dintre clienţi şi bănci. Mai trist este faptul că există încă bănci care nu acceptă nici concilierea oferită de către CSALB, entitate ai cărei specialişti a rezolvat cu succes multe astfel de probleme. Iar soluţiile lor au fost bunele pentru ambele părţi. ”
Cât de rentabil e să mergi pe linia executării garanţiilor? „Sunt bănci care preferă în continuare să ajungă la tribunal şi, de multe ori să nu încaseze nimic. Cred că fiecare bancă trebuie să îşi facă o analiză serioasă pe fiecare client şi să vadă dacă nu cumva e mai rentabil să îi mai dea o şansă clientului, persoană fizică, să îşi poată plăti casa, cu riscul de a prelungi perioada de expunere, decât să se trezească în curte cu nişte garanţii greu de valorificat. Banca nu e nici vânzător de case, nici de maşini. Să nu uităm faptul că grecii au dat faliment cu vapoarele în curte! De aceea e bine ca banca să aibă o relaţie cât mai apropiată cu clientul, iar modul de consiliere pe care aceasta îl aplică în relaţia cu marii clienţi, cu corporaţiile, ar trebui multiplicată şi aplicată şi în relaţia cu persoanele fizice”.
Nu puteam ocoli o întrebare mereu prezentă: dacă mai sunt posibile vânzări sau fuziuni de bănci în această perioadă tulbure. „Este posibil, şi chiar în acest an. Există interes din ambele părţi – vânzător şi cumpărători – şi e posibil ca până la finele anului să asistăm la vânzarea unei bănci medii. De asemenea, sunt discuţii şi e posibil să se vândă şi una dintre băncile mici „.
De ce ar vinde unii operaţiuni din România când totuşi se face profit bunicel iar oportunităţi de plasament nu găseşti al tot pasul? „Răspunsul vine din mediul legislativ. În România bancherii sunt de prea multă vreme văzuţi drept vinovaţi pentru toate relele societăţii. Acele legi pentru bănci, de multe ori absurde, nu au cum să fie văzute cu ochi buni de către acţionari. Vorbeam mai devreme de tratamentul fiscal aplicat vânzării de credite neperformante. Şi mai sunt destule, chiar dacă multe nu trec de Curtea Constituţională. Iar ce s-a stricat prin lege, rămâne bun stricat. Prin astfel de acte s-a făcut rău tot clientului: s-au umplut tribunalele de procese, condiţiile de acordare a creditelor s-au înăsprit, avansul a crescut, la fel şi garanţiile, iar o parte din cei care cândva se calificau pentru un credit, azi nu se mai califică, etc. Şi lucrurile nu se opresc aici. Să ne gândim la cei care, în aşteptarea unei soluţii favorabile din partea Justiţiei, au stopat plăţile şi nu au pus acei bani deoparte. Vă daţi seama în ce situaţie imposibilă au ajuns după ce au pierdut definitiv procesele cu banca? ”
Din păcate populismul are multe efecte nocive pentru economie şi creează multe daune colaterale. Iar costurile le plătim cu toţii. „Populismul a ajuns la cote prea înalte. Se propune limitarea ratei dobânzii, care e costul creditului. Păi de ce să nu limităm şi profitul, să plafonăm preţurile, să ne întoarcem la mercurial. Astfel de propuneri frizează absurdul într-o economie de piaţă. Putem să vedem cu toţii cum azi se fac platforme electorale bazate strict pe populism. „