Distanțarea socială impusă de criza coronavirus a promovat deja plățile electronice de impozite, dar nu a simplificat esențial formularistica necesară și nici nu a schimbat fundamental paradigma relației cu bugetele statului. Poate că ar fi momentul să modificăm abodarea generală în sensul introducerii unui cont unic în relația cu statul.
Dacă vă mai amintiți de consultanța spaniolă de pe la începutul anilor 2000, s-a vehiculat ideea de a merge de o variantă în care un cetățean să aibă un cont bancar în care să depună bani. Iar statul să se îndestuleze pentru toate taxele percepute, de la nivel central și până la nivel local, de la impozitul pe venit și până la cele pentru casă sau mașină.
Practic, în loc să se ducă în mai multe locuri și să facă el „bucătăria” repartizării sumelor pe care le achită pe diverse destinații, contribuabilul care dorește să scape de drumuri, cozi și nervii aferenți ar putea trece în regim „contactless”. Adică să pună prin mijloace electronice la dispoziția funcționarilor statului informațiile necesare și să depună bani într-un cont agreat cu autoritățile, din care acestea să poată retrage sumele datorate.
Banii puși anticipat în contul unic din relația cu statul ar urma să beneficieze de o dobândă care să acopere măcar inflația. În contrapondere, soldul negativ neacoperit la timp ( se poate stabili și o perioadă de grație, de pildă mai lungă atunci când apar evenimente de genul pandemiei) ar urma să fie taxat cu o dobândă penalizatoare, pe principiul cardurilor de credit.
Marele avantaj ar fi că funcționarii ar face toate calculele, s-ar ocupa de toate formularele și ar repartiza ei banii „pe căprării”, urmând ca toată evidența să apară într-un extras de cont lunar, ca la orice cont bancar. Doar dacă există neconcordanțe sau nemulțumiri, s-ar mai impune o interpelare a celor care lucrează la diversele organe fiscale în prezent.
Dezavantajul, care se pare că a prevalat și în urmă cu 20 de ani și este posibil să prevaleze și acum este ca nu cumva să se poată vedea dintr-o privire și într-un singur loc, toată situația financiară a cuiva. De la impozitele restante și până la amenzile de circulație neplătite. Faptul că nu toată lumea are acces și/sau se pricepe la informatică nu prea ține, pentru că sistemul poate fi introdus progresiv.
Inițial, pentru doritorii de distanțare socială și eficiență în gestionarea fondurilor publice (inclusiv economii cu salariile bugetarilor de ghișeu, chirii de sedii, utilități etc.). Eventual cu facilități pentru cei care aderă la trecerea societății spre o formă de colectare a impozitelor mai apropiată de secolul XXI decât de secolul XIX.
De reținut, banii ar putea circula foarte ușor și în sens invers, de la stat către cetățean, dacă există sume de restituit, precum cele de la înmatricularea auto, sume câștigate în procese cu instituțiile sau cele cuvenite prin diverse prestații sociale, de la venitul de completare și până la alocațiile pentru copii.
Dacă lucrurile sunt clare și nimeni nu are nimic de ascuns în relația cu statul, după cum nici statul nu trebuie să rămână opac în relația cu contribuabilii, atunci nu există motive pentru a nu rezolva cea mai mare parte a taxării de o manieră modernă, eficientă și convenabilă. Având în vedere că majoritatea cetățenilor păstrează pe termen mediu sau lung aceleași surse de venituri, aceleași proprietăți și au aceleași persoane în întreținere.
Cea mai bună comparație a economiei de timp și de resurse se poate face cu revoluția survenită la codarea discurilor audio. Unde marile volume de date necesare în mod tradițional au fost înlocuite cu sistemul MP3. În care fișierele necesare pentru o melodie ocupă mult mai puțin spațiu, deoarece se lucrează cu modificările de stare între momente diferite în timp și nu cu stările succesive ca atare.
Revenind la pandemie, dacă se va dovedi că lucrurile au mers suficient de bine la colectarea impozitelor fără a mai bate drumurile pe la administrațiile fiscale, atunci de ce să nu menținem „distanțarea fiscală” și pe viitor, ba chiar să o perfecționăm și să o promovăm ca atare. Prin introducerea, fie și treptată, a contului unic în relația cu statul.
COMMENTS