Nicolae Cinteză, BNR: Băncile închid 2019 cu profituri uşor diminuate şi mai puţine credite neperformante

Anul financiar bancar 2019 s-a încheiat cu rezultate în materie de profitabilitate uşor sub cele din 2018, potrivit raportărilor preliminare. Rata creditelor neperformante a scăzut până spre 4%, dar pe un trend mai lent ca în anul anterior. Riscurile legislative, preocupările pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor dar şi necesarul de investiţii în tehnologie sunt probleme de gestionat pentru bancheri. Instituţiile financiare mici şi rezultate operaţionale mai puţin bune sunt impinse de piaţă spre acţiuni de tip M&A. Acestea ar fi concluziile interviului cu domnul Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei Supraveghere  din cadrul BNR.

Cum a închis sistemul bancar anul 2019? Cum arată datele provizorii? Ce ar fi de notat la capitolul plusuri și ce la capitolul minusuri?

Potrivit datelor provizorii din raportările prudențiale, anul 2019 s-a încheiat bine după anumiți indicatori. Putem evidenția faptul că sistemul bancar a păstrat solvabilitatea la un nivel apropiat de cel de la finele anului 2018, aproximativ 20%, rata creditelor neperfor­mante a continuat să scadă, ajungând la 4%, iar rezultatul financiar a rămas în teritoriu pozitiv, ușor însă sub cel de anul trecut. Încă nu avem bilanțurile finale, după auditarea lor pot să apară influențe din zona provizioanelor, care se întâmplă uneori să fie mai mari decât cele calculate de bănci. Legat de minusuri, îmi mențin opinia că riscul legislativ rămâne o prezență, cu efecte importante asupra activității bancare. La plusuri, creșterea activității de creditare, într-un context în care reglementările referitoare la condițiile de creditare au fost modificate prin limitarea gradului de înda­torare, pentru a asigura premisele necesare creș­terii sustenabile a activității de creditare.

Cum au supraviețuit băncile din România asaltului venit dinspre partea legislativă, culminat cu recenta modificată OUG? A folosit cuiva acel asalt?

Taxa bancară a fost modificată la trei luni după apariția proiectului inițial în decembrie 2018. Conform modificărilor aduse OUG 114/2018 prin Ordonanța 19/2019, băncile mari, cu o cotă de piață de peste 1%, au avut de plătit o taxă pe active anuală de 0,4%, nivel de trei ori mai scăzut față de procentul inițial, de 1,2%, în timp ce băncile mai mici au avut o cota de 0,2%, în funcție de evoluția creditării sau a marjei de dobândă. În felul acesta, la nivel de sistem, impactul taxei a fost mai restrâns față de varianta inițială a Ordonanței, însă băncile mici sau cele care aveau deja performanțe scăzute au fost afectate într-o mai mare măsură, capa­citatea lor de creștere a creditării fiind oricum mai redusă. Deși instituțiile de credit au “supraviețuit” acestui asalt, au fost cazuri în care rezultatul financiar a ajuns să fie zero după plata taxei, ceea ce înseamnă că, pe o perioada mai mare de aplicare a taxei, condiția financiară și perspectivele de dezvoltare a acestora ar avea de suferit. În contextul multiplelor modificări legislative, a incertitudinii induse de cadrul legal, nu este de mirare că instituțiile de credit continuă să considere riscul legislativ ca risc sistemic, primul în rândul celor de această natură.

Care ar fi cele mai importante evenimente, din punctul de vedere al supraveghetorului, care au avut loc în anul bancar 2019?

Cele mai importante evenimente ale anului 2019 au fost tot în sfera legislativă, a regle­mentării, fie că este vorba despre cadrul legal național sau internațional. În plan național un ecou deosebit l-a avut OUG 114/2018, pentru că a fost amplu dezbătută ulterior în loc să fie supusă unui proces de consultare publică anterior emiterii acesteia. Pe plan internațional, în iunie 2019 a apărut pachetul revizuit al cerințelor de capital și lichiditate, așa numitul CRR2. Acesta reprezintă o continuare a imple­mentării standardelor de la Basel, prin efectuarea unor modificări importante ale CRR in ceea ce privește expunerile mari, efectul de levier, lichiditatea, riscul de piață, riscul de contrapartida si, de asemenea, cerințele de transparenta si de raportare.

O țintă care a fost tot timpul importantă pentru Direcția pe care o conduceți a fost scăderea ratei creditelor neperformante. Cum se închide anul 2019 la acest capitol și ce ținte aveți pentru anul 2020?

Într-adevăr, din anul 2013 și până în prezent o mare parte din activitatea de supra­veghere s-a concentrat pe aspectele legate de reducerea nivelului de credite neperfor­mante, și acest lucru s-a văzut, rata creditelor neper­formante s-a redus de la mai mult de 20% la mai puțin de 5%. De altfel, de-a lungul ulti­milor ani, sectorul bancar din România a reali­zat una dintre cele mai rapide reduceri a ratei creditelor neperformante între țările din UE.

Anul 2019 s-a încheiat cu o rată a creditelor neperformante de 4,1%, determinată ca medie a sistemului bancar, în scădere cu aproape 1 punct procentual față de finalul anului 2018, cu toate că viteza de ajustare a nivelului de credite neperformante a fost mai temperată anul trecut pe fondul unui proces de curățare a bilanțurilor mai puțin activ. Dimi­nuarea ratei creditelor neperformante a reflec­tat influența exercitată de scăderea creditelor neperformante cu 1,6 miliarde lei (efect de numă­rător), de la 14,5 miliarde lei la 31 decembrie 2019 la 12,9 miliarde lei la 31 decembrie 2019, precum și de creșterea volumului portofoliului de credite cu 23,3 miliarde lei (efect de numitor), de la 292,2 miliarde lei la 315,5 miliarde lei, în aceeași perioadă menționată. Gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante a crescut marginal de la 58,5%, la data de 31 decembrie 2018, la 60,6 la sută la 31 decembrie 2019, România prezentând una dintre cele mai înalte valori între țările UE (media UE era de 44,9 la sută, iunie 2019).

Obiectivul pentru 2020 este de menținere a ratei creditelor neperformante sub 4% și de prevenire a unei eventuale reluări a tendinței ascendente a creditelor neperformante. O contribuție în acest sens o are menținerea amortizorului pentru riscul sistemic calibrat în funcție de nivelul gradului de acoperire cu provizioane, respectiv de rata creditelor neperformante, care poate asigura un stimul suplimentar pentru continuarea procesului de curățare a creditelor neperformante.

În precedentul interviu, printre riscurile potențiale cu impact sistemic puneați la loc de frunte riscul de spălare a banilor. Cum ați gestionat noul flagel care a început să ia amploare? Au reușit băncile să deprindă corect și complet această problematică în general, și cea a bunei cunoașteri a clientelei, în particular

Deși România nu este un centru financiar internațional, iar expunerea sa la spălarea banilor provenind din criminalitatea transfron­talieră poate fi considerată limitată, există indicii că unele grupări infracționale externe utilizează conturi pentru tranzitul unor sume, în legătură cu care pot exista suspiciuni rezo­nabile. Un aspect pozitiv în toată această proble­matica este că, potrivit concluziilor experților internaționali, instituțiile de credit din ţara noastră au un nivel bun de înțelegere a obliga­țiilor pe care le au si conștientizează importanța demersurilor de combatere a spălării banilor. Deficiențele apar însă din aspecte de risc operațional, nu este vorba de reaua lor intenție în facilitarea circuitelor infrac­ționale, ci de faptul că acestea exploa­tează orice vulnerabilitate a sistemelor.

În ceea ce privește gestionarea riscului de spălare a banilor, trebuie înțeles că există mai multe componente și o segregare a compe­tențelor, Banca Națională a României fiind doar una dintre componentele angre­najului institu­țional. Atribuțiile băncii centrale sunt de supraveghere a modului în care sunt respectate cerințele legale de creare a mecanismului de prevenire, respectiv existența normelor, proce­durilor, sistemelor care să faciliteze, la nivelul fiecărei instituții supravegheate, pentru identi­ficarea și raportarea tranzacțiilor suspecte către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. La rândul sau, Oficiul anali­zează informațiile și le furnizează componentei instituționale de combatere a acestei activități ilegale.

De asemenea, pe lângă verificarea confor­mității cu cerințele legale, banca centrala reali­zează analize în scopul identificării, cuanti­ficării și monitorizării riscurilor exis­tente, în vederea eficientizării modului de alocare și prioritare a resurselor de supra­veghere. Totodată, urmare modificărilor legislative prin care regimul sancționator a fost scos din sfera contravențională, BNR are la îndemână o paletă mai largă și eficientă de instrumente prin care să intervină, cu ajutorul cărora să identifice cauzele care au condus la înregis­trarea de abateri, să dea măsuri și recomandări de remediere a acestora, nu doar să sancționeze aceste abateri. Instituțiilor de credite li se solicita, astfel, o mai bună administrare a riscurilor, de o manieră similară legislației din domeniul prudențial, punându-se accent pe latura preventivă.

Suntem conștienți de efortul tot mai mare, organizatoric și din punct de vedere al costu­rilor, ce trebuie suportat de sectorul supra­vegheat. Venim în sprijinul acestuia prin sesiunile de instruire organizate, prin întâlniri menite să ajute la clarificarea noilor cerințe și la găsirea unor soluții optime, prin comu­nicarea tipologiilor identificate.

Este o luptă permanentă cu cei care dre­nează resurse din economie, o activitate care nu poate da roade decât prin eforturi conjugate, inclusiv pe plan internațional. De aceea, utilizez această ocazie să subliniez că este un efort la care va trebui să contribuim cu toții, inclusiv în calitate de clienți ai instituțiilor financiare, prin sacrificarea acelor câteva minute necesare actualizării datelor sau furnizării de informații și documente pentru justificarea unor tranzacții considerate atipice.

Cum apreciați mișcările de consolidare a pieței bancare românești? Vom mai asista la mișcări de acest tip în 2020?

Cu siguranță că vor mai fi consolidări pe piață, unele dintre ele sunt deja cunoscute ca fiind în desfășurare, cum este cazul fuziunii dintre Leumi Bank si First Bank, ambele deținute încă de anul trecut de același acționar, fondul de investiții american J.C. Flowers & Co. Atâta vreme cât mai mult de jumătate din bănci au o cota de piață sub 1%, este posibil ca în rândul acestora, în special al acelora cu o slabă eficiență operațională, să mai intervină modificări structurale pe viitor. Cu toate că au ieșit de pe piață o serie de bănci, există încă un exces de capacitate, având în vedere cota redusă de piață a acestei categorii de bănci. Întărirea poziției pe piața bancară prin metoda achiziției și a fuziunii a fost o opțiune în ultimii ani și pentru alți operatori, care au preferat-o celei de creștere organică, prin atragere de clientelă nouă, în condițiile în care concurența crescută și factorii mediului economic și legislativ au un cuvânt greu de spus. Decizia de vânzare aparține însă acționarului, în funcție de conjunctura sau strategia de dezvoltare pe piața locală sau internațională, nu ne putem pro­nunța dinainte legat de intențiile acestuia până nu le comunică. În momentul de față, se poate spune că sunt de vânzare trei bănci: Banca Comerciala Feroviară, Banca Română de Credite și Investiții și Garanti Bank.

Cum vedeți viitorul băncilor cu capital integral românesc? Cum vedeți viitorul recentei mișcări de tip M&A dintre Eximbank și Banca Românească?

Sunt cinci bănci cu capital integral românesc, dintre care cele mai importante sunt CEC și Eximbank la care acționar majoritar este statul. Cele cinci bănci dețin împreună 8,6% din activele sistemului bancar și 15,2% din capital, în creștere față de anul 2018 (8,5%, respectiv 13,3%). După încheierea, în luna ianuarie a.c., a procesului de vânzare-cum­părare dintre EXIMBANK și Banca Românească și în urma fuzionării celor două bănci, este posibil ca acest segment să își majoreze cota de piață la aproape 18%. Așa cum v-am răspuns și la întrebarea anterioară, acționarul este cel care își stabilește strategia și acționează în consecință, bineînțeles cu respec­tarea prevederilor legale legate de avizare și aprobare din partea autorităților. În cazul Eximbank, întrucât nu a deservit segmentul retail, a fost modificat cadrul legal de orga­nizare și funcționare în așa fel încât banca să își diversifice activitatea prin intrarea în zona de retail prin fuziuni și achiziții.

CEC Bank a reușit o performanță mare, obținând acordul Comisiei Europene pentru mărirea de capital: cum se vede viitorul acestei instituții, prin prisma BNR?

Potrivit legislației europene, o instituție cu capital de stat trebuie sa obțină acordul Comisiei Europene înainte de a majora capitalul social pentru ca aceasta operațiune să nu fie considerată ca ajutor de stat. Obținând acest acord, CEC Bank va avea un capital social majorat, respectiv fonduri proprii mai mari și indicatori de solvabilitate mai buni. Aceasta înseamnă, în termeni de prudență, o reziliență mai mare la riscuri, pentru că, în situații critice, capitalul este cel care asigură o protecție în fața riscurilor rezultate din activitatea bancară, precum și o creștere a capacitații de intermediere a CEC Bank și de modernizare a infrastructurii sale tehnologie.

Cum credeți că va fi anul 2020 pentru bănci: ce oportunități vor trebui să valorifice dar și ce riscuri vor avea de gestionat?

Piața prezintă un oarecare potențial de creștere pe care este bine sa îl valorifice. S-a văzut in anul 2019, odată cu creșterea creditării cu aproximativ 8%. Cu prudență însă, pentru ca în eventualitatea în care scad exigențele în acordarea creditelor, această oportunitate se poate transforma în viitoarele pierderi generate de credite neperformante, mai ales că piața lor ar putea fi afectată de reiterarea unor inițiative legislative orientate spre protecția consu­matorului sau alți factori externi.

Dar aceasta nu este singura provocare pentru bănci, mai există și altele, cum ar fi schimbările tehnologice pe care ar trebui să le facă pentru a ține pasul cu evoluțiile rapide, în special în domeniul plăților, sau mediul creat de dobânzile scăzute practicate la nivel european.

De asemenea, implementarea unor procese de administrare adecvată a riscului de spălare a banilor și de finanțare a terorismului va continua să reprezinte și pentru anii următori o provocare, atât din perspectiva modelului de afaceri, cât și a guvernantei interne. Digita­lizarea accelerată a proceselor bancare va atrage în siajul său noi factori de risc, cărora băncile trebuie să li se adreseze în mod proporțional cu probabilitatea manifestării și impactul acestora asupra integrității activității. Inevitabil, evoluțiile respective vor reprezenta un determinat în ceea ce privește asimilarea de noi tehnologii de monitorizare a tranzacțiilor clienților și alocarea de resurse umane supli­mentare, cu un nivel de calificare și expertiză superioare celor existente. La toate aceste se adaugă creativitatea, abilitățile IT&C și resursele din ce în ce mai avansate de care dispun cei care se ocupă cu spălarea banilor și care, în fapt, reprezintă instrumente prin intermediul cărora se testează eficacitatea sistemelor de apărare ale unei bănci.

Norel Moise