Interviu cu Angela Tebieș, General Manager, Novatex Oradea
Novatex a împlinit 18 ani. Este o firmă bihoreană care a crescut, s-a consolidat, și acum, la ceas de majorat, se pregătește să facă o schimbare majoră de macaz atât în planul activității sale, dar și la nivel de management.
De la importul și distribuția de accesorii, piese de schimb și consumabile pentru industriile de coasere, dar și a materialelor geosintetice pentru infrastructură, Novatex se pregătește să treacă la producția unora dintre reperele pe care până acum le-a importat.
Mai mult, în cel mult trei ani de aici încolo, Angela Tebieș, fondatorul și artizanul acestui business recunoscut la nivel national, îşi propune să consolideze afacerea împreună cu o echipă managerială de perspectivă.
Ce v-a determinat să alegeți postura de antreprenor? Cum ați luat această hotărâre majoră?
Am absolvit în 1989 Facultatea de Textile de la Iași, singura cu astfel de profil din țară la acea vreme. Am lucrat mult în industria ușoară, iar în anii ‘90 exista o activitate înfloritoare de lohn în regiunea Bihorului. Când a fost momentul, am decis să plec pe cont propriu. Cred că a fost vorba, pur și simplu, de a accepta o provocare, de a încerca să-mi validez curajul și ideile, spiritul de a construi ceva viabil cu mintea și brațele mele. În fond, trebuie, într-un fel sau altul, să încerci să dai societății o parte din ceea ce știi, ești în stare să faci, să realizezi! Normal că există în fiecare dintre noi o dorință de a reuși să schimbi în bine ceva din jurul tău. Nu poți doar să aștepți și să ceri să se schimbe lucrurile; trebuie să le schimbi chiar tu!
Cum sună ”odiseea” companiei, istoria ei?
Astăzi, Novatex reprezintă o afacere de familie, începută în 1996. Lucram pe atunci într-o altă companie, în care răspundeam de consumabilele pentru procese de coasere. Așa am pornit și așa ne-am afirmat – importând și distribuind astfel de consumabile. La acea vreme era o activitate nouă pentru România în sistem descentralizat. Pentru că această activitate nu a avut la începuturi rezultatele scontate, fostul meu șef mi-a vândut acest business și din anul 2000 compania a fost integral a noastră, a familiei Tebieș.
Am pornit singură pe calea aceasta, am bătut la pas vestul țării, apoi am angajat oameni, am deschis birouri, în orașe din Transilvania (Baia Mare, Timișoara și Arad). Îmi amintesc cu plăcere de acele vremuri, în care găseam încă forță de muncă relativ calificată și, mai ales, cu o etică bună. În ultima perioadă, lucrurile s-au schimbat, și pentru că legislația muncii a devenit excesiv de permisivă la noi, iar statul își face astfel destul rău de unul singur. Altminteri, cum să traduci libertatea oferită de lege unui angajat cu contract nedeterminat de muncă de a părăsi respectivul loc de muncă de la o zi pe alta, fără nici un fel de obligații? Așa stând lucrurile, companiile pierd, iar aceste pierderi se reflectă imediat în productivitate, cifră de afaceri, profit, taxe etc.
În toți anii de la constituire încoace ne-am dezvoltat constant, iar clienții noștri au căpătat încredere, solicitându-ne indirect să ne dezvoltăm gama de produse. Am resimțit și noi criza din 2008-2009, dar am fost foarte atenți la costuri și am depășit momentele grele odată cu revenirea clienților noștri, care aveau preponderent o activitate în lohn. Având în vedere și faptul că nu am depins exclusiv de piața locală de desfacere, am trecut mai ușor de momentele de cumpănă și lucrurile au început să meargă foarte bine. După 2011 am început să ne dezvoltăm atât ca arie de distribuție, cât și ca focus pe alte industrii.
Au existat perioade critice pentru bunul mers al companiei, altele decât problemele legate de personal?
Am traversat o perioadă mai dificilă (2013-2014), în care mulți dintre clienții noștri au intrat în insolvență. Am reușit să depășim acele probleme fiindcă am avut alături parteneri valabili – bănci care au avut încredere în noi și care ne-au susținut planul de business, dar și furnizori care au înțeles realitățile de aici și ne-au ușurat o perioadă condițiile contractuale.
Până la urmă, “reţeta” unui succes pe termen lung este simplă: multă muncă, seriozitate şi implicarea echipei. Dar dincolo de consolidarea internă, contractele cu clienţii şi furnizorii, dezvoltate în adevărate parteneriate, sunt esenţiale.
Așadar, aveți o bună relație cu băncile. Cum v-au susținut, de ce credeți că alți întreprinzători se plâng de acestea?
Noi avem o relație foarte bună cu băncile. Nu am avut niciodată nici un fel de întârziere, ne-am respectat mereu contractul și băncile ne-au sprijinit. Pot să spun că am învățat multe din analizele financiare pe care le-am făcut împreună, am identificat indicatorii care ne arată unde avem de îmbunătățit lucruri, Am primit mereu informații cu caracter macroeconomic atunci când le-am cerut, am fost informați cu privire la tendințele de pe piață, lucruri care ne-au folosit.
Ce înseamnă astăzi Novatex?
Mai întâi, Novatex înseamnă o echipă de 45 de oameni, element pe care îl plasez pe primul loc, fiindcă socot echipa ca fiind foarte importantă. Înseamnă apoi un rulaj pe 2017 de aproape 34 milioane lei (cca. 7,4 milioane euro – n.n.) și un profit net de peste un milion lei. Ca activități, avem două departamente:
Primul este legat de import, distribuție, service și consultanță pentru toate industriile unde există procese de coasere şi activităţi adiacente.
Portofoliul nostru de produse cuprinde mașini de cusut industriale, utilaje de tăiere, aţă şi ace de cusut industriale și casnice, fermoare, hârtie, adezivi etc.
Cel de-al doilea departament se străduieşte să aducă valoare adăugată în realizarea infrastructurii din România. Punem la dispoziție o gamă largă de produse geosintetice pentru domeniul construcțiilor, împreună cu suportul nostru tehnic: geotextile, geocompozite, geogrile, membrane HDPE, geocelule, saltele bentonitice, saltele de nisip etc.
Vorbim aici despre soluții prin care se înlocuiesc materialele clasice folosite la infrastructură, materiale obținute cu tehnologii modern din fibre de polipropilenă și poliester. Acestea sunt materiale inovatoare, apărute în ultimii ani și în programa facultăților de construcții din țară, materiale care conferă rezistență suplimentară infrastructurii și salvează munți de calcar, nisip și alte materiale binecunoscute.
Ce pondere au cele două departamente în rezultatul economic anual al companiei?
Cel legat de activitatea industrială are o pondere semnificativă din cifra de afaceri. Vorbim despre o experiență acumulată în mulți ani, despre o dezvoltare pas cu pas.
Departamentul Geosintetice are la rândul lui, un potențial foarte mare, dar el depinde foarte mult de finanțarea pe care o hotărăște statul. Atunci când nu există o strategie reală pe termen lung privind proiectele de infrastructură, persistă incertitudinea, cu toate efectele ce decurg de aici. Dar suntem optimişti şi sperăm să putem contribui la dezvoltarea României.
Cum a evoluat producția industrială din industria ușoară în ultimii ani?
Au existat ani grei pentru industria de lohn, când derapajele de curs valutar au dus la decapitalizarea multor fabrici. Dar produc în continuare cei care au trecut de la lohn-ul clasic la semi-lohn şi producţie proprie, fabrici care au un leadership performant şi vizionar.
Cum sunt privite și cât de agreate sunt în România materialele bazate pe geosintetice și geotextile?
În principiu, aș zice că toată lumea le agreează. Proiectanţii le includ tot mai mult în proiecte, constructorii le pun în operă. Experienţa creşte an de an. Dar este de subliniat un lucru: calitatea finală a proiectelor depinde substanţial de calitatea materialelor geosintetice folosite.
Este suficientă și satisfăcătoare activitatea de import și de distribuție pe care o desfășurați? S-ar justifica să treceți chiar la o activitate de producție?
Luăm în calcul şi o activitate de producţie şi sperăm ca în cel mai scurt timp să avem în portofoliu articole produse de noi.
Ce planuri de viitor aveți?
Personal, mă preocup momentan de consolidarea unei echipe de top management sudate, competente şi ambiţioase capabile să susţină misiunea şi viziunea organizaţiei. Am mare încredere în generaţiile care vin după noi.
Mihai Săndoiu
Cristian Pavel
COMMENTS