Noi ajutăm clienții să apese mai tare pedala de accelerație a creșterii propriilor companii

– Interviu cu George Mucibabici jr., director al diviziei de Investment banking din cadrul Raiffeisen Bank

Investițiile pe piața românească oferă un randament atractiv investitorilor străini dornici să-și asumeun risc ceva mai mare decât cel oferit de alte piețe din regiune”, consideră George Mucibabici jr., noul şef al diviziei de Investment banking din cadrul Raiffeisen Bank.

Cum arată investmentul în România privit prin ochii unei persoane care cunoaște piața americană de profil? De ce europenii, în general și românii, în particular, apelează mult mai puțin la piața de capital decât americanii?

În termeni generali, investițiile în România arată bine și sunt dimensionate proporțional și corect la nivelul de dezvoltare al țării noastre. Există mult loc de creștere în acest domeniu. Spre deosebire de România, piața americană a avut mult mai mult timp pentru a se dezvolta și a ajunge la ceea ce este azi, și anume, cea mai matură și cea mai mare bursă de valori din lume. Despre europeni nu sunt în măsură încă să îmi dau cu părerea, dar legat de reticența românilor de a apela la piața de capital, atribui acest lucru unor factori determinanți care după părerea mea includ nivelul scăzut al apetitului de risc, al veniturilor și al educației financiare. Sperăm ca acest ultim factor să se îmbună­tățească în viitorul foarte apropiat, având în ve­dere toate programele deja în curs de derulare atât la nivel public național, cât și în mediul privat.

Cum poate fi dezvoltată piața de capital românească? Ce șanse există să devină curând piață emergentă și ce avantaje ar urma să apară după un astfel de pas? E România pregătită, are ce să ofere marilor investitori? 

Dezvoltarea pieței de capital în România și atingerea acelui statut mult-râvnit de piață emergentă depinde de mai mulți factori. În primul rând, nivelul de lichiditate scăzută al pieței este un prag pe care trebuie să îl depășim. De asemenea și după cum am menționat anterior, ne-ar ajuta un nivel mai ridicat al veniturilor (disponibile) dar și al educației financiare. Un alt factor ar fi acela de cât de bine ne putem organiza și coopera la nivel de participanți în piață. Vorbesc aici despre operatori, instituții, intermediari dar și despre acționarii/patronii companiilor publice și/sau private. Consider că tranziția către acest statut este cât se poate de aproape, și va atrage investitori străini cu o putere financiară și un apetit pentru investiții mult mai mare, care altfel nu ar avea acces sau nu ar lua în calcul piața noastră ca o opțiune viabilă. Ar mai fi un lucru important de menționat aici, și anume angajamentul statului român de susținere a pieței de capital, prin listarea unor pachete de acțiuni ale unor companii pe care le dețin, cum ar fi de exemplu Hidroelectrica. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, ar crește lichiditatea BVB, transparența decizională și implementarea standardelor de guvernanță corporativă la nivelul uneia dintre cele mai mari și profitabile companii gestionate de stat.

Ce rol joacă Raiffeisen Investment în această piață? Care ar fi tranzacțiile cele mai importante în care a fost implicată în ultima vreme?

 Departamentul de Investment banking al Raiffeisen Bank România joacă un rol foarte important în intermedierea financiară. În fond, noi ajutăm clienții să apese mai tare pedala de accelerație a creșterii propriilor companii, fie ele publice sau private, prin oferirea de servicii de consultanță financiară în domeniul fuziuni și achiziții (M&A) dar și prin accesarea piețelor de capital publice sau private. Printre tranzac­țiile cele mai importante pentru Raiffeisen și piața de capital din România din ultimii ani, se numără IPO-urile Purcari, Sphera, Digi Commu­nications și Electrica, emisiunea de obligațiuni a Municipiului București și vânzarea companiei Brikston.

Cum apreciați mediul investițional românesc: este el unul atractiv pentru plasamente ale unor fonduri de investiții din străinătate? Care ar fi plusurile și minusurile acestui mediu investițional?

Suntem de părere că investițiile pe piața românească oferă un randament atractiv investitorilor străini dornici să-și asume un risc ceva mai mare decât cel oferit de alte piețe din regiune. Considerăm, de asemenea, că Româ­nia rămâne în continuare o piață atractivă pentru fondurile de investiții străine și cu un potențial de creștere și dezvoltare foarte mare. Printre alte plusuri ale mediului investițional putem menționa subaprecierea companiilor listate la BVB și randamentele ridicate ale dividendelor, confortabil peste media piețelor dezvoltate. Printre minusuri se numără impredictibilitatea cadrului legislativ și nivelul scăzut al lichidității.

Cum arată piața de fuziuni și achiziții în acest moment, în România? Ce potențial există, în ce domenii vedeți materializate pe viitor cele mai multe astfel de tranzacții?

Sunt de părere că activitatea pieței de fuziuni și achiziții, atât în România, cât și la nivel global, va continua să crească în perioada următoare. Prin activitatea noastră zilnică și din conversațiile și întâlnirile la care luăm parte, credem că vom lua parte la un val puternic de tranzacții în următorii doi, trei ani. Trebuie sa menționăm aici, de asemenea, faptul că există în continuare un interes pu­ternic al investitorilor financiari pentru active românești, pe toate segmentele de activitate. Cred însă că cele mai interesante sectoare de urmărit vor fi acelea care se află în proces de consolidare la nivel local și global: sănătate, telecomunicații, transport/logistică, tehnolo­gie, poate chiar și turism, printre altele.

Având în vedere faptul că sunteți pentru prima dată în fața cititorilor noștri, am vrea să le dezvăluim și cine este OMUL George Mucibabici Jr.: care ar fi principalele etape ale carierei Dvs.?

 Sunt născut și crescut în București. Le sunt extrem de recunoscător părinților mei pentru valorile și educația oferite de-a lungul vieții. Amândoi au lucrat/lucrează ca profesioniști în domeniul financiar-bancar, iar la rândul meu am decis să îi urmez în acest domeniu. După câteva stagii de practică în România și absolvirea facultății, m-am angajat la Seale & Associates, o firmă internațională de invest­ment banking și consultanță strategică din Washington, DC. Am început acolo ca stagiar și am crescut în cadrul firmei până în funcția de asociat senior. După șase ani, comparând oportunitatea de a rămâne în continuare în Statele Unite și cea de a mă repatria, am ales-o pe cea din urmă. Am rezonat foarte mult cu alți prieteni sau cunoștințe care aveau în minte să se întoarcă în România și să contribuie la mediul profesional aici, după o experiență dobândită în străinătate. Au urmat apoi doi ani în cadrul Departa­mentului de Relații Inter­naționale al Băncii Naționale a României, care reprezintă o peri­oadă de dezvoltare pro­fesională mai ales pe partea de macro­economie, relaționare și comu­nicare, în care am avut plăcerea să lucrez cu oameni foarte bine pregătiți. În cadrul noului rol de șef al Departamentului de investment banking al Raiffeisen Bank și împreună cu o echipă foarte bună, sunt pregătit pentru această oportunitate de a îmbina cunoștințele și experiența dobân­dite într-o piață matură cu provocările mediului de investment banking din România și din regiune.

Și pentru că vorbim de carieră: ce plusuri și minusuri are sistemul universitar și postuniversitar din România? Ce plusuri a oferit, spre exemplu, sistemul american, în cazul Dvs.?

 Pot să vă spun mai mult despre sistemul universitar american, deoarece acesta este cel pe care l-am absolvit. Cred că cea mai mare diferență constă în faptul că lucrările/proiectele pe care le predai profesorilor trebuie să îți aparțină în totalitate, plagiatul fiind pedepsit destul de aspru. De asemenea, majoritatea cursurilor au o componentă de prezență obli­gatorie, care reprezintă undeva între 10-15% din nota finală. Se pune foarte mult accent pe înțelegerea materiei și nu pe memorarea acesteia, pe felul în care rezolvi o problemă sau ajungi la un răspuns și nu pe răspunsul final în sine. Educația într-o facultate de business se face prin foarte multă analiză pe studii de caz reale și pe proiecte în echipă, acest format facilitând în mod direct integrarea cât mai rapidă în forța de muncă, post-absolvire. Nu în ultimul rând, și poate cel mai important aspect al sistemului american de învățământ superior pe care trebuie să îl menționez este acela că sistemul oferă tuturor studenților o gamă largă de servicii suport precum: consiliere de carieră, activități extracuriculare (de ex. fraternități sociale și profesionale, sporturi de echipă, teatru, asociații, muncă în folosul comunității) și multe oportunități de interacționare cu foști absolvenți ai facultăților respective, toate acestea contribuind într-un mod semnificativ la formarea viitoarelor rețele profesionale ale acestor studenți (networking).

Cum reușiți să echilibrați balanța personală, ce preferați să faceți în timpul liber? Care ar fi cărțile favorite, muzica și sportul preferate? Unde preferați să mergeți în vacanțe?

 Pot să vă spun că în primii patru sau cinci ani din carieră mi-a fost mai greu să mențin un echilibru între viața personală și cea profe­sională. După cum probabil știți, în acest domeniu, menținerea unui astfel de echilibru este destul de greu de realizat. Prefer să îmi petrec cea mai mare parte a timpului liber alături de familie și de prietena mea. Mă pasionează gătitul și bucătăria internațională, iar ca activitate fizică, joc fotbal și alerg aproape în fiecare săptămână. În ultima vreme nu prea am mai citit la fel de mult precum mi-aș fi dorit, dar două cărți care m-au influențat puternic pe plan profesional și personal au fost ”Liar’s Poker” (Michael Lewis) și ”Zen and the Art of Motorcycle Maintenance” (Robert Pirsig). Ca destinații de concediu, pot să vă spun că timp de zece ani mi-am împărțit vacanțele între Statele Unite și România, iar acum prefer să călătoresc pe continentul European.

Norel Moise